Pretenţii. Decizia nr. 1039/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 1039/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1039
Ședința publică din data de 14.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. D.
Judecător: R. G. F.
Grefier: V. M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul – reclamant M. G. prin PRIMAR în contradictoriu cu intimatul – pârât P. R. prin mandatar P. G., împotriva sentinței civile nr. 5526/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „ pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.12.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 14.12.2015.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamantul M. G., prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. R. prin mandatar P. G., obligarea pârâtului la plata sumei de 753,56 lei cu titlu de redevență restantă aferentă perioadei 15.06.2010 – 03.11.2014, respectiv a sumei de 406,93 lei reprezentând penalități. Au fost solicitate și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contractul de concesiune nr. 172/1329 din 14.04.2008, pârâtul, prin mandatar, a dobândit preluarea în concesiune a terenului în cotă indiviză situat în G., .. 21, ., ., în suprafață de 10,15 mp, durata concesiunii fiind pe toata durata construcției. S-a stabilit în contract că prețul concesiunii, de 13,77/mp/an, la nivelul anului 2008, va fi indexat anual cu rata inflației, iar pentru neplata la termen a redevenței se calculează dobânzi și penalități conform art. 120 Cod Fiscal.
A menționat că pârâtul nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale de plată, acumulând un debit de 753,56 lei, la care se adaugă penalități conform art. 11 din contract.
De asemenea, a învederat reclamanta că, deși a fost notificată în nenumărate rânduri, pârâtul a dovedit pasivitate și rea-credință neprezentându-se pentru plata redevenței datorate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și 1073 cod civil 1864, Codul Fiscal, nr. OUG nr. 54/2006, HCL 80/2007.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal informat cu privire la cererea reclamantei, în procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, pârâtul prin mandatar nu a formulat întâmpinare în termenul legal, fiind decăzut din dreptul de a invoca excepții și propune probe, în condițiile art. 208 alin. 2 NCPC.
Pentru primul termen de judecată cu părțile legal citate, pârâtul prin mandatar a invocat că nu mai avea calitatea de proprietar cu privire la apartamentul pentru care a fost încheiat contractul de concesiune și a depus la dosar procura de reprezentare.
La primul termen de judecată, instanța a calificat apărările invocate de mandatarul pârâtul ca fiind o veritabilă excepție a lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Pentru termenul din 06.04.2015, reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu motivarea că, și în situația în care pârâtul a înstrăinat apartamentul între timp, acest aspect nu-l exonerează de la plata redevenței, potrivit clauzelor contractuale, depunând la dosar înscrisuri.
La termenul din 06.04.2015, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele scadente anterior datei de 01.10.2011.
La termenul din 12.05.2015, instanța a unit cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 5526/20.05.2015, Judecătoria G. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru suma de 210,56 lei, reprezentând redevență restantă și pentru suma de 195,16 lei reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 15.06.2010 – 15.09.2011.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul M. G., prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul P. R., cetățean italian, prin mandatar P. G. si a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 543 lei, reprezentând redevență restantă și suma de 211,77 lei reprezentând penalități.
A respins ca prescrise pretențiile reclamantei pentru suma de 405,72 lei reprezentând redevență restantă și majorări de întârziere.
A obligat pe pârât la plata sumei de 372 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial redus.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, potrivit contractului de concesiune nr. 172/1329/14.04.2008 încheiat între reclamantul M. G., în calitate de concedent și pârâtul P. R. prin mandatar P. G. în calitate de concesionar, reclamantul i-a cedat acestuia dreptul de folosință cu privire la terenul în cotă indiviză situat în G., .. 21, ., . de 10,15 mp, durata concesiunii fiind pe toata durata construcției. Contractul de concesiune s-a încheiat în contextul în care pârâtul a devenit proprietarul apartamentului din G., .. 21, ., ..
Potrivit contractului de concesiune, pârâtul avea obligația de a achita o redevență anuală, pe care însă nu a achitat-o, motiv pentru care reclamantul a procedat la calcularea de penalități de întârziere.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 NCPC, excepția prescripției dreptului la acțiune ale reclamantei cu privire la sumele scadente anterior datei de 01.10.2011, instanța a reținut ca reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 753,56 lei reprezentând contravaloarea redevență pentru perioada 15.06.2010 – 03.11.2014 și la plata sumei de 406,93 lei penalități.
Potrivit art. 1, alin. 1 și art. 3, alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 și 2, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Instanța a constatat că pretențiile reclamantului în cuantum de 210,56 lei, reprezentând redevență restantă și suma de 195,16 lei reprezentând majorări de întârziere, au devenit scadente cel mai târziu la data de 15.09.2011, respectiv în perioada 15.06.2010 – 15.09.2011, cu mai mult de 3 ani în urmă față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța a soluționat excepția prescripției numai cu privire la sumele scadente anterior datei de 01.10.2011, raportat la împrejurarea că acesta este momentul intrării în vigoare a NCC, prescripțiile începute sub imperiul acestui act normativ neputând fi invocate din oficiu de instanță.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la suma de 210,56 lei, reprezentând redevență restantă și cu privire la suma de 195,16 lei reprezentând majorări de întârziere, scadente până la data de 15.09.2011.
Pe fondul cererii reclamantului, în drept, potrivit art. 969 Cod Civil 1864, în vigoare la momentul încheierii contractului, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Potrivit art. 8 din contract, prețul concesiunii este de 13,77 lei/mp/an, actualizat la nivelul anului 2008, aplicând indicele de inflație la prețul stabilit prin HCL nr. 80/10.07.1997, iar potrivit art. 10, plata redevenței se face trimestrial în rate egale, până la data de 15, inclusiv a ultimei luni, cu excepția trimestrului IV pentru care plata se efectuează până la 15 noiembrie.
Pârâtul nu a făcut dovada plății redevenței, din evidențele reclamantei rezultând că acesta figurează cu restanțe la redevență în cuantum de 543 lei pentru perioada 01.10.2011 – 03.11.2014.
Totodată, potrivit art. 11 din contract, pentru neplata la timp a redevenței se calculează dobânzi și penalități de întârziere conform actelor normative în vigoare, respectiv Codul Fiscal.
Față de prevederile acestui text legal, instanța a observat că în mod corect reclamantul a calculat suma de 211,77 lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 03.11.2014.
Astfel, pentru argumentele de mai sus, instanța a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pe pârâtul P. R. în calitate de titular al contractului de concesiune, la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 543 lei reprezentând redevența restantă și a sumei de 211,77 penalități de întârziere calculate până la data de 03.11.2014, cu privire la care nu a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Totodată a respins ca prescrise pretențiile reclamantei pentru suma de 210,56 lei, reprezentând redevență restantă și cu privire la suma de 195,16 lei reprezentând majorări de întârziere, scadente până la data de 15.09.2011.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de acordare cheltuieli de judecată, instanța a reținut că acesta a făcut dovada suportării sumei de 5208 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Conform dispozițiilor art. 451 alin. 2 NCPC, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Așadar, de la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, textul normativ mai sus amintit prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii, munca îndeplinită de avocat și circumstanțele cauzei.
P. reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.
Dispozițiile art. 451 alin. 2 NCPC au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
În consecință, apreciind ca onorariul solicitat este nepotrivit de mare în raport cu valoarea pricinii, depășind cu mult valoarea pretențiilor solicitate prin acțiunea introductivă, instanța va reduce cuantumul acestuia la suma de 300 lei + TVA, urmând a dispune obligarea pârâtului către reclamantă la plata sumei de 372 lei cu titlu de onorariu avocațial redus.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul M. G., prin Primar, doar in ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecata la care a fost obligat paratul. Arata ca in mod nejustificat instanța de fond a diminuat onorariul de avocat, neținând cont de prevederile statutului profesiei de avocat si de faptul ca onorariul a fost stabilit in mod liber de client si de avocat, făcându-se dovada plății acestuia. Mai arată că instanța de fond nu a ținut seama de activitățile întreprinse de către avocat, cum ar fi obținerea de înscrisuri de la reclamant, redactarea si depunerea acțiunii, prezenta la termene si redactarea concluziilor.
Legal citat intimatul-parat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, tribunalul constata următoarele:
Așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, diminuarea cheltuielilor de judecata în ceea ce privește onorariul de avocat, privește doar raportul juridic dintre parat si reclamant, nu și raportul juridic dintre avocat si reclamant, clientul său. Însa faptul ca reclamantul și avocatul angajat au stabilit un cuantum foarte mare al acestui onorariu, nu poate sa se răsfrângă asupra celui care a pierdut procesul, fără a se analiza proporționalitatea dintre pretențiile deduse judecății și munca depusa de către avocat pe de o parte si cuantumul cheltuielilor la care trebuie obligat paratul pe de alta parte.
In opinia tribunalului a obliga paratul la plata unor cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, de aproximativ șapte ori mai mari decât pretențiile admise, reprezintă o exagerare care nu poate fi admisa, tocmai acest gen de situații fiind avute in vedere de legiuitor la momentul reglementarii, atât în vechiul cod de procedura civila cat și în noul cod.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a avut in vedere toate aspectele legate de munca avocatului și complexitatea cauzei si nu poate primi afirmația avocatului potrivit căreia în munca depusa ar intra și obținerea de înscrisuri de la reclamant, atât timp cat acesta este clientul sau.
F. de aceste considerente, tribunalul apreciază că instanța de fond, în mod corect, a diminuat cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant și pe cale de consecința, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul – reclamant M. G. prin PRIMAR, cu sediul în G., ., județul G. în contradictoriu cu intimatul – pârât P. R. prin mandatar P. G., cu domiciliul în G., ., .. 1, ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 5526/20.05.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „ pretenții”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. D. R. G. F. V. M. O.
Red. R.G.F. /03.03.2016
Tehn. V.M.O/03.03.2016/5 ex.
./3 ex.
Fond. O.B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 747/2015. Tribunalul GALAŢI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 266/2015.... → |
|---|
