Fond funciar. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 303/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 303/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 303/2015
Ședința publică din data de 05.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. N.
Judecător: N. D. B.
Judecător: D. G. B.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de către recurenta – pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COROD, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimatul – reclamant PATRAȘ V., cu domiciliul în Focșani, . nr. 37, jud. V. și intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ G. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2291/15.12.2014 și a încheierii din data de 17.11.2014, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2015, respectiv la data de 05.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. cu nr._, reclamantul Patraș V. în contradictoriu cu C. locală Corod, jud.G. și C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat obligarea Comisiei Corod, jud.G. să-l pună în posesie cu suprafața de teren de 51,_ ha arabil, obligarea Comisiei Județene G. să-i elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 51,8624 ha teren arabil .
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 803/15.08.2007 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul_ s-a reconstituit doamnei T. L. dreptul de proprietate pentru 51,864 ha teren arabil.
Acest teren i-a revenit reclamantului în calitate de legatar cu titlu de particular în baza certificatului nr. 41/21.10.2010.
In această calitate, reclamantul a continuat demersurile făcute de doamna Tandafirescu L. a depus la Prefectura G. certificatul nr. 41/21.10._, solicitând stabilirea unui amplasament.
La data de 15.09.2011 cu adresa nr.898/_ Instituția Prefectului jud.G. i-a comunicat reclamantului că urmează a fi pus în posesie pe teritoriul comunei Corod, jud. G. .
Deși pe teritoriul comunei Corod există teren pentru punerea în posesie compact, această comună i-a oferit reclamantului teren în 7 – 8 locuri, ceea ce scade valoarea terenului și posibilitatea unei exploatări rentabile.
Primăria Corod refuză punerea în posesie pe teren compact, pe considerentul că, pe aceste terenuri obține venituri mai mari pentru primărie .
Primăria Corod „C. locală de aplicare a legilor fondului funciar” nu a dat curs nici ultimei adrese 2938/_/6.04.2012 a instituției Prefectului jud. G. de a face punerea în posesie pe teren compact, motiv pentru are, reclamantul a depus prezenta cerere la instanță.
In drept, cererea s-a întemeiat pe disp.art.42 al.III. și următoarele din HGR nr.890/2005.
Pentru dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar: certificatul de legatar nr.41/21.10.2010, copii adrese nr.2938/_/6.04.2012 și nr.898/_/15.09.2011 ale Prefecturii G., cererea adresată Prefecturii G. nr.2938/_ din 15.09.2011.
Prin întâmpinare, C. L. Corod pentru stabilirea dreptului de proprietate a solicitat respingerea cererii reclamantului ca nefondată și inadmisibilă.
În motivare, a arătat că petentul nu a respectat procedura instituită de legiuitor, respectiv dispozițiile art. 80 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care fac trimitere la dispozițiile art. 51 – 59 din Legea nr. 18/1991.
A învederat pârâta că, la data formulării cererii petentului, C. Județeană de Fiind Funciar nu val8idase și nici nu invalidase măsurile stabilite de C. L. – art. 51 din Legea nr. 18/1991 – și, în aceste condiții, cererea nu poate fi primită.
A menționat pârâta că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare, însă petentului i se comunicase doar o corespondență prin care comisia județeană insista și sugera cum să fie pus în posesie reclamantul.
Pârâta a apreciat că este prematur a fi atac în instanță un act ce nu a fost emis.
A învederat, de asemenea că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 și art. 10 alin. 2 din Regulamentul menționat, este atributul Comisiei Locale de fond funciar să stabilească amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, fiind puse la dispoziție terenurile rămase disponibile.
Pârâta a arătat că petentul ar trebui să dobândească teren în . l-a avut sau într-o comună limitrofă, conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000.
S-a subliniat, de asemenea, că, prin Ordinul nr. 264/25.11.1998, s-a atribuit în proprietatea comunei Corod conform art. 44 din Legea nr. 18/1991, 335 ha teren din care . ha, dar, în prezent, nu este finalizată procedura de atribuire prin ordinul prefectului pentru terenul cuvenit comunei și nici nu este finalizată balanța privind situația terenurilor la zi, iar, în aceste condiții, nu ar fi legal a fi siliți să cedeze siprafețe de teren din proprietatea comunei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 și urm. C.proc.civ., art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 15, art. 44, art. 51 – 59 din Legea nr. 18/1991, art. 5, art. 10 alin. 2, art. 28, art. 44 șui art. 80 din HG nr. 890/2005.
În temeiul art. 242 C.proc.civ., s-a solicitat judecata în lipsă.
In cauză s-a impus și efectuat o expertiză pentru stabilirea suprafețelor de teren compacte pe care le deține Primăria Corod.
Prin cererea formulată pârâta C. L. Corod pentru stabilirea dreptului de proprietate arată că înțelege să recuze pe dnul judecător I. C., motivat de următoarele:
- Judecătorul s-a antepronunțat;
- Judecătorul care a instrumentat cazul anterior a solicitat expertului să stabilească amplasamentul pe terenul aflat la disp. Comisiei locale de Fond Funciar fără a încălca legea și a stabili deja tarlaua și .>- Atât judecătorul precedent, cât și expertul nu au încălcat legea și nu au stabilit ca expertiza să se facă pe . a comunei Corod,
- Curtea de Apel G. opiniază că cererea reclamantului de a fi pus în posesie pe un teren compact nu are temei și nu poate fi obligat în acest sens;
- La fila 51 a dosarului se află situația terenurilor arabile aflate în proprietatea privată a UAT Corod, iar în încheierea de ședință din 20.10.2014 au fost reținute susținerile privind ilegalitatea unei expertize care are ca obiect stabilirea de amplasament în T 91/2 T 91/1 ;
- Judecătorul în ședința din 20.10.2014 a amânat judecarea cauzei pentru efectuarea unei noi expertize topometrice având ca obiect stabilirea amplasamentului asupra suprafetei de 51,8624 ha teren arabil având în vedere anexa 2;
- Expertiza dispusă este nelegală și inutilă, judecătorul antepronuntându-se, astfel: expertiza nu solicită clarificări, dispunând a se preciza unde se află amplasată suprafața de 51, 8624 ha în aria 75 ha deja stabilită. Aceasta nu e o expertiză ci o operațiune ce este în competența comisiei locale de fond funciar, act îndeplinit de regulă după pronunțare.
- Judecătorul s-a antepronunțat aprobând cererea reclamantului (încheierea de ședință din 20.10.2014);
Prin Încheierea din data de 17.11.2014, instanța a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată împotriva președintelui completului învestit cu soluționarea cauzei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivul de recuzare vizează incompatibilitatea judecătorului care și-a exprimat opinia în legatura cu soluțiile ce pot fi pronunțate în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare.
Împrejurarea că, judecătorul din cauza de față, a admis o probă sau a admis o cerere formulată de reclamant, nu conduce la concluzia că și-a exprimat opinia în legătură cu soluția ca va fi pronunțată.
A mai reținut instanța că, potrivit art. 264 alin.2 C.p.c., în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale și că acest text legal stabilește una din componentele garanției de acces la o instanță pentru părți.
Au fost atașate, la dosar, raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat B. M. D. și raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat A. F..
Prin sentința civilă nr. 2291/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a admis cererea formulată de reclamantul Patraș V. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană G. pentru aplicarea legilor fondului funciar – de pe lângă Prefectura G. și C. L. Corod pentru aplicarea legilor fondului funciar – de pe lângă Primăria Corod, a obligat Primăria Corod "C. L. de aplicare a legilor fondului funciar" să pună în posesie pe reclamantul Patraș V. cu suprafața de teren de 51.8624 ha arabil, amplasament compact, la limita estică a proprietății de 77,7256 ha aparținând Primăriei comunei Corod jud. G., în T-91/2, P 1007/3 conform raportului de expertiză întocmit de expert A. F. din T., raport ce face parte din sentință și a obligat Instituția Prefectului G. " C. Județeană G. de aplicare a legilor fondului funciar " să elibereze reclamantului Patraș V. titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 51,8624 ha teren arabil.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut concluziile raportului de expertiză întocmit de expert A. F. din T. potrivit cărora Primăria Corod deține 77,_ ha la limita estică a proprietății, fiind astfel posibilă atribuirea în formă compactă a suprafeței de teren solicitată, pentru o exploatare eficientă.
A mai reținut prima instanță că, potrivit art.42 al.III. și următoarele din HGR nr. 890/2005 cererea se impune a fi admisă.
Împotriva Încheierii din data de 17.11.2014 și împotriva sentinței civile nr. 2291/15.12.2014, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._ ,a declarat apel pârâta C. L. Corod pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate . A solicitat pârâta anularea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și respingerea cererii reclamantului, ca inadmisibilă.
Cu referire la Încheierea din data de 17.11.2014, pârâta a arătat că, deși a formulat cerere de recuzare împotriva președintelui completului la data de 04.11.2014, aceasta a fost analizată abia prin încheierea contestată, nefiind analizată de îndată, conform dispozițiilor codului de procedură civilă și, pe parcursul procedurii de recuzare, nu a fost ascultat judecătorul recuzat.
În opinia pârâtei, soluția pronunțată asupra recuzării formulate este nelegală, întrucât judecătorul recuzat se antepronunțase în cauză în împrejurarea în care a dispus întocmirea unui raport de expertiză pentru a identifica un amplasament conform solicitărilor reclamantului, încălcând competența administrației stabilită prin dispozițiile art. 5 lit. c din HG nr. 890/2005. A subliniat că temeiul de drept al recuzării a fost menționat în cuprinsul cererii formulate.
Cu referire la sentința contestată, pârâta a arătat că, deși a solicitat amânarea judecății cauzei pentru lipsă de apărare motivat de faptul că, în speță, consilierul său juridic se afla în concediu medical, prima instanță i-a refuzat acest drept, reținând în mod eronat că același consilier s-ar afla în concediu de odihnă. În opinia pârâtei, au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană referitoare la dreptul la apărare.
Pârâta a reiterat argumentele din cuprinsul întâmpinării formulate în fața primei instanțe și a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 5 și art. 10 alin. 2 din Regulamentul menționat, este atributul Comisiei Locale de fond funciar să stabilească amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, fiind puse la dispoziție terenurile rămase disponibile.
A mai arătat că prima instanță a încălcat dreptul de proprietate privată al comunei Corod, recunoscut prin Constituția României și dispozițiile art. 480 C.civ..
În opinia pârâtei, sentința este nelegală și pentru că nu face distincție între proprietatea privată a statului și cea a unităților administrativ teritoriale, deși Legea nr. 165/2013 face această distincție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1, art. 129, art. 156 alin. 2 și art. 284 – 298 C.proc.civ., art. 2 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, art. 480 – 481 C.civ., art,. 555 și urm. C.civ., art. 44 din Constituția României, art. 5 lit. c din HG nr. 890/2005, Legea nr. 18/1991, art. 6 CEDO și Legea nr. 165/2013.
În susținerea cererii formulate, a fost depus, la dosar, un certificat medical, în copie (f. 7).
Pârâta a solicitat judecata în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul – reclamant a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivare, a arătat, cu referire la încheierea contestată, că pârâta nu a fost prejudiciată prin aceea că judecătorul cauzei nu a fost ascultat, întrucât, neabținându-se, este evident că judecătorul a apreciat cererea ca nefiind întemeiată.
A apreciat intimatul că încheierea contestată a fost temeinic motivată în împrejurarea în care s-a precizat că a admite o probă nu înseamnă că judecătorul și-a exprimat opinia.
În ceea ce privește expertiza dispusă în cauză, intimatul a apreciat că au fost respectate dispozițiile art. 201 C.proc.civ., iar trimiterea la dispozițiile art. 5 din HG nr. 890/2005 nu are relevanță în speță.
În opinia intimatului, cererea de amânare formulată de pârâtă pentru termenul din data de 15.12.2014 a fost legal soluționată, dat fiind faptul că, la momentul respectiv, susținerile referitoare la concediul medical al consilierului juridic nu au fost probate. Cu referire la actul medical atașat în apel, s-a precizat că acesta a fost emis la data de 10.12.2014 și, astfel, putea fi anexat la cererea de amânare formulată pentru data de 15.12.2014.
Intimatul a arătat că, în speță, a fost respectat principiul contradictorialității, probele fiind puse în discuția părților.
A precizat, de asemenea că, date fiind dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, putea fi pus în posesie pe terenul privat al comunei Corod încă din anul 2011 când s-a validat punerea sa în posesie pe teritoriul comunei Corod prin Hotărârea Comisiei Județene G. nr. 920/18.08.2011.
A menționat intimatul că, până la abrogarea art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 prin Legea nr. 267/2011, comisia locală a pus în posesie și a emis titluri de proprietate pentru 138,4 ha din terenul proprietatea privată a comunei.
Intimatul a arătat că Legea nr. 165/2013 prevede o singură excepție de la reconstituirea dreptului de proprietate pe domeniul privat al comunelor și aceasta se referă la categoria „izlaz”.
Cu referire la soluția pronunțată în dosarul nr._ în care a solicitat anularea Ordinului nr. 264/2008, intimatul a precizat că aceasta a avut în vedere faptul că nefiind stabilit amplasamentul terenului, nu se pot emite pretenții, întrucât vătămarea nu este dovedită.
În ședința publică din data de 29.05.2015, instanța a recalificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind recursul și nu apelul.
În aceeași ședință publică, instanța din oficiu, a pus în discuție conformitatea hotărârii contestate cu dispozițiile art. 261 C.proc.civ..
Analizând legalitatea Încheierii din data de 17.11.2014 și a sentinței civile nr. 2291/15.12.2014, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține următoarele:
Cu titlu preliminar, este de remarcat că, date fiind dispozițiile art. 3 și art. 81 din Legea nr. 76/2012, respectiv data înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei T. ( 16.05.2012), sunt aplicabile în cauză dispozițiile Codului de procedură civilă – 1865 -, iar nu dispozițiile Noului Cod de procedură civilă – Legea nr. 134/2010.
În ceea ce privește cererea de recuzare înregistrată la data de 04.11.2014 (f. 226), tribunalul reține că, deși recurenta – pârâtă a indicat dispozițiile art. 44 – 52 din Legea nr. 134/2010, aceasta nu a indicat în concret textul de lege care prevede motivul de recuzare invocat.
În mod corect, însă, față de cererea formulată, prima instanță a analizat cererea de recuzare prin prisma motivului de recuzare referitor la situația în care judecătorul și-a exprimat opinia în legătura cu soluțiile ce pot fi pronunțate în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare.
Cu referire la acest motiv de recuzare, prevăzut de art. 27 pct. 7 C.proc.civ., reține că soluționarea unor cereri preliminare, respectiv aprecierile asupra utilității anumitor probe, cum ar fi proba cu expertiza și stabilirea anumitor obiective nu indică faptul că judecătorul și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă. Soluționarea unor cereri preliminare de probatoriii, respectiv aprecierea asupra utilității administrării unor probe pe parcursul procesului sunt atributul și obligația instanței, în sensul dispozițiilor art. 129 C.proc.civ..
Chiar dacă cererea de recuzare a fost soluționată la aproximativ 13 zile de la momentul formulării acesteia, tribunalul reține că, date fiind și concluziile de mai sus, recurenta – pârâtă nu a suferit o vătămare, mai ale în împrejurarea în care dispozițiile Codului de procedură civilă (1865), incidente în cauză, nu fac trimitere la noțiunea „de îndată” cu referire la termenul de soluționare a cererii de recuzare.
Totodată, apreciază că omisiunea primei instanțe de a-l asculta pe judecătorul recuzat, în condițiile în care acesta nu a înțeles să formuleze cerere de abținere în cauză, nu este de natură a afecta legalitatea Încheierii din data de 17.11.2014, apelanta – pârâtă nedovedind o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.proc.civ..
Astfel, soluția primei instanțe asupra cererii de recuzare formulate de recurentă este justificată, fiind motivată în mod corespunzător în acest sens, neimpunându-se reformarea acesteia.
Cu referire la sentința contestată, reține că, în cauză nu a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei – pârâte prin refuzul implicit al primei instanțe de a amâna judecata cauzei, la cererea acestuia.
În fapt, cererea de amânare înregistrată la data de 12.12.2014 era motivată de împrejurarea că domnul consilier juridic este în concediu, fără, însă, a se indica tipul concediului invocat.
Pe de altă parte, cererea nu era dovedită prin certificatul de concediu medical care a fost depus în copie doar în recurs (f. 7), astfel încât, prima instanță nu a putut reține temeinicia cererii, în sensul dispozițiilor art. 156 alin. 1 C.proc.civ..
Mai mult, reține că amânarea judecății cauzei, la cerere, nu reprezintă o obligație a instanței care are competența de a aprecia asupra caracterului justificat al cererii formulate.
Pentru toate aceste argumente, apreciază că prima instanță nu a nesocotit drepturile recurentei – pârâte prin refuzul de a amâna judecata cauzei la cerere.
În ceea ce privește conformitatea sentinței contestate cu dispozițiile art. 261 C.proc.civ., tribunalul reține că, potrivit normelor indicate (art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ.), hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde și „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În fapt, în motivarea soluției adoptate, prima instanță a făcut o trimitere succintă la concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat A. F. pe care le-a preluat fără discuți și, fără a analiza argumentele de fapt și de drept aduse de reclamant, a apreciat că acțiunea principală,. așa cum a fost formulată, este întemeiată, întrucât „este posibilă atribuirea în formă compactă a suprafeței de teren solicitate pentru o exploatare eficientă”. Prima instanță a mai făcut o trimitere cu titlu general la dispozițiile art. 42 alin. III din urm. din HG nr. 890/2005, fără a analiza, însă, aplicabilitatea în speța concretă a dispozițiilor menționate sau a celorlalte dispoziții, invocate de părți.
Mai mult, apărările pârâtei, C. L. Corod pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, au fost ignorate în totalitate, nefiind analizate sub nici un aspect. Reținând concluziile expertului desemnat A. F., prima instanță nu a motivat de ce nu au fost avute în vedere concluziile celuilalt expert desemnat în cauză – B. M. D..
Nerespectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.proc.civ. conduce la nulitatea hotărârii în sensul dispozițiilor art. 105 alin. 2 C.proc.civ..
Tribunalul constată că, în lipsa oricăror considerente – argumente de fapt și de drept care să susțină soluția pronunțată față de argumentele contrare ale pârâtei – legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe nu poate fi analizată, neputându-se determina dacă aceasta a fost rezultatul cercetării fondului.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul reține că prima instanță nu a intrat, practic, în cercetarea fondului, astfel încât, prin prisma dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza a III – a C.proc.civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de soluția menționată anterior, apreciază că nu este necesară analiza celorlalte motive de recurs invocate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de către recurenta – pârâtă C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA COROD, cu sediul în ., în contradictoriu cu intimatul – reclamant PATRAȘ V. cu domiciliul în Focșani, . nr. 37, jud. V. și intimata - pârâtă C. JUDEȚEANĂ G. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2291/15.12.2014, având ca obiect „fond funciar ”.
Casează sentința civilă nr. 2291/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria T. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R. N. N. D. B. D. G. B. I. A. T.
Potrivit disp. art. 261 C. pr. civ.
pt. jud. aflat în c.o. semnează
președintele Tribunalului G.,
jud. A. P.
Red. R.N./Tehnored. I.A.T./2 ex/ 30.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2015. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Sentința nr. 6504/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
