Obligaţie de a face. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 964/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 964
Ședința publică din data de 03.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. G. N.
Judecător: L. B.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil promovat de către apelanții-reclamanți C. JUDEȚULUI G. și JUDEȚUL G. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. P. împotriva sentinței civile nr._/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
În rejudecare, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.04.2014, pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamanții C. Județului G. și Județul G. au chemat în judecată pe pârâtul D. P., solicitând instanței să-l oblige să achite suma de 25.706,01 lei către Asociația de proprietari nr.124 bis, din care suma de 12.713,09 lei reprezintă cheltuieli de întreținere și suma de 12.992,92 lei penalități, precum și să achite contravaloarea diferenței cheltuielilor de întreținere, dar și a penalităților aferente care se vor calcula de la data de 07.11.2013, când a fost transmis tabelul nr. 52 de către Asociația de Proprietari nr.124 bis, până la data achitării integrale ale acestora.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că Județul G. are în proprietate un număr de 64 de apartamente ce fac parte din domeniului public al județului G.. La data de 30.08.2002, C. Județului G. a încheiat contractul de închiriere cu nr. 4262/19 pentru apartamentul 6 din Bloc A 16, ., Mun. G.. La data de 12.12.2006 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5860 între C. Județului G. și chiriașul D. P..
Prin hotărârea Consiliului Județului G. nr. 317/29.05.2013 s-a aprobat schimbarea destinației și regimului juridic al unor bunuri imobile ce aparțin patrimoniului Județului G., iar prin acest act normativ, apartamentul pe care îl ocupă pârâtul a fost trecut în domeniul public al Județului G. și, întrucât pârâtul nu a dat curs invitației de a încheia un nou contract de închiriere, s-a cerut evacuarea sa.
În urma planului de acțiune și calendarului implementării recomandărilor, anexă la raportul de audit nr. 965/2013, s-a aprobat recuperarea sumelor restante la întreținere ale chiriașilor. S-a mai arătat că pârâtul este la zi cu plata cheltuielilor la chirie, însă are restanțe mari la cheltuielile de întreținere, fapt pentru care a fost notificat la data de 03.12.2013 să achite datoriile restante.
Pârâtul a fost notificat și în temeiul art.1037 Cod de Procedură Civilă cu privire la obligația de a achita cheltuielile de întreținere, iar la data de 17.03.2014 a fost introdusă acțiune în evacuare împotriva pârâtului prin care a fost solicitată și rezilierea contractului de închiriere al acestuia,acțiunea fiind înregistrată sub nr._ .
S-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și ale îmbogățirii fără justă cauză, invocându-se și dispozițiile art.1829 alin 2 Cod Civil, prin analogie, în sensul că dacă locatarii sunt obligați la plata a ceea ce folosesc în comun,sunt obligați și la plata a ceea ce folosesc singuri.
La data de 03.06.2014 s-a depus o cerere completatoare, precizându-se că deși nu există legislație care să oblige chiriașul să plătească cheltuielile de întreținere, cererea având ca obiect „obligație de a face” poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 1270,1272,1345,1347,1349,1350,1384 și art. 1829 din Codul Civil.
La data de 20.06.2014, reclamanții au solicitat conexarea prezentei cereri de chemare în judecată la dosarul nr._, aflat pe rolul Judecătoriei G., având ca obiect „pretenții”, iar părți C. Județului G. în calitate de pârât, Asociația de Proprietari nr.124 bis în calitate de reclamantă și D. P. în calitate de chemat în garanție, având în vedere că ambele dosare vizează aceleași sume și aceleași perioade pentru care se solicită plata cheltuielilor de întreținere.
Pârâtul D. P. nu a depus întâmpinare.
La termenul din 05.11.2014 instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de conexitate, iar prin sentința civilă nr._/13.11.2014 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. județului G. și Județul G., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului s-a arătat că din încheierea de ședință din 05.11.2014, dar și din copia caietului grefierului pe care au solicitat-o Judecătoriei G., rezultă că instanța a rămas în pronunțare doar cu privire la excepția conexării cu dosarul nr._, nu și pe fondul cauzei. Instanța nu a unit excepția cu fondul, nu s-au pus concluzii pe fondul cauzei. În continuare, apelanții au arătat de ce consideră întemeiată solicitarea de conexare și au reiterat concluziile pe fondul cauzei, așa cum fuseseră formulate prin cererea de chemare în judecată.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, f. 19 dosar.
Intimatul D. P. nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 661/30.09.2015, Tribunalul G. a admis apelul, a anulat sentința civilă nr._/13.11.2014 a Judecătoriei G. și a reținut cauza spre judecare, întrucât după cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 05.11.2014, f. 80 d.f., singurul acordat în cauză, prima instanță a rămas în pronunțare doar cu privire la excepția conexității, singurul aspect pe care s-au pus concluzii la acel termen de judecată. Apelanții au depus și copia caietului grefierului care atestă acest lucru, f. 6 dosar apel. Deși nu apreciase dacă este competentă, nu administrase probatorii și nu dăduse cuvântul în dezbateri, urmând a se pronunța doar cu privire la excepția conexității cu dosarul nr._, prima instanță s-a pronunțat cu privire la fondul cauzei, respingând acțiunea ca nefondată.
Instanța de apel a reținut că procedând astfel prima instanță a încălcat principiile oralității și contradictorialității, principii fundamentale ale procesului civil, prin soluționarea fondului cauzei în condițiile în care acordase părților cuvântul doar asupra excepției conexității, ceea ce atrage nulitatea sentinței, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ. De altfel, instanța nici nu se pronunțase asupra excepției cu privire la care rămăsese în pronunțare, nici minuta de la fila 81 dosar și nici dispozitivul sentinței apelate neconținând soluția cu privire la această excepție. Cu toate acestea în considerentele sentinței prima instanță a arătat că excepția urmează a fi respinsă, motivând de ce se impune această soluție, dar omisiunea de a se pronunța nu putea fi acoperită în momentul motivării sentinței.
Instanța de apel a mai reținut că, potrivit art. 480 alin.3 C.pr.civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Prin urmare, trimiterea cauzei spre rejudecare se putea face doar dacă prima instanță ar fi soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-ar fi făcut în lipsa părții care nu fusese fost legal citată, însă în speța de față prima instanță a soluționat fondul cauzei, astfel încât nu exista temei pentru a se dispune trimiterea spre rejudecare.
În rejudecare, reclamanții au depus precizări, prin care au arătat că prin sentința civilă nr. 5493/20.05.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean G. în contradictoriu cu chematul în garanție D. P., care a fost obligat la plata, către pârâtul C. Județean G., a sumei de 12.269,48 lei reprezentând 7.492,93 lei cheltuieli de întreținere, calculate pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2013 și 4.776,55 lei penalități de întârziere, aferente aceleiași perioade, astfel încât acțiunea din prezentul dosar a rămas fără obiect.
Tot raportat la sentința civilă nr. 5493/20.05.2015 au invocat excepția autorității lucrului judecat.
La termenul din 26.11.2015 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes și, având în vedere prevederile art. 248 C.pr.civ., urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Având în vedere că s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța apreciază că ordinea de soluționare a acestora, în funcție de efectele pe care acestea le produc, este următoarea: excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei de interes, excepția lipsei de obiect.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că potrivit art. 431 alin.1 și 2 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Prin urmare pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar să existe identitate de părți, obiect și cauză între litigiul ce face obiectul dosarului de față și cel care a fost soluționat definitiv anterior. Or, în prezenta cauză reclamanții au solicitat instanței să-l oblige pe pârâtul D. P. să achite suma de 25.706,01 lei către Asociația de Proprietari nr. 124 bis, din care suma de 12.713,09 lei reprezintă cheltuieli de întreținere și suma de 12.992,92 lei penalități, precum și să achite contravaloarea diferenței cheltuielilor de întreținere, dar și a penalităților aferente care se vor calcula de la data de 07.11.2013, când a fost transmis tabelul nr. 52 de către Asociația de Proprietari nr.124 bis, până la data achitării integrale ale acestora, iar prin sentința civilă nr. 5493/ 20.05.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean G. în contradictoriu cu chematul în garanție D. P., care a fost obligat la plata, către pârâtul C. Județean G., a sumei de 12.269,48 lei reprezentând 7.492,93 lei cheltuieli de întreținere, calculate pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2013 și 4.776,55 lei penalități de întârziere. Astfel, se constată că nu există identitate de obiect astfel încât excepția autorității de lucru judecat urmează a fi respinsă ca nefondată.
În privința excepției lipsei de interes, instanța reține că pentru promovarea oricărei acțiuni în justiție reclamantul trebuie să se facă dovada interesului, o condiție de exercitare a acțiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acesteia, care trebuie să fie născut și actual, personal, direct și legitim.
Cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri.
Or, cum prin sentința civilă nr. 5493/ 20.05.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. Județean G. în contradictoriu cu chematul în garanție D. P., care a fost obligat la plata, către pârâtul C. Județean G., a sumei de 12.269,48 lei reprezentând 7.492,93 lei cheltuieli de întreținere, calculate pentru perioada februarie 2011 – decembrie 2013 și 4.776,55 lei penalități de întârziere, iar în prezentul litigiu se solicită instanței să-l oblige pe pârâtul D. P. să achite cheltuieli de întreținere și penalități către Asociația de Proprietari nr. 124 bis, reclamanții nu justifică un interes în formularea unei asemenea cereri.
Prin urmare, se va admite excepția lipsei de interes și se va respinge acțiunea ca lipsită de interes, fără a se mai impune analizarea excepției lipsei de obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În rejudecare, respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat.
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți C. JUDEȚULUI G. și JUDEȚUL G., ambii cu sediul în G., ., în contradictoriu cu pârâtul D. P., domiciliat în G., ., ., ca lipsită de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. G. N. L. B. V. B.
Red. Jud. NDG/07.01.2016
Tehnored. B.V./ 08.01.2016/5ex
Comunicat 3ex..
Jud. L.I. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul GALAŢI | Sechestru asigurător. Decizia nr. 293/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
