Revendicare mobiliară. Decizia nr. 485/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 485/2015
Dosar nr._ Operator de date personale înregistrat sub nr. 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 485
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: F. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă S.C. M. C. S.R.L. cu sediul social în G., ..257, spațiul 4 și cu sediul procesual ales la S.C.A. "C. ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în G., ..56, jud. G., împotriva sentinței civile nr._ din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D., cu domiciliul procesual ales în G., ..12, ., la avocat O. V., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 09.06.2015, iar ulterior la data de 15.06.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 29.11.2013, sub nr._, pe rolul Judecătoriei G., reclamanta . G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . G., să pronunțe o hotărâre prin care aceasta să fie obligată la restituirea în natură sau la plata sumei de 38.725 lei, reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri: schelă, copertină, centrale termice (5 bucăți și boiler); aparate de aer condiționat (2 bucăți); calorifere (8 bucăți); uscător de mâini; espressor cafea; compresor; pompe spălătorie (4 bucăți); aspiratoare (4 bucăți); canapea și fotolii; mobilier și scaune; televizor marca Philips; instalație video cu patru camere; scară metalică și roabă; stingătoare incendiu; radiatoare (7 bucăți); reclamă luminoasă; ventilator; pelerină de ploaie pentru bar. A mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, a arătat că reclamanta este proprietara acestor bunuri, cu ajutorul cărora și-a desfășurat activitatea în imobilul situat în G., .. 123. Acest imobil a fost adjudecat de pârâtă, prin vânzarea silită efectuată de DGFP G.. După adjudecarea imobilului, reprezentantul reclamantei a predat imobilul către noul proprietar, urmând să-i vândă acestuia toate bunurile lăsate în imobil, astfel cum pârâta își exprimase anterior intenția. Ulterior, pârâta a refuzat să restituie bunurile către reclamantă sau să achite contravaloarea acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1345, art. 1347, art. 1639 și art. 1640 C.civil.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a inadmisibilității acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civilă.
În apărare, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantei.
La termenul de judecată din 17.04.2014, reclamanta a modificat cadrul procesual, precizând faptul că T. D. a devenit titularul dreptului litigios, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 231/11.03.2014 de SPN M. N., M. N. și I. D.. Astfel, instanța a dispus introducerea în cauză a numitului T. D., în calitate de reclamant prin preluarea acestei calități de la reclamanta . G..
La termenul de judecată din 22.05.2014, reclamanta . G. a renunțat la judecarea capătului de cerere privind revendicarea sau plata contravalorii radiatoarelor (7 bucăți), indicate în acțiunea introductivă, precizând că sunt identice cu caloriferele solicitate prin aceeași acțiune (8 bucăți). De asemenea, a mai precizat faptul că solicită restituirea în natură a următoarelor bunuri: canapea și fotolii; mobilier și scaune (măsuță, dulap, scaun de birou); televizor marca Philips; reclamă luminoasă și boiler. În plus, nu solicită restituirea în natură, ci în echivalent, a următoarelor bunuri: scară metalică; schelă; pompe de spălătorie (4 bucăți), precum și a bunurilor care nu au mai fost găsite în imobil la data de 15.05.2014: copertină; aparate de aer condiționat (2 bucăți); espressor cafea; compresor; aspiratoare (4 bucăți); stingătoare de incendiu; un ventilator și o pelerină de ploaie pentru bar.
Prin precizările din 13.08.2014, pârâta . G. a menționat că este de acord cu renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind revendicarea sau plata contravalorii radiatoarelor (7 bucăți), indicate în acțiunea introductivă, exprimându-și dezacordul cu privire la modalitatea de revendicare a celorlalte bunuri mobile precizate prin cererea adițională din 22.05.2014.
Instanța a reținut că T. D. a devenit titularul dreptului litigios, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 231/11.03.2014 de SPN M. N., M. N. și I. D., fiind introdus în proces la termenul de judecată din 17.04.2014, iar la următorul termen din 22.05.2014 doar . G. a modificat acțiunea. Având în vedere faptul că după data de 17.04.2014, calitate procesuală activă are doar reclamantul T. D. (care are și calitatea de asociat și administrator la . G.), instanța a apreciat că acțiunea adițională din 22.05.2014 a fost formulată doar de acesta, nu de . G., în cerere fiind efectuată o eroare materială de redactare cu privire la reclamant - titularul dreptului litigios.
Astfel, la termenul de judecată din 11.09.2014, în baza art. 406 alin.1, 2, 4 și 6 C.pr.civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantului T. D. la judecarea capătului de cerere privind revendicarea sau plata contravalorii radiatoarelor (7 bucăți).
La același termen de judecată, instanța a pus în discuția părților opoziția pârâtei cu privire la modificarea cererii introductive, pe care a respins-o ca nefondată. Astfel, întrucât în acțiunea introductivă . G. a solicitat obligarea pârâtei la restituirea în natură sau la plata contravalorii bunurilor mobile revendicate, iar în cererea adițională reclamantul T. D. a precizat care sunt bunurile a căror restituire în natură solicită a fi obligată pârâta, precum și care sunt cele a căror contravaloare solicită a fi obligată la plată aceasta, instanța a apreciat că cererea adițională din 22.05.2014 nu reprezintă o modificare veritabilă a acțiunii, ci doar o precizare cu privire la obiectul acesteia. Astfel, în ședința din 11.09.2014, instanța a respins, ca nefondată, opoziția pârâtei cu privire la cererea adițională din 22.05.2014.
La termenul de judecată din 22.05.2014, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă, prin întâmpinare.
Astfel, cu privire la excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii referitoare la informarea privind avantajele medierii, instanța a respins-o ca nefondată, ținând cont că a fost depus la dosar procesul-verbal de informare nr. 3/22.08.2013, încheiat de Biroul de mediator - P. R..
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a dispus unirea acestora cu fondul cauzei.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și testimoniala, prin audierea martorului S. R. C..
Prin sentința civilă nr._/23.10.2014, Judecătoria G. a admis în parte cererea adițională, a obligat-o pe pârâta . G. să restituie reclamantului T. D., în natură, următoarele bunuri mobile: o canapea și 2 fotolii; mobilier de birou (masă, dulap și scaun de birou); televizor marca Philips; camere video – 2 bucăți.
A obligat pe pârâta . G. să plătească reclamantului T. D. suma de 18.350 lei, reprezentând echivalentul următoarelor bunuri mobile: o reclamă luminoasă; o scară metalică și o roabă; o schelă; pompe spălătorie (4 bucăți); aspiratoare (4 bucăți); o copertină; un espressor cafea; un compresor; stingătoare incendiu; un uscător de mâini; un ventilator mobil; o pelerină de ploaie pentru bar.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea în revendicare privind următoarele bunuri mobile: centrale termice (5 bucăți), un boiler, calorifere (8 bucăți) și aparate de aer condiționat (2 bucăți).
A mai fost obligată pârâta . G. să plătească reclamantului T. D. suma de 1.022,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut în primul rând că potrivit art. 6 alin.1, 2, 5 și 6 din noul C.civil, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.
Prin urmare, cu privire la acțiunea în revendicare mobiliară promovată de reclamant, a reținut că sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil, întrucât prin înscrisurile depuse de . G. se susține versiunea conform căreia bunurile au fost dobândite anterior intrării în vigoare a noului C.civil. Astfel, apărarea ulterioară a dreptului de proprietate privată este guvernată de dispozițiile legii în vigoare din momentul dobândirii acestui drept. A apreciat prima instanță că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin.6 din noul C.civil, întrucât în cauză nu se pun în discuție efectele viitoare ale unei stări de drept preexistente apariției legii noi și prelungite în timp.
A reținut că pârâta . G. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 934 mp și construcții - spălătorie auto în suprafață de 378,45 mp și bar de 102 mp, prin licitație publică organizată de AFP G. în cadrul unei executări silite fiscale a . G. ce a fost efectuată în dosarul nr._/2011. În acest sens a fost întocmit procesul-verbal de adjudecare ./2005 nr._/03.04.2013, bunurile fiind adjudecate de pârâtă cu suma de 1.054.000 lei, TVA inclus (f.8 d.f.).
Prețul de vânzare la licitație a fost stabilit în baza raportului de evaluare întocmit de . SRL, din care a rezultat o valoare totală de 843.770 lei, fără TVA (f.60 d.f.).
Conform art. 1909 din vechiul C.civil, lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp. Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel cărui s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care-l găsește, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are.
Potrivit art. 1910 din vechiul C.civil, dacă posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumpărat la bâlci sau la târg, sau la o vânzare publică, sau de la un neguțător care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate să ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului prețul ce l-a costat.
Instanța a reținut că pentru a fi admisă o acțiune în revendicare mobiliară, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: reclamantul să fi fost posesor proprietar al bunului revendicat; acel bun a ieșit din patrimoniul lui, fără voia sa și bunul respectiv este identic cu acela aflat în posesia pârâtei.
Din facturile depuse la dosar a rezultat că . G. a cumpărat bunurile revendicate în perioada 13.08._09 (f.9-47 d.f.).
Pârâta . G. a susținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței acestora în patrimoniul . G. în momentul formulării acțiunii, nefiind depus la dosar registrul inventar din care să rezulte înregistrarea acestor bunuri în contabilitatea sa. Într-adevăr, reclamantul T. D. a depus la dosar, în copie, registrul inventar al . G. aferent anilor 2010-2013, în care se prezintă, într-o modalitate sintetică, patrimoniul acesteia, dar, în lipsa unei prezentări analitice (în detaliu) a componentelor patrimoniului, instanța a apreciat că acest registru inventar nu face dovada deplină a proprietății asupra bunurilor revendicate.
Cu toate acestea, la data de 15.05.2014, reclamantul T. D. și reprezentanții pârâtei . G. au efectuat o constatare la fața locului, în urma cărei au fost identificate următoarele bunuri: schelă, scară metalică, pompe spălătorie (4 bucăți); 2 camere video; calorifere (4 bucăți); canapea și 2 fotolii; mobilier de birou (masă, dulap și scaun de birou); televizor marca Philips; reclamă luminoasă; uscător de mâini și un boiler. Reclamantul a constatat că aceste bunuri sunt degradate, iar pârâta a fost de acord să i le predea, în cazul în care acesta dovedea dreptul său de proprietate (f.105 d.f.).
Astfel, instanța a apreciat că reclamanta a făcut atât dovada achiziționării bunurilor revendicate, respectiv a proprietății bunurilor, cât și a faptului că aceste bunuri sunt identice cu cele aflate în posesia pârâtei, chiar și în situația utilizării spațiului de . SRL G. și . G., în baza unor contracte de închiriere încheiate cu ambele părți.
Instanța a reținut că domeniul de aplicare al acțiunii în revendicare mobiliară este limitat de regula consacrată prin art. 1909 alin.1 din vechiul C.civil, potrivit căreia la bunurile mobile posesiunea de bună-credință valorează titlu de proprietate, ceea ce face ca, în cele mai multe cazuri, revendicarea unor asemenea bunuri să fie imposibilă.
Cu toate acestea, potrivit art. 1909 alin.2 din vechiul C.civil, bunurile pierdute de către proprietar pot fi revendicate de acesta de la persoana la care se găsesc. S-a apreciat că în categoria bunuri pierdute pot fi incluse și cele revendicate de reclamant, întrucât proprietarul . G. s-a desesizat involuntar de acestea. Astfel, bunurile se aflau în interiorul imobilului cumpărat prin licitație publică de către pârâtă și luat în primire de aceasta de la AFP G. în baza procesului-verbal de predare-primire nr. 9494/04.04.2013 (f.71 d.f.). Prin urmare, în momentul luării în primire a imobilului de către pârâta . G., debitoarea executată silit . G. nu a avut posibilitatea de a evacua bunurile mobile, acestea intrând în posesia pârâtei. Instanța a mai reținut și faptul că în momentul predării bunului imobil, AFP G. nu a întocmit vreun înscris din care să rezulte care sunt bunurile mobile existente în imobil, iar la această predare nu a participat și debitorul executat silit - . G., proprietar al acestor bunuri mobile, care a fost pus în situația de a nu putea formula eventuale mențiuni, obiecțiuni sau opoziții cu privire la predare.
Prin urmare, a apreciat prima instanță că este îndeplinită și condiția privind ieșirea involuntară din patrimoniul proprietarului a bunurilor mobile.
Instanța a mai reținut faptul că potrivit art. 468 alin.1 din vechiul C.civil, obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul și exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinație. Conform art. 469 alin.1 din vechiul C.civil, proprietarul se presupune că a așezat către fond în perpetuu efecte mobiliare, când acestea sunt întărite cu gips, var sau ciment, sau când ele nu se pot scoate fără a se strica sau deteriora, sau fără a strica sau deteriora partea fondului către care sunt așezate. Astfel, bunurile imobile prin destinație sunt bunuri mobile prin natura lor, dar considerate ca imobile, datorită faptului ca sunt încorporate, prinse de un bun imobil, servesc la exploatarea acestui bun și reprezintă accesorii ale acestuia. În consecință, instanța a apreciat că sunt bunuri imobile prin destinație următoarele bunuri revendicate de reclamat: copertina, pelerina de ploaie pentru bar, centralele termice (5 bucăți) și boilerul, caloriferele (8 bucăți), aparatele de aer condiționat (2 bucăți), reclama luminoasă, instalația video cu 4 camere.
La evaluarea imobiliară efectuată de către . SRL, din care a rezultat o valoare totală a imobilului teren și construcții de 843.770 lei, fără TVA, au fost luate în considerare instalațiile de încălzire și ventilare ale spălătoriei auto și ale barului. Prin urmare, instanța a apreciat că centralele termice (5 bucăți), boilerul, caloriferele (8 bucăți), aparatele de aer condiționat (2 bucăți), au fost ulterior vândute ca accesorii ale imobilului, neputând fi revendicate de reclamant.
Instanța a mai apreciat că celelalte bunuri imobile prin destinație, respectiv copertina, pelerina de ploaie pentru bar, reclama luminoasă, instalația video cu 4 camere, pot face obiectul acțiunii în revendicare, nefiind supuse evaluării și vânzării silite către pârâtă.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și pasive a pârâtei, instanța a reținut că pentru existența calității procesuale active se impune existența unei identități între persoana ce declanșează demersul judiciar și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății, iar pentru existența calității procesuale pasive se presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în același raport juridic dedus judecății.
A reținut că instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. Din probele administrate a reținut că reclamantul T. D. este proprietarul bunurilor mobile revendicate, iar pârâta . G. este posesorul actual al acestor bunuri. Prin urmare, instanța a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și pasive a pârâtei.
În concluzie, având în vedere că reclamantul a dovedit, în parte, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile revendicate, precum și desesizarea involuntară de acestea și ținând cont de principiul disponibilității părților, instanța a admis, în parte, cererea adițională, și a obligat pârâta să restituie reclamantului, în natură, următoarele bunuri mobile: canapea și 2 fotolii; mobilier de birou (masă, dulap și scaun de birou); televizor marca Philips; camere video – 2 bucăți, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 18.350 lei, reprezentând echivalentul următoarelor bunuri: reclamă luminoasă; scară metalică și roabă; o schelă; pompe spălătorie (4 bucăți); aspiratoare (4 bucăți); copertină; un espressor cafea; compresor; stingătoare incendiu; un uscător de mâini; un ventilator mobil; o pelerină de ploaie pentru bar, respingând ca nefondată acțiunea în revendicare privind următoarele bunuri mobile: centrale termice (5 bucăți), boiler, calorifere (8 bucăți) și aparate de aer condiționat (2 bucăți).
În baza art. 453 alin.2 C.pr.civilă, proporțional cu pretențiile admise, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.022,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ., solicitând modificarea ei și respingerea cererii de chemare în judecată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a prezentat pe scurt situația de fapt și a redat o parte a considerentelor primei instanțe, apreciind că sentința acesteia este nelegală și netemeinică. A apreciat că excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive trebuiau admise.
În privința primei excepții, a arătat că reclamantul trebuia să facă dovada calității de proprietar a bunurilor revendicate, dar nu a depus decât facturi și chitanțe din urmă cu 7-8 ani, fără a proba că bunurile se aflau în patrimoniul său la momentul formulării acțiunii. Astfel, în perioada de timp de la momentul achiziționării lor, bunurile puteau fi vândute sau se puteau degrada, iar dovada proprietății lor se putea face doar cu un registru-inventar, deoarece reclamanta este o societate comercială. A precizat că registrul depus la termenul din 11.09.2014 nu este semnat de cel care l-a întocmit, nu poartă ștampila societății și nu este înregistrat în registrul intrări/ieșiri, ceea ce face nesigură data întocmirii sale, iar instanța de fond nu a menționat în cuprinsul sentinței dacă a luat sau nu în considerare acest înscris. A mai învederat că în conținutul înscrisului nu sunt identificate bunurile solicitate de reclamant, prin număr de inventar, ci se arăta generic existența unui mobilier. Cu privire la constatarea la fața locului, a arătat că a fost de acord să predea bunurile găsite, dacă se făcea dovada ca bunurile erau ale reclamantului sau ale fostului chiriaș.
Referitor la cea de-a doua excepție, a arătat că imobilul era folosit de doi chiriași (Cristal FullClean SRL și Anaviatrans SRL), care și-au desfășurat activitatea și în perioada dintre vânzarea la licitație și predarea imobilului către apelantă, iar reclamantul a recunoscut că bunurile au fost folosite și de cei doi chiriași, care le-ar fi putut sustrage sau deteriora, după cum ar fi putut chiar și să le aparțină. A apreciat că instanța de fond a constatat că bunurile revendicate sunt identice cu cele aflate în posesia apelantei fără a se sprijini pe nicio probă.
Pe fond cauzei a arătat că în raportul de evaluare se menționează că se vinde o spălătorie auto, nu o simplă hală sau construcție, astfel încât apelanta a arătat că a cumpărat construcția cu toate utilitățile, amenajările și bunurile ce ține de o spălătorie auto, dar instanța de fond nu a făcut nicio referire la această apărare.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și următoarele din C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 511,25 lei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, dar ținând seama și de prevederile art. 477 C.pr.civ., Tribunalul constată următoarele:
În privința calității procesuale active a reclamantului, instanța de apel reține că, în condițiile în care bunurile au fost achiziționate în intervalul 2002 – 2009, este firesc ca facturile și chitanțele care atestă achiziționarea lor să dateze din acea perioadă, fără a i se putea pretinde proprietarului să furnizeze documente justificative din momentul introducerii cererii de chemare în judecată. În aceste condiții, sarcina probei se inversează, iar cel care afirmă că bunurile nu se regăsesc în patrimoniul celui ce și-a dovedit calitatea de proprietar trebuie să probeze că bunurile au fost înstrăinate.
Apelanta a mai invocat că dovada proprietății bunurilor se putea face doar prin registrul-inventar. Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț, dar acesta nu reprezintă titlu de proprietate, astfel încât nu se poate susține că o societate comercială nu poate avea în proprietate decât bunurile care figurează în acest registru.
Contrar susținerilor apelantei, care a invocat că instanța de fond nu a menționat în cuprinsul sentinței dacă a luat sau nu în considerare registrul-inventar depus de intimatul-reclamant, instanța de apel constată că în considerentele sentinței apelate s-a reținut că reclamantul T. D. a depus la dosar, în copie, registrul inventar al . G. aferent anilor 2010-2013, în care se prezintă, într-o modalitate sintetică, patrimoniul acesteia, dar, că în lipsa unei prezentări analitice (în detaliu) a componentelor patrimoniului, instanța a apreciat că acest registru inventar nu face dovada deplină a proprietății asupra bunurilor revendicate. Prin urmare, instanța de fond nu a acordat valoare probatorie acestui înscris, ci a reținut că la data de 15.05.2014, reclamantul T. D. și reprezentanții pârâtei . G. au efectuat o constatare la fața locului, în urma cărei au fost identificate următoarele bunuri: schelă, scară metalică, pompe spălătorie (4 bucăți); 2 camere video; calorifere (4 bucăți); canapea și 2 fotolii; mobilier de birou (masă, dulap și scaun de birou); televizor marca Philips; reclamă luminoasă; uscător de mâini și un boiler.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că deși părțile nu au contestat că imobilul a fost folosit de doi chiriași (Cristal FullClean SRL și Anaviatrans SRL), care și-au desfășurat activitatea și în perioada dintre vânzarea la licitație și predarea imobilului către apelantă, aceasta doar a invocat ca o posibilitate ca aceștia să fi sustras sau deteriorat bunurile. În lipsa unor susțineri ferme și probate, cu privire la anumite bunuri individualizate expres, instanța nu poate reține o asemenea apărare a apelantei. Totodată, dacă bunurile le-ar fi aparținut chiriașilor, aceștia aveau interesul de a formula o cerere de intervenție în proces și să invoce dreptul lor de proprietate.
A mai invocat apelanta că instanța de fond a constatat că bunurile revendicate sunt identice cu cele aflate în posesia apelantei fără a se sprijini pe nicio probă, dar în condițiile în care acest aspect nu a fost contestat în fața primei instanțe nu era necesar ca instanța să facă referire la mijloace de probă, iar apărarea nu poate fi invocată pentru prima oară în apel.
Cu privire la apărarea potrivit căreia în raportul de evaluare se menționează că se vinde o spălătorie auto, nu o simplă hală sau construcție, astfel încât apelanta a arătat că a cumpărat construcția cu toate utilitățile, amenajările și bunurile ce ține de o spălătorie auto, instanța de apel constată că într-adevăr instanța de fond nu a făcut nicio referire la această apărare, dar aceasta este nefondată.
Astfel, conform procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansambluri de bunuri din data de 03.06.2013, emis de AFP G., s-a valorificat prin vânzare la licitație ansamblul de bunuri imobile situat în G., .. 121-125, compus din teren în suprafață de 934 mp și construcție – spălătorie auto – 378,45 mp și bar – 102 mp. Din cuprinsul procesului verbal de adjudecare rezultă că s-au vândut doar clădirea și terenul, bunuri imobile, nu și bunurile mobile existente în clădire, menționându-se destinația acestora doar pentru identificarea lor. De altfel, dacă s-ar fi vândut și bunurile mobile, acestea trebuiau menționate expres și identificate în procesul verbal de adjudecare. Mai mult, din raportul de evaluare efectuat în vederea desfășurării licitației rezultă că au fost evaluate terenul și construcțiile cu destinație de spălătorie auto și bar, acestea fiind singurele bunuri dobândite de apelantă.
Având în vedere că în procesul verbal din 15.05.2014, încheiat de cele două părți nu s-a menționat că existau următoarele bunuri: aspiratoare (4 bucăți); copertină; un espressor cafea; compresor; stingătoare incendiu; un uscător de mâini; un ventilator mobil; o pelerină de ploaie pentru bar, neaflându-se în posesia apelantei-pârâte, că intimatul-reclamant nu a solicitat restituirea lor, ci a contravalorii acestora, fără a exista un temei pentru a solicita contravaloarea lor, instanța de apel va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâta . G. să plătească reclamantului T. D. suma de 9.575 lei în loc de 18.500 lei, reprezentând echivalentul următoarelor bunuri mobile: o reclamă luminoasă; o scară metalică și o roabă; o schelă; pompe spălătorie (4 bucăți); un uscător de mâini, respingând, ca nefondată, acțiunea pentru următoarele bunuri mobile: aspiratoare (4 bucăți); o copertină; un espressor cafea; un compresor; stingătoare incendiu; un ventilator mobil; o pelerină de ploaie pentru bar.
Având în vedere precizările apărătorului ales la apelantei de la termenul din 02.06.205, instanța va lua act că apelanta solicită plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta M. C. SRL G. cu sediul social în G., ..257, spațiul 4 și cu sediul procesual ales la S.C.A. "C. ȘI ASOCIAȚII", cu sediul în G., ..56, jud. G., în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. D., cu domiciliul procesual ales în G., ..12, ., la avocat O. V., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2014, pronunțate de Judecătoria G., pe care o schimbă în parte și în consecință:
Obligă pârâta . G. să plătească reclamantului T. D. suma de 9.575 lei în loc de 18.500 lei, reprezentând echivalentul următoarelor bunuri mobile: o reclamă luminoasă; o scară metalică și o roabă; o schelă; pompe spălătorie (4 bucăți); un uscător de mâini.
Respinge, ca nefondată, acțiunea în revendicare și pentru următoarele bunuri mobile: aspiratoare (4 bucăți); o copertină; un espressor cafea; un compresor; stingătoare incendiu; un ventilator mobil; o pelerină de ploaie pentru bar.
Înlătură mențiunile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Ia act că apelanta solicită plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. F. D.
Red. jud. D.G.N./01.07.2015
Dact. gref. F.D./01.07.2015/4 ex.
Jud. fond: G.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul GALAŢI | Tutelă. Sentința nr. 1367/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
