Partaj judiciar. Decizia nr. 747/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 747/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 747/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 747
Ședința publică din data 15.10.2015
Completul constituit din:
Președinte: B. N. D.
Judecător: R. N.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către apelantul-parat B. V., domiciliat în Comuna Independența, .. 110, județ G., împotriva sentinței civile nr._/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. C., având ca obiect „partaj judiciar”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 03.10.2011, sub nr._ , reclamanta U. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. E. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctului B. G., decedat la data de 03.03.1980, să constate că au vocație succesorală reclamanta și pârâtul, în calitate de descendenți, să se constate masa succesorală și să se dispună ieșirea din indiviziune, potrivit cotelor de ½, cu cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 728, ale art. 650 și urm. și ale art. 664-668 C.civ.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat suplimentarea masei de partaj. De asemenea, prin notele anexate a solicitat anularea contractului de donație autentificat sub nr. 389 la data de 15.03.2007, act prin care reclamanta a înstrăinat, cu titlu gratuit, fiului acesteia, U. S., dreptul de proprietate asupra imobilului, categoria de folosință curți-construcții, situat în mun. G., . suprafață de 278,20 m.p.
Pentru termenul de judecată din data de 18.09.2012 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând includerea în masa de partaj a terenului în suprafață de 5.000 m.p. situat în ., identificat în TP 6671-231/21.07.1993.
La termenul din data de 11.12.2012 instanța, în urma interpelării pârâtului-reclamant, a luat act de faptul că acesta a renunțat la judecarea cererii reconvenționale.
Pentru termenul de judecată din data de 07.01.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând dezbaterea succesiunii defunctei B. E.
La termenul din data de 08.04.2013 instanța, luând act de decesul pârâtului B. E., a admis cererea de introducere în cauză formulată de succesorul acestuia, B. V. ce, la termenul din data de 27.05.2013, a precizat că înțelege să își însușească cererea reconvențională formulată de B. E., sub aspectul completării masei succesorale cu imobilul teren în suprafață de 276 m.p., situat în G., str. . reiterată și la termenul din data de 23.09.2013.
P. întâmpinarea formulată la cererea reconvențională U. C. a invocat excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active, aspecte calificate de instanță ca fiind apărări de fond, prin încheierea de la termenul din data 17.02.2014.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie.
Cererea este legal timbrată în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 raportat la art. 14 alin. 2 C.proc.civ.
P. sentința civilă nr._ din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, prima instanță a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta U. C. în contradictoriu cu pârâtul B. V., fiind respinsă cererea reconvențională.
A fost constată deschisă succesiunea defunctului B. G., având ca moștenitori pe numiții U. C. și B. V., fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei B. E., având ca moștenitori pe numiții U. C. și B. V., fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.
S-a constatat că masa succesorală este formată din: teren în suprafață de 5.297 m.p. situat în extravilanul ., identificat în TP_-77/25.05.1993; teren în suprafață de 5 ha situat în extravilanul ., identificat în TP 0503-97/22.02.2002; teren în suprafață de 4 ha 5000 m.p. situat în extravilanul ., identificat în TP 0505-98/22.02.2002; teren în suprafață de 5.000 m.p. situat în ., identificat în TP 6671-231/21.07.1993.
A fost respinsă cererea reclamantei-pârâte de includere în masa de partaj a locului de veci identificat potrivit actului de concesiune nr. 8202/1974.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și, ca efect al partajului:
A atribuit în proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte lotul nr. 1 cuprinzând bunurile imobile evidențiate în cuprinsul expertizei judiciare, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A atribuit în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant lotul nr. 2 cuprinzând bunurile imobile evidențiate în cuprinsul expertizei judiciare, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost admisă cererea de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, fiind obligat pârâtul reclamant, corespondent cotelor ce îi revin, la plata sumei de 2.771 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, onorariu de expert, taxa verificare evidențe succesorale și onorariu de avocat.
S-a dispus comunicarea unor copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, către OCPI G. și DGFP G..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 03.10.2011, sub nr._, astfel cum a fost completată, reclamanta U. C. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschise succesiunile defuncților B. G. și B. E., să constate că au vocație succesorală reclamanta și pârâtul B. E., în calitate de descendenți, să se constate că din componența masei succesorale fac parte imobilele reprezentate de teren în suprafață de 5.297 m.p. situat în extravilanul ., identificat în TP_-77/25.05.1993, teren în suprafață de 5 ha situat în extravilanul ., identificat în TP 0503-97/22.02.2002, teren în suprafață de 4 ha 5000 m.p. situat în extravilanul ., identificat în TP 0505-98/22.02.2002, teren în suprafață de 5.000 m.p. situat în ., identificat în TP 6671-231/21.07.1993 și un loc de veci, identificat potrivit actului de concesiune nr. 8202/1974 și să se dispună ieșirea din indiviziune, potrivit cotelor de 1/2, cu cheltuieli de judecată.
A reținut prima instanță că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că numitul B. G., cu ultimul domiciliu în G., ., a decedat în data de 03.03.1980, ceea ce înseamnă că moștenirea acestuia s-a deschis la data decesului arătată anterior iar numita B. E., cu ultimul domiciliu în G., a decedat în data de 05.08.1996, ceea ce înseamnă că moștenirea acesteia s-a deschis la data decesului arătată anterior.
A reținut că apărarea formulată de reclamanta-pârâtă cu referire la inadmisibilitatea formulării cererii reconvenționale urmează a fi înlăturată fiind întrunite condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru exercițiul dreptului la acțiune.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a pârâtului-reclamant B. V., calificată ca fiind o apărare de fond, prima instanță a apreciat că a fost făcută dovada legăturii juridice ce îi conferă acestuia legitimitate procesuală pentru a solicita includerea bunului în masa de partaj.
A reținut Judecătoria G. că patrimoniul defunctului se transmite succesorilor în situația juridică în care se afla la decesul acestuia. Având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului, categoria de folosință curți-construcții, situat în mun. G., . suprafață de 278,20 m.p. a fost recunoscut post-mortem, în temeiul dispozițiilor speciale conținute de Legea nr. 10/2001, al cărui caracter reparator era întemeiat pe calitatea persoanei solicitante, nu se poate constata apartenența bunului la masa succesorală.
Mai mult decât atât se opune completării solicitate de pârâtul-reclamant situația juridică actuală a bunului, care în temeiul principiului securității circuitului civil, nu poate fi reapreciată ex oficiis în lipsa unei manifestări exprese de voință a părții interesate, cât timp instanța a luat act de renunțarea pârâtului B. E. la judecata cererii reconvenționale, astfel cum a fost aceasta completată, sub aspectul anulării contractului de donație autentificat sub nr. 389 la data de 15.03.2007 iar succesorul în drepturi al acestuia nu a înțeles să continue demersul juridic început de antecesorul său.
De altfel nici dispoziția primarului nr. 2053/SR/17.11.2005 nu a fost contestată, pârâtul-reclamant invocând efectul extins al măsurilor reparatorii întemeiat pe un mandat tacit, nedovedit la data desfășurării procedurilor de restituire, ci dedus din cuprinsul unei înțelegeri ulterioare, denunțată de B. E., a cărui valabilitate nu a format obiectul controlului instanței.
Acordarea măsurilor reparatorii, prin echivalent, a condus la nașterea unui nou drept autonom, fapt ce a generat raporturi specifice, de natura coproprietății, independente de calitatea de succesor ce se cere a fi constatată prin prezenta cerere.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea reconvențională apreciind ca netemeinică solicitarea de completare a masei succesorale formulată de pârâtul B. V..
În ceea ce privește solicitarea reclamantei-pârâte de stabilire a calității de bun succesoral a locului de veci, identificat potrivit actului de concesiune nr. 8202/1974, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 728 C.civ., nimeni nu poate ii obligat a rămâne în indiviziune. Textul legal nu este incident în speță, având în vedere că indiviziunea este o modalitate a patrimoniului, având ca obiect o universalitate de bunuri și se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor titulari. În speță însă, părțile nu sunt titulare ale unui drept de proprietate, ci a unui drept de concesiune asupra locului de veci, iar partajul este o modalitate specifică de încetare a coproprietății temporare.
În fapt, în urma încheierii contractului nr. 8202/1974 autorul părților, B. G. a dobândit un drept de concesiune asupra a două locuri de veci situate în cimitirul Eternitatea, concedentul Consiliul Popular al Județului G. - Întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă G. - Secția Cimitir, în calitate de proprietar a terenului, cedând, în schimbul unei taxe anuale, dreptul de a folosi respectivul imobil.
Cele două locuri de veci nu au ieșit niciodată din patrimoniul concedentului, aceasta fiind și în prezent proprietarul de drept al acestora. Legiuitorul a interzis prin Regulamentul pentru funcționarea și organizarea cimitirelor și crematoriilor umane vânzarea locurilor de veci către persoanele fizice. Ca atare, în patrimoniul defunctului nu a intrat niciodată dreptul de proprietate asupra celor două locuri de veci și la decesul acesteia ceea ce s-a transmis succesoral către părți este doar dreptul de concesiune (de folosință), iar nu dreptul de proprietate asupra acestora.
Nefiind proprietari asupra celor două locuri de veci, părțile nu pot cere partajarea dreptului de proprietate asupra acestora.
Ceea ce pot obține părțile este partajarea folosinței celor două locuri de veci, dar această partajare nu poate fi dispusă de către instanță ci doar de proprietarul acestor spații, și aceasta numai în condițiile actului de concesiune ce dispune că, în caz de deces ala concesionarului, moștenitorii sunt obligați a se prezenta la administrația cimitirului pentru a face transcrierea concesiunii pe numele lor, în termen de 6 luni de la data decesului, în caz contrar actul nedevenind nul de drept
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea reclamantei-pârâte de includere în masa de partaj a locului de veci identificat potrivit actului de concesiune nr. 8202/1974.
În baza dispozițiilor legale anterior amintite și a probelor administrate instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții B. G. și B. E. este formată din imobilele reprezentate de teren în suprafață de 5.297 m.p. situat în extravilanul ., identificat în TP_-77/25.05.1993, teren în suprafață de 5 ha situat în extravilanul ., identificat în TP 0503-97/22.02.2002, teren în suprafață de 4 ha 5000 m.p. situat în extravilanul ., identificat în TP 0505-98/22.02.2002 și teren în suprafață de 5.000 m.p. situat în ., identificat în TP 6671-231/21.07.1993, asupra cărora reclamantei, în calitate de descendentă de gradul I și pârâtului, în calitate de descendent de gradul al II-lea, ce vine la moștenire prin retransmitere, le este recunoscută cota de 1/2 din masa succesorală.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând ieșirea din indiviziune a părților s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 728 alin. 1 raportat la art. 669 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, încetarea coproprietății prin partaj putând fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.
Pentru atribuirea loturilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6739 și ale art._ C.proc.civ., în sensul că la formarea și atribuirea loturilor, se va ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, avându-se în vedere regula atribuirii la cerere a bunului către unul dintre coproprietari atunci când partajul în natură nu este posibil.
În aceste condiții, a atribuit, în proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte, lotul nr. 1 alcătuit din bunurile imobile evidențiate în cuprinsul expertizei judiciare, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și, în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant, lotul nr. 2 alcătuit din bunurile imobile evidențiate în cuprinsul expertizei judiciare, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți, deși potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., acestea trebuie suportate de partea căzută în pretenții, față de specificul acțiunii de partaj care profită întotdeauna tuturor coproprietarilor, indiferent dacă au calitate de reclamant sau pârât, instanța a apreciat că acestea trebuie suportate proporțional.
Pentru aceste considerente instanța a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanta-pârâtă și a obligat pârâtul-reclamant corespondent cotelor ce îi revin, la plata sumei de 2.771 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, onorariu de expert, taxa verificare evidențe succesorale și onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul reclamant B. V., care a criticat soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională formulată. În motivarea apelului formulat a apreciat că instanța nu a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei. A precizat că prin cererea de însușire a cererii reconvenționale a arătat că reclamanta este cea care a formulat cererea de reconstituire asupra terenului având însă mandatul tacit al apelantului, apreciind că o dovadă în plus este tranzacția depusă la dosar. A arătat că reclamanta, cu ocazia încheierii convenției, în cadrul dosarului nr. 3293//2005 aflat pe rolul Judecătoriei G., a recunoscut că de pe urma autorului a rămas și terenul în suprafață de 278,20 mp situat în G., . de acord ca masa succesorală să aibă în vedere și acest teren, această tranzacție purtând și semnătura reclamantei. A apreciat că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acțiunea avea ca obiect dreptul succesoral chiar dacă dispoziția a fost emisă pe numele unuia din moștenitori. Faptul că decizia a fost emisă pe numele unuia din moștenitori este contestată chiar de către reclamantă, aceasta recunoscând cu ocazia încheierii convenției în cadrul dosarului 3293/C/2005 al judecătoriei G. că de pe urma autoului a rămas și terenul în suprafață de 278,20 mp situat în G., .>
A apreciat că astfel reclamanta recunoaște implicit calitatea și vocația sa la succesiune asupra acestui teren fără a mai fi nevoie ca apelantul să conteste dispoziția, recunoașterea reclamantei fiind una pură și simplă nefiind condiționată de alte clauze. A apreciat că din practica instanțelor rezultă că emiterea dispoziției pe numele uneia dintre părți nu este condiționată de formularea cererilor de reconstituire, atâta timp cât unul dintre moștenitori recunoaște dreptul pretins, prezumându-se că a existat un mandat tacit din partea moștenitorului care nu a formulat cerere de reconstituire. A apreciat că singura soluție legală era introducerea în masa partajabilă a bunului, chiar dacă dispoziția purta numele doar a unuia dintre moștenitori. Formularea cererii de reconstituire de către unul din moștenitori nu trebuie interpretată formalist, așa cum pretinde instanța de fond, redactarea sa netrebuind să fie personală, atâta timp cât există mandat tacit.
A apreciat că reclamanta a formulat cerere de reconstituire doar pentru a conserva dreptul legal, act ce profită și celuilalt moștenitori, pentru că altfel nu ar fi recunoscut dreptul și calitatea apelantului la acest teren.
A apreciat că nu are relevanță faptul că instanța nu a consfințit înțelegerea părților atâta timp cât reclamanta și-a însușit conținutul prin semnare. A apreciat că de asemenea nu are relevanță dacă terenul a fost reconstituit în natură sau au fost acordate măsuri reparatorii, efectul cererii de reconstituire fiind același cât timp partea are mandat, beneficiile fiind la fel pentru toate părțile.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea cererii reconvenționale.
În drept au fost invocate disp. art. 282 și urm. Cod proc. civilă de la 1865.
Intimata reclamantă pârâtă U. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În motivarea întâmpinării a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, că în mod legal și corect prima instanță a reținut că terenul din G., . face parte din masa bunurilor de partajat, având în vedere disp. legii nr. 10/2001, precum și necontestarea dispoziției primarului nr. 2053/SR/2005.
A arătat că bunul a intrat în patrimoniul său ca urmare a respectării normelor legale prevăzute de legea nr. 10/2001, prin emiterea dispoziției primăriei mun. G. nr. 2053/SR/2005, arătând că potrivit art. 4 din legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite la cota parte dintr-un imobil care nu au formulat notificare sunt asimilate renunțătorilor operând acrescământul. A arătat că moștenitorii subsecvenți nu dobândesc partea succesorală de la autorul care nu a formulat notificare în baza legii speciale. A precizat că în referire la acest teren nu sunt aplicabile dispozițiile din materia dreptului succesoral ci cele din domeniul reglementării speciale, calitatea de persoană îndreptățită fiind reglementată de art. 3 și 4 din legea nr. 10/2001.
A arătat că apelantul nu poate invoca un drept succesoral atâta timp cât autorul său nu a urmat procedura legala și firească și nu a contestat valabilitatea deciziei emise de unitatea deținătoare, nevalorificându-și mijlocul procedural reglementat de legea specială pentru realizarea dreptului pretins.
În drept au fost inovate disp. art. 308 al. 2 C. de la 1865.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
P. dispoziția nr. 2053/SR din 17.11.2005 emisă de Primăria Municipiului G. au fost admise notificările nr. 541/2001 și nr. 1090/2001 depuse de U. Cornalia și U. S., notificări prin care s-a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului (teren) situat în G., ., și au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, constând în atribuirea de teren în compensare, situat în G., . suprafață de 278 mp,
d-nei U. C., fiind respinsă cererea formulată de către U. S..Dispoziția a fost emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 conferă moștenitorilor persoanei îndreptățite vocația de a redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, așa cum rezultă din disp. art. 4 al. 2 din lege, care precizează că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Așa cum rezultă din raportul nr. 541/10.11.2005 al Comisiei interne de analiză calitatea de persoană îndreptățită (în sensul art. 3 al. 1 din legea nr. 10/2001) o avea defuncta B. E.. Aceasta a decedat la data de 05.08.1996 astfel încât dreptul conferit de legea nr. 10/2001 nu s-a născut în patrimoniul defunctei ci direct în patrimoniul moștenitorilor acesteia, respectiv în patrimoniul intimatei U. Cornalia și al autorului apelantului, B. E..
Așa cum rezultă din disp. cap. 3 al legii – proceduri de restituire - restituirea bunului imobil se realizează în baza cererii persoanei îndreptățite, nedepunerea notificării în termenul legal conducând la decăderea din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau echivalent (art. 22 al. 5).
Instanța nu poate reține susținerile apelantului, în sensul că notificarea realizată de intimată a fost în beneficiul tuturor moștenitorilor. Potrivit disp. art. 4 al. 4 din legea 10/2001, de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Cererea de restituire fiind formulată doar de către intimată, dreptul s-a născut în patrimoniul acesteia și nu în patrimoniul autoarei B. E., pentru a constitui un bun succesoral.
De asemenea, reține instanța că nu sunt întemeiate nici susținerile apelantului privind recunoașterea dreptului autorului său cu ocazia încheierii tranzacției din dosarul cu nr.3293/C/2005. În tranzacția depusă la dosar (f. 66 – 67 dosar judecătorie) se consemnează faptul că U. C. îi cedează fratelui său B. E. cotitatea ce i se cuvine din imobilul situat în com. Independența, .. 110 iar B. E. îi cedează surorii sale cotitatea ce i se cuvine din terenul situat în G., . suprafață de 276 mp. Contrar susținerilor apelantului nu este vorba de o recunoaștere pură și simplă ci este rezultatul unor concesii reciproce care trebuiau făcute de ambele părți, concesii care însă nu au mai fost finalizate din cauza autorului apelantului, care a înțeles să precizeze în fața instanței de judecată faptul că înțelege să renunțe la această tranzacție (f. 68 dosar judecătorie). Tranzacția judiciară ( inițiată de părți în dosarul 3293/C/2005 al Judecătoriei G.) reprezintă un contract prin care părțile termină un proces început prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții în schimbul renunțării de către cealaltă parte la drepturile sale. Pentru ca tranzacția judiciară să își producă efectele, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, conținutul acesteia trebuia integrat într-o hotărâre judecătorească de expedient. Tranzacția invocată de către apelant însă nu s-a mai încheiat între părțile din acea cauză, chiar autorul apelantului înțelegând să renunțe la concesia sa. În realitate, deși autorul B. E. face referire în tranzacție la faptul că renunță la cotitatea ce i se cuvine din terenul situat în G., . în vedere cele precizate mai sus, el putea eventual renunța la dreptul de a solicita recunoașterea pe cale judiciară a drepturilor sale, dovedind eventual, în fața instanței faptul că intimata a acționat și în numele său, dovadă care însă nu a fost făcută, autorul apelantului nepromovând nici o acțiune judiciară în acest sens.
Simpla mențiune din tranzacție (tranzacție nefinalizată) în care autorul apelantului arată că renunță la cota sa nu are semnificația faptului că intimata i-a recunoscut vreun drept asupra imobilului din G., .>
Având în vedere considerentele mai sus expuse, din care rezultă că bunul imobil reprezentat de terenul din . reprezintă un bun succesoral, dreptul născându-se în patrimoniul intimatei C. U., văzând și disp. art. 296 C., urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelantul-parat B. V., domiciliat în București, .. 16, sector 1, București, împotriva sentinței civile nr._/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. C., cu domiciliul procesual ales la CIA L. Z., situat în G., .. 17, ., ..
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. N. D. R. N. B. V.
Red. Jud. BND/02.03.2016
Tehnored. B.V./ 02.03.2016 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: A. B.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 25/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1039/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
