Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 676/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 676/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 676/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
operator de date cu caracter personal-2949
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 676/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. B.
Grefier L. L.
Ministerul public este reprezentat de procuror - I. I.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta G.-A. (C.) SPERANȚA P. AV. GURITOIU O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP G., având ca obiect „Despăgubiri Legea nr.221/2009”.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 20.05.2015care face parte integrantă din prezenta, Tribunalul în urma deliberării avute la data de 04.06.2015, a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată la data de 14.10.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului G. reclamanta G. A. Speranța, a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se recunoască statutul său de strămutat în perioada 01.03._63, precum și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 500.000 Euro.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că este fiica numitului C. A., care a fost arestat în anul 1958 și condamnat de regimul comunist la 20 de ani categoria penală contra-revoluționar, eliberat în anul 1963.
A mai precizat reclamanta că după arestarea tatălui său, împreună cu familia, respectiv mama C. S. și fratele C. M., în perioada 1961-1963 au fost strămutați obligatoriu în localitatea Barcea V., județul G., astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 2378/1995.
În continuare, reclamanta a arătat că perioada respectivă a fost caracterizată de privațiuni și restricții, ceea ce a generat sechele emoționale și a influențat evoluția ulterioară a întregii familii. Astfel, deși reclamanta a terminat liceul cu media 9,37 nu s-a putut înscrie la facultate întrucât era necesară o adeverință din care să rezulte că părinții sunt membrii de partid.
În drept, au fost invocate dispozițiile Decretului Lege 118/1990, art. 3 și art. 5 din Legea 221/2009.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat întâmpinare.
P. Încheierea din data de 07.05.2015 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 500. 000 Euro ca fiind prescris.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit Fișei matricole penale (f.16,17) numitul C. A., tatăl reclamantei, a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani muncă silnică, fiind arestat cu începere de la data de 17.12.1958.
Hotărârea a fost casată prin decizia penală nr. 258/5.10.1962 a fostului Tribunal Suprem al RPR și s-a dispus trimiterea cauzei la fosta Procuratură Militară de regiune Militară București pentru completarea urmăririi penale. Totodată, s-a menținut starea de arest.
P. Hotărârea nr. 2378/28.06.1995 a comisiei pentru aplicarea Decretului Lege 118/1990 a fost admisă cererea numitei C. S., mama reclamantei, și s-a constatat că perioada 01.03._63 constituie vechime neîntreruptă în muncă. Totodată a fost acordată o indemnizație lunară pentru fiecare an de strămutare. (f.18,19)
În drept, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.
Așadar, pentru a se recunoaște caracterul politic al unei anumite măsuri administrative trebuie îndeplinite două condiții în mod cumulativ: existența unei anumite măsuri (dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu), respectiv temeiul acestei măsuri care trebuie să se regăsească printre actele normative enumerate limitativ de art. 3 din Legea 221/2009.
Or, în cauză din declarația autentică a numiților O. I. și C. Matița (f.14) rezultă numai existența măsurii administrative a strămutării luată față de reclamantă, nu și temeiul aplicării respectivei măsuri.
Referitor la Hotărârea nr. 2378/28.06.1995 a comisiei pentru aplicarea Decretului Lege 118/1990, instanța reține că aceasta nu se poate impune cu vreo autoritate în prezenta cauză, având în vedere că pentru recunoașterea vechimii în muncă, actul normativ menționat reglementa condiții diferite față de art. 3 din Legea 221/2009, iar din cuprinsul hotărârii nu rezultă temeiul juridic al strămutării.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge capătul de cerere privind recunoașterea statutului de strămutat, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta G.-A. (C.) SPERANȚA P. AV. GURITOIU O., cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură din T., ..R . cu pârâtul S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DGFP G., având ca obiect „Despăgubiri Legea nr.221/2009”. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel poate fi depusă la Tribunalul G..
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015.
Președinte Grefier
D. G. B. L. L.
RED.D.G.B/Tehn.L.L.
4 EXEMPL/07.07.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 275/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
