Pretenţii. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 666/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 666/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul Municipiul G. în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 603, I. A., I. V., împotriva sentinței civile nr._/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea la data de 30.09.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 603 a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL G., să pronunțe o hotărâre prin care să-l oblige pe pârât să plătească suma de 12.168,93 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 10.01._14 și suma de 11.790,23 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 02.03._14.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 230/2007.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copie după fișa de cont, fișă penalități, listele de plată și notificare de plată.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. A formulat și cerere de chemare în garanție împotriva numiților I. A. și I. V., întrucât aceștia dețin în fapt imobilul în baza contractului de închiriere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 72-74 C.pr..civ., Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 230/2007.
Legal citați, chemații în garanție nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/10.11.2014, Judecătoria G. a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată, a admis în parte acțiunea, l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 12.168,93 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 10.01._14 și suma de 11.790,23 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 02.03._14. A mai fost obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Totodată, a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul G. și au fost obligați chemații în garanție să plătească către pârât aceleași pe care pârâtul a fost obligat să le plătească reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat debitul aferent perioadei 10.01._14, iar din fișa de cont rezultă că pe parcursul acestei perioade au fost făcute plăți parțiale în luna mai 2009, septembrie 2011, noiembrie 2011, ianuarie 2014. Astfel, raportat la dispozițiile art. 16, alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, prin plățile făcute a operat întreruperea termenului de prescripție, motiv pentru care instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În ce privește cererea principală, din fișele de evidență a repartizării cheltuielilor de întreținere instanța a constatat că I. A. și I. V., chiriașii imobilului situat în mun. G., ., . au beneficiat în calitate de chiriaș, de utilități (apă, gaze, canal etc.) în perioada pentru care se solicită cheltuielile (f. 10-20 d.f.), în perioada 10.01._14 acumulându-se un debit de 12.168,93 lei. Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere s-au calculat penalități în cuantum de 11.790,23 lei.
Chiar dacă persoana care a beneficiat de aceste utilități este chiriașul, instanța a reținut, că potrivit Legii nr. 230/2007, asociația poate chema în judecată doar pe proprietarul bunului, respectiv Municipiul G., aceasta fiind persoana care are calitate procesuală.
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul –cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90zile, de la termenul stabilit. De asemenea, Asociația de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute și a cheltuielilor restante, oricărui proprietar care se face vinovat de neplata acestora timp de mai mult de 90 zile de la termenul stabilit.
Având în vedere dispozițiile art. 451 NCPC, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. În ceea ce privește întinderea acestei cheltuieli, prin raportare la volumul de muncă depus de avocat, constând doar în redactarea cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că onorariul solicitat este prea mare, motiv pentru care a dispus diminuarea acestuia până la nivelul sumei de 200 lei.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că imobilul nu a fost locuit de reprezentanții pârâtului, ci de chemații în garanție, în calitate de chiriași, în baza contractului de închiriere (f.123 d.f), care au beneficiat de utilitățile furnizate, astfel încât trebuie să plătească cheltuielile de întreținere și majorările de întârziere către pârât.
Având în vedere că cererea principală a fost admisă și pârâtul a căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție a fost admisă la rândul său.
Raportat la dispozițiile art. 451 NCPC, l-a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând atât onorariu de avocat reclamant, cât și onorariu avocat pârât. În ceea ce privește întinderea acestei cheltuieli, prin raportare la volumul de muncă depus de avocați, constând doar în redactarea cererii de chemare în judecată și raportat la faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, instanța a apreciat că onorariile sunt prea ridicate, motiv pentru care a dispus diminuarea acestora până la nivelul sumei de 200 lei fiecare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul G., solicitând modificarea ei în parte, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în privința cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 10.01.2007 – 12.06.2011 și a penalităților de întârziere aferente perioadei 02.03.2005 – 12.06.2011. A solicitat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul a reluat pe larg considerentele sentinței apelante, arătând că prin întâmpinarea formulată în primă instanță a arătat că potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958, în cazul prestațiilor succesive, dreptul la acțiune cu fiecare dintre acestea se stinge printr-o prescripție deosebită, astfel încât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 12.06.2011, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. în 12.06.2014. Cum dreptul la acțiune privind accesoriile se stinge odată cu stingerea dreptului la acțiune pentru dreptul principal, a invocat prescripția și pentru sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere calculate în perioada 02.03.2005 – 12.06.2011.
Apelantul a învederat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că plățile parțiale au întrerupt curgerea termenului de prescripție pentru întreaga sumă, din fișa de cont rezultând că plățile din 18.11.2011 și 07.01.2014 au fost făcute în contul lunii ianuarie 2007, ceea ce nu întrerupe cursul prescripției pentru celelalte prestații.
Intimata Asociația de P. nr. 603 a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că din fișa de operațiuni diverse rezultă că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cele 41 de plăți din perioada 2005 – 2014, ce echivalează și recunoaștere tacită a soldului debitor, atât în privința cheltuielilor de întreținere, cât și a penalităților de întârziere.
Verificând sentința apelata prin prisma motivului de apel invocat, în conformitate cu disp. art. 479 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.16 din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Potrivit art.17 din același act normativ, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, iar după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripție.
Din probatoriul administrat în fața primei instanțe a rezultat că în perioada 2005 – 2014 au fost efectuate plăți ce echivalează și recunoaștere tacită a soldului debitor, atât în privința cheltuielilor de întreținere, cât și a penalităților de întârziere, cât timp nu s-a făcut expres imputația plății, acte ce reprezintă, în raport de dispozițiile legale menționate, recunoașteri ale debitului și implicit întreruperi ale termenului de prescripție.
Prin urmare, în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune, impunându-se și respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat apelul declarat de către apelantul Municipiul G., cu sediul în G., .. 56, în contradictoriu cu intimații ASOCIAȚIA DE P. NR. 603, cu sediul în G., ., I. A., I. V., ambii cu domiciliul în G., ., . civile nr._/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, A. P. |
Red.D.G.N../23.10.2015
Tehn. P.A./6 ex./26.10.2015
Fond: A.T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 676/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 964/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
