Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 134/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 134/2016
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 134
Ședința publică de la 08.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.
Judecător. D. G. B.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului civil formulat de apelantul-pârât G. T., domiciliat în . Ghidigeni, împotriva sentinței civile nr. 935 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. C., domiciliat în . Ghidigeni, jud. G., având ca obiect „actiune in raspundere delictuala”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de părți, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016 iar ulterior la datele de 01.02.2016 și 08.02.2016, când a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 17.11.2014, reclamantul S. C. a solicitat obligarea pârâtului G. T. la plata sumei de 1872 lei reprezentând daune, respectiv contravaloarea culturilor distruse, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20.09.2012 a identificat în solarul cultivat cu legume aflat în incita curții sale o bovină.
Datorită faptului că animalul în cauză trăgea după el un lanț de câțiva metri, prin deplasarea lui printre plantele cultivate în solar, a rupt și a smuls mai multe plante existente în cultură, respectiv 480 fire de castraveți și 16 fire de vânătă.
Pentru a preveni distrugerea întregii culturi de legume, a scos animalul din solar și l-a adăpostit într-un spațiu adecvat, hrănindu-l corespunzător.
Urmare a sesizării dispariției animalului de către proprietarul acestuia, despre care ulterior a aflat că este pârâtul G. T., a adus la cunoștința organului de poliție, disponibilitatea sa de a elibera animalul cu condiția stabilirii și evaluării pagubei produse.
Astfel, prin procesul verbal încheiat la data de 20.09.2012 de către o comisie constituită la solicitarea organului de urmărire penală, s-a stabilit și evaluat paguba produsă de animalul lăsat nesupravegheat la valoarea de 1872 lei.
În urma notificării și a demersurilor ulteriore, pârâtul nu s-a conformat solicitării sale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1375 din noul C.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 136,04 lei.
Legal informat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, întrucât actuala acțiune este formulată ca urmare a relațiilor de dușmănie cu familia reclamantului, în urma alegerilor din vara anului 2012, când s-a ales primarul comunei.
Mai arată că întotdeauna si-a supravegheat vaca pe care o ducea la păscut si o asigura printr-un pripon adânc și că toată aceasta acțiune a fost premeditată, deoarece în ziua de 19 septembrie 2012, când s-a dus sa ia animalul acasă in jurul orelor 19,00, nu l-a mai găsit. Astfel, s-a dus sa vadă daca animalul este în gradina reclamantului si in acest sens a putut sa vadă si solarul unde a observat circa 300 fire de castraveți îngălbeniți și în buruieni, precum și faptul că vaca se afla legată în șopron, în apropierea casei reclamantului.
A solicitat restituirea vacii, dar a fost refuzat, nu i-a fost arătată paguba și nu a fost invitat la evaluarea pagubei.
Consideră că ce i s-a întâmplat a fost o înscenare, iar faptul că organul de poliție nu s-a deplasat imediat la fața locului i-a permis reclamantului să-și autodistrugă cultura.
Mai arată că vaca nu s-a dezlegat, ci a fost dezlegată de către reclamant în scopul de a-l pune să plătească, precum și faptul că nu a avut niciodată probleme cu justiția.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii C. N. și B. S., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 935/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1872 lei cu titlul de daune, precum și suma de 436,04 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâtul este proprietar al unei vaci, iar la data de 20.09.2012 animalul s-a dezlegat din locul unde se afla la păscut și a intrat pe terenul proprietatea reclamantului. Ca urmare a faptului că trăgea după el un lanț, animalul a produs mai multe stricăciuni plantelor cultivate în solar, precum și în afara solarului.
S-a mai reținut că, înainte de a fi prins și legat, animalul a distrus cultura de castraveți și vinete, așa cum a rezultat din evaluarea constatată prin procesul verbal încheiat la data de 20.09.2012, la solicitarea agentului principal R. C., de către o comisie constituită din viceprimar, inginer și alte persoane care s-au deplasat la fața locului, în vederea stabilirii cauzelor și pagubelor create.
Pârâtul nu a solicitat proba cu expertiza agricolă care să combată evaluarea inițială efectuată de specialiștii din cadrul Primăriei Ghidigeni.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că vaca a umblat după ea cu frânghia și a distrus plantele de vinete și de fasole verde, că reclamantul se ocupă în mod curent cu cultivarea și vânzarea legumelor, că vinetele după ce au fost rupte cu frânghia au fost strânse grămadă, că martorul B. S. se afla în curtea reclamantului atunci când a fost descoperită vaca dezlegată și el a fost acela care a legat-o prima dată, că martora C. N. a legat vaca în ziua respectivă i-a dat apă, mâncare, deoarece lucra la solar în ziua respectivă, a văzut plantele distruse în urma trecerii animalului prin solar.
Instanța a reținut dispozițiile art. 1375 din noul C.civ. conform cărora proprietarul unui animal răspunde, independent de orice culpă de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa,astfel că a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1872 lei cu titlul de daune.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul G. T., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, a arătat că situația de fapt nu a fost reținută în mod corect, întrucât în seara zile de 19.09.2012 vaca a ieșit de sub paza sa juridică, aceasta fiindu-i restituită abia la data de 20.09.2012, orele 16,00. Prin urmare, animalul a fost în paza reclamantului și nu are cunoștință de ceea ce s-a întâmplat în acest timp.
Mai arată că declarațiile martorilor reținute de instanța de fond sunt contradictorii, în ceea ce privește identificarea animalului, astfel că instanța de judecată ar fi trebuit să dispună din oficiu probe necesare aflării adevărului, chiar dacă el nu a solicitat probe.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 470 C.pr.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 69 lei.
Legal informat, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
În motivarea cererii, a arătat în principiu că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fond și a interpretat dispozițiile art. 1375 C.civ.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de apelant arată că în fața instanței de fond a arătat că nu cunoaște alte persoane care să relateze situația de fapt.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că este vorba de o răspundere civilă delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1375 C.civ., respectiv răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, care dispun în sensul că proprietarul sau cel care se servește de animal răspunde „independent de orice culpă” de prejudiciul cauzat de acel animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub pază.
În aceste condiții, intimatul-reclamant trebuia să facă dovada condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, respectiv: existența prejudiciului și existența raportului de cauzalitate dintre „comportamentul” animalului și prejudiciu.
În ceea ce privește vinovăția, se reține că proprietarul sau cel care se servește de animal răspunde „independent de orice culpă”, fiind vorba astfel de o răspundere obiectivă pentru prejudiciile cauzate de animale, fără vinovăție, fiind fundamentată pe obligația de garanție a așa-zisului „comportament” al animalului, care are ca suport riscul de activitate introdus în societate prin aproprierea și folosirea de animale.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 1380 C.civ. care stabilesc că în acest caz de răspundere înlăturarea ei poate avea loc numai dacă se face dovada că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de fapta victimei, fapta unui terț sau de un caz de forță majoră.
Așa se explică și faptul că, dovada cazului fortuit nu este de natură a o exclude, ci dimpotrivă, această răspundere este și ea, prin excelență, o răspundere pentru caz fortuit, animalul cauzând prejudiciul, în cele mai frecvente ipoteze, atunci când a scăpat de sub supravegherea și controlul păzitorului său juridic, adică „a scăpat de sub paza sa”, ceea ce s-a întâmplat și în prezenta cauză.
În ceea ce privește dovada existenței raportului de cauzalitate, se reține că aceasta este relativ facilă, intimatul-reclamant fiind necesar să probeze doar că animalul a participat la producerea prejudiciului, ceea ce în prezenta cauză s-a realizat. Astfel, declarațiile martorilor audiați în cauză C. N. și B. S. se coroborează cu cele reținute prin referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nr. 3413/P/04.12.2012, precum și cu procesul verbal întocmit la data de 20.09.2012(file 24-26, 41, 44 dosar fond), în sensul că animalul proprietatea apelantului-pârât a scăpat de unde era legat și a intrat pe proprietatea intimatului-reclamant, distrugând o parte din recoltă, precum și faptul că animalul a fost predat proprietarului la data de 20.09.2012, potrivit înțelegerii părților(fila 28 dosar fond). În aceste condiții, nu se poate reține susținerea în potrivit căreia animalul care a distrus recolta nu i-ar aparține sau că acesta nu era în paza sa juridică, nefiind făcută dovada în niciun fel că animalul se afla în paza juridică a unei alte persoane. Faptul că animalul a fost prins de martori și ținut de intimatul-reclamant până a fost predat proprietarului nu poate duce la concluzia că apelantul-pârât nu avea paza juridică a animalului.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 1377 C.civ. care stabilesc în sensul că are paza juridică a animalului cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract, exercită în mod independent controlul și supravegherea animalului, în speță apelantul-pârât, care nu a dovedit că a predat paza juridică a animalului altei persoane, el fiind cel care nu și-a supravegheat animalul, invocând practic propria culpă.
În ceea ce privește existența și cuantumul prejudiciului, în mod corect a reținut instanța de fond că imediat după incident s-a constituit o comisie care a constatat pagubele produse, respectiv distrugerea a 480 fire castraveți și a 16 tufe de vinete și a apreciat, raportat efectiv la valoarea răsadurilor distruse și a recoltei care ar fi putut fi obținută, că suma de 1872 lei este rezonabilă.
Față de cele reținute, se reține că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1375 C.civ. și a apreciat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În consecință, se constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care nu se impune a fi reformată, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., apelantul-pârât, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata către intimatul-reclamant a sumei 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel(onorariu avocat-fila 35 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât G. T., domiciliat în . Ghidigeni, împotriva sentinței civile nr. 935 din 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. C., domiciliat în . Ghidigeni, jud. G., ca fiind nefondat.
Obligă apelantul-pârât G. T. să plătească intimatului-reclamant Ș. C. suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2016.
PreședinteJudecătorGrefier
M. AlexaDana G. BichilieFlorina D.
Red. jud. M.A./08.02.2016
Tehnored. gref. F.D./09.02.2016/4 ex.
Jud. fond: C.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 116/2016. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 95/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
