Obligaţie de a face. Decizia nr. 427/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 427/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 427/2015
Ședința publică din data de 04.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. N.
Judecător: N. D. B.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de către apelant – reclamant G. L., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata I. N., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „obligație de a face ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 27.08.2013 reclamanta G. Lucreția a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. I., obligarea acestuia să scoată plantațiile aflate la mai puțin de 60 cm față de linia de hotar, să scoată arborii care nu respectă distanța legală de 2 metri față de linia de hotar, să repare gardurile ce delimitează linia de hotar, să permită reclamantei efectuarea lucrărilor de întreținere a gardurilor, să plătească despăgubiri materiale de 2.000 lei și morale de 1.500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este vecină cu pârâtul de aproximativ 5 ani, iar de 2 ani au apărut neînțelegeri generate de dorința pârâtului de a demola gardul de lemn și înlocuirea acestuia cu unul de metal înalt de 5 metri.
Susține reclamanta că pârâtul a plantat vie, pomi fructiferi și legume pe toată lungimea gardului, fără a respecta distanța legală de 60 cm, respectiv 2 metri față de linia de hotar.
A mai precizat reclamanta că pârâtul a distrus gardul de lemn prin ruperea scândurilor pe diferite porțiuni.
A arătat reclamanta că de 2 ani trăiește un calvar din cauza pârâtului, vecinul său, care o amenință că îi va distruge gardul, o șicanează, îi adresează cuvinte și expresii jignitoare, datorită faptului că udă plantațiile amplasate aproape de linia de hotar gardul a fost afectat în mod substanțial, a rupt gardul de lemn, aruncă cu pietre în geamurile sale,o stropește cu apă prin găurile din gard, o acuză pe reclamantă de fapte nereale, o acuză că împreună cu soțul său ar fi fost informatori ai fostei securități, deși soțul său, decedat, a fost deținut politic.
În drept, reclamanta a invocat art. 612, 613, 1258, 1259 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri și a propus proba cu interogatoriul pârâtului și proba cu expertiză.
Reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii introductive în sensul că numele pârâtului este I. N., în loc de I. I..
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
A precizat pârâtul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 întrucât faptele vizate sunt săvârșite înainte de . legii noi.
Susține pârâtul că pe terenul care constituie curtea imobilului de la nr. 51 nu există arbori înalți la o distanță mai mică de 2 metri față de linia de hotar, ci există vișin care nu sunt mai înalți de 1,5-1,8 m. De asemenea, nu există plantații în sensul vizat de art. 607 C.civ, ci sunt plantați la distanță mai mare de 50 cm patru butași de vie și câțiva trandafiri.
Referitor la pretențiile legate de gard, arată pârâtul că nu este proprietarul imobilului de la nr. 512, nu a distrus nici o porțiune de gard.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la scoaterea arborilor aflați pe proprietatea sa, în măsura în care sunt mai înalți de 2 metri și situați la mai puțin de 2 metri de linia de hotar.
A mai solicitat pârâtul și obligarea reclamantei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând prejudiciu, motivat de faptul că reclamanta a tăiat vița de vie și a otrăvit patru vișini cu motorină.
În contradovadă, pârâtul a propus proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori și cercetare la fața locului.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că există plantații care contravin dispozițiilor legale.
La termenul din 12.09.2014, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu este proprietarul imobilului de pe . nr. 51.
La termenul din 10.10.2014 reclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii introductive în sensul solicitării de a fi introduși în cauză în calitate de pârâți numiții D. Analis și D. A. I..
Pârâtul a invocat excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată, excepție care a fost admisă de prima instanță.
Prima instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și a rămas în pronunțare pe excepție.
P. Sentința civilă nr._/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. N..
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta G. L., în contradictoriu cu pârâtul I. N., având ca obiect „obligația de a face”, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost disjunsă cererea reconvențională formulată de I. N., dispunându-se formarea unui nou dosar, având ca părți pe I. N., în calitate de reclamant și G. Lucreția, în calitate de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 248 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 612-613 Cod civil.
Potrivit art. 612 Cod civil, orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.
De asemenea, art. 613 cod civil prevede că în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii. În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate. Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.
Așadar, aceste dispoziții legale reglementează raporturile dintre proprietarii a două fonduri învecinate cu privire la distanța minimă între construcții și distanța minimă pentru arbori.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtului să repare gardurile ce delimitează linia de hotar și să permită reclamantei efectuarea lucrărilor de întreținere a gardurilor.
Deși nu și-a întemeiat în drept acest capăt de cerere, instanța a reținut că aceste solicitări se referă la dreptul de trecere pentru efectuare unor lucrări, drept reglementat de art. 622 Cod civil, potrivit căruia proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.
Așadar, și în această situație raporturile de vecinătate se referă la proprietarii celor două fonduri vecine.
A reținut instanța că întrucât pârâtul I. N. nu este proprietarul imobilului situat în G., . nr. 51, fapt recunoscut chiar și de reclamantă, imobil învecinat cu cel al reclamantei, acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția calității procesuale pasive a pârâtului și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la cererea reconvențională, instanța a dispus disjungerea și formare unui nou dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta G. Lucreția care a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică. În motivarea apelului formulat a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. N., fără a analiza toate capetele de cerere.
A arătat că a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtului să scoată plantațiile care nu se încadrează dispozițiilor legale, respectiv cele aflate la mai puțin de 60 de cm față de linia de hotar ce desparte imobilele părților; obligarea pârâtului să scoată arborii care nu respectă distanța legală de 2 metri față de linia de hotar; obligarea pârâtului la repararea gardurilor ce delimitează linia de hotar, distruse de acesta, și totodată, obligarea pârâtului să permită reclamantei efectuarea lucrărilor de întreținere a gardurilor, respectiv vopsirea gardului de metal și tratarea cu ulei de in a gardului de lemn; în subsidiar, obligarea pârâtului la plata contravalorii reparațiilor pe care reclamanta le va efectua pentru repararea gardului, în cazul refuzului acestuia de a efectua reparațiile; obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 2000 lei și morale în cuantum de 1500 lei cu privire la prejudiciul cauzat.
A precizat că toate prejudiciile materiale și morale la care a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată au fost cauzate de pârâtul I. N. iar nu de adevăratul proprietar al imobilului. A arătat că pârâtul s-a comportat ca un adevărat proprietar, locuind în mod efectiv în imobilul vecin de mai mulți ani.
A arătat că și în ipoteza în care pârâtul nu este proprietar al imobilului învecinat toate neînțelegerile expuse în cererea de chemare în judecată au fost generate de pârât iar nu de adevărații proprietari care nu locuiesc în mun. G.. A arătat că plantațiile și arborii care nu respectă distanța legală la care reclamanta a făcut referire în acțiunea introductivă au fost plantați de pârâtul I. N., în condițiile în care acesta locuiește efectiv în imobil de aproximativ 5 ani de zile și se comportă ca un adevărat proprietar, deși avea cunoștință că încalcă prevederile legale.
A menționat că prejudiciile au fost create de intimatul pârât I. N., acesta fiind cel care a distrus gardul ce delimitează cele două proprietăți și cel care o împiedică pe reclamantă să efectueze reparațiile la gard. A apreciat că prejudiciile materiale și morale au fost cauzate reclamantei de către pârâtul I. N., acestea neputând fi solicitate proprietarilor întrucât este vorba despre fapte personale ale pârâtului.
A arătat că deși a timbrat toate capetele de cerere și a solicitat continuarea judecății în vederea administrării de probatorii prima instanță a pronunțat o hotărâre globală, fără a diferenția capetele de cerere.
A solicitat admiterea căii de atac, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm.
Intimatul pârât I. N. a formulat întâmpinare prin care a apreciat că apelul este nefondat, apreciind că soluția primei instanțe este corectă, cererea fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A arătat că potrivit art. 194 lit. a C. pr. civ., cererea de chemare în judecată ar fi trebuit să arate în mod expres și explicit numele și prenumele, domiciliul părților - adică elementul subiectiv al acțiunii civile de care este legată chestiunea calității procesuale. Reclamantul fiind cel care declanșează acțiunea civilă, el este cel care trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
Potrivit art. 194 lit. c) C. pr. civ. reclamantul trebuie să indice obiectul cererii - adică ceea ce pretinde -, iar potrivit art. 194 lit. d) este imperativă arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cererea. Aceste elemente sunt suficiente pentru ca reclamantul să justifice îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. În cauză însă, aceasta din urmă nu apare ca fiind justificată, nici raportat la pretenția dedusă judecății, nici chiar printr-o abordare rigidă a dispoziției de drept substanțial invocată ca temei al cererii.
A mai precizat că potrivit art. 489 C. civ., „ proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și subfeței lui.”Astfel, prin cerere s-a solicitat obligarea pârâtului să scoată plantațiile și să scoată arborii aflați pe terenul care constituie curtea imobilului de la nr. 51 de pe ., G.. S- a solicitat obligarea pârâtului la repararea gardurilor ce delimitează linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantei și cel de la nr. 51. În acest sens a arătat că pârâtul nu este proprietarul imobilului situat la nr. 51, de pe . G., aspect ce rezultă fără echivoc din înscrisurile depuse la termenul din data de 24.09.2014.
A apreciat că temeiul de drept al cererii formulate este obscur, apreciind însă că oricare ar fi dispoziția legală invocată, pentru ca raportul de drept procesual să poată fi valabil legat între subiectele dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății se impune ca în persoana pârâtului să se verifice calitatea de proprietar al imobilului.
A apreciat că aceste aspecte au fost corect dezlegate la prima instanță iar hotărârea este argumentată, precizând că reclamanta cunoștea proprietarul imobilului.
A solicitat respingerea apelului.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de apel formulate, instanța de control judiciar reține următoarele:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă aceasta a formulat mai multe capete de cerere, solicitând și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale în cuantum de 2.000 lei și a unor daune morale de 1.500 lei pentru prejudiciul cauzat.
În cererea de chemare în judecată reclamanta a descris faptul că intimatul pârât vecinul său, o amenință că îi va distruge gardul, o șicanează, îi adresează cuvinte și expresii jignitoare, datorită faptului că udă plantațiile amplasate aproape de linia de hotar gardul a fost afectat în mod substanțial, a rupt gardul de lemn, aruncă cu pietre în geamurile sale,o stropește cu apă prin găurile din gard, o acuză pe reclamantă de fapte nereale, o acuză că împreună cu soțul său ar fi fost informatori ai fostei securități, deși soțul său, decedat, a fost deținut politic.
P. hotărârea pronunțată prima instanță a reținut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă reținând, prin raportare la capetele de cerere privind obligarea pârâtului să scoată plantațiile și arborii ce nu respectă distanța legală față de linia de hotar și obligarea pârâtului la repararea gardului ce delimitează linia de hotar, că dispozițiile legale reglementează raporturile dintre proprietarii a două fonduri învecinate, calitate pe care intimatul pârât nu o are, imobilul fiind proprietatea unei alte persoane.
Apelanta nu a criticat această dispoziție a instanței ci doar faptul că a fost respinsă cererea cu toate capetele de cerere, inclusiv cea privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale și morale.
Chiar dacă apelanta reclamanta nu a indicat în cererea formulată și temeiul juridic pentru răspunderea civilă delictuală, indicând dispozițiile art. 612, 613 cod civil (analizate de prima instanță) precum și disp. art. 1258, 1259 (care nu au legătură că cauza, referindu-se la repararea prejudiciului în cazul nulității contractului încheiat în formă autentică și respectiv la refacerea contractului nul), este de observat că prin situația de fapt descrisă precum și prin capătul de cerere în pretenții apelanta a solicitat în mod evident tragerea la răspundere civilă a intimatului pârât în temeiul răspunderii civile delictuale.
Prima instanță nu a analizat acest capăt de cerere. P. cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă a invocat diverse acțiuni ale intimatului pârât. Angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie nu este în nici un fel condiționată de o anumită calitate a pârâtului.
Potrivit disp. art. 1349 al. 1 și 2 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Prima instanță nu a analizat în nici un fel capătul de cerere în despăgubiri materiale și morale formulat de către reclamantă, respingând cererea formulată de către apelanta reclamantă având ca obiect obligație de a face, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, fără a se pronunța cu privire la capătul de cerere în pretenții.
Chiar dacă apelanta reclamantă nu a indicat temeiul legal corect al acestui capăt de cerere potrivit disp. art. 22 al.2 NCPC judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Prima instanță, prin această modalitate de soluționare a cauzei, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, analizând doar o parte din capetele de cerere formulate de către apelanta reclamantă, a lăsat nesoluționat fondul cauzei cu privire la capătul de cerere în pretenții, respectiv capătul de cerere prin care se solicita obligarea intimatului la plata daunelor materiale și morale.
Potrivit disp. art. 480 al. 3 NCPC în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului (…) instanța de apel va anula hotărârea atacată și (…) va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Apelanta a solicitat prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere toate considerentele mai sus menționate, va fi admis apelul formulat, va fi anulată în parte hotărârea primei instanțe, numai cu privire la soluția pronunțată cu referire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri, și va fi dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea acestui capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de către apelant – reclamant G. L., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu intimata I. N., împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „obligație de a face ”.
Anulează în parte sentința civilă nr._/31.10.2014, pronunțată de Judecătoria G. numai în ceea ce privește soluția pronunțată cu referire la capătul de cerere având, ca obiect, despăgubiri și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță cu referire la capătul de cerere menționat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. N. N. D. B. I. A. T.
Pt. jud. aflat în c.o. semnează,
cf. disp. art. 426 alin. 4 C. pr. civ.
vicepreședintele instanței,
jud. L. B.
Red. B.N.D./Tehnored. I.A.T./4 ex/ 22.07.2015
.>
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Partaj judiciar. Încheierea nr. 25/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
