Contestaţie la executare. Decizia nr. 95/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 95/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 95/2016
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal: 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 95
Ședința publică de la 01.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.
Judecător: D. G. B.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului civil formulat de apelanta-contestatoare S. M. L., cu domiciliul în sat C., ., . domiciliul procesual ales la S.C.P.A. „O., Damia și Asociații” din G., ., ., mezanin, împotriva sentinței civile nr. 2439 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de părți, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016, iar ulterior la data de 01.02.2016, când a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2014, contestatorul S. M. L. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosar execuțional nr. 2158/2014 al B.E.J.A. M. C. și B. F..
A invocat prescripția răspunderii contravenționale.
A solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că împotriva acesteia s-a pornit executarea silită în dosarul execuțional nr. 2091/2014 al B.E.J.A. M. C. și B. F., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., în temeiul titlului executoriu în proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011.
A învederat contestatorul că la data de 24.10.2014 i-au fost comunicate actele de executare silita emise de B.E.J.A. M. C. și B. F..
Arata ca a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, motivat de faptul ca procesul verbal de contravenție trebuia întocmit în termen de 30 de zile de la momentul săvârșirii faptei.
Cu privire la cheltuielile de executare, contestatorul arata ca suma de 350 de lei este foarte mare raportat la creanța în suma de 28 de euro.
În drept a invocat disp. din O.G. nr. 2/2001, O.G. nr._ și Constituția României.
În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, înscrisuri. (filele 7-20)
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei (fila 23).
Legal citată, intimata C.N.A.D.N.R. S.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată.
În motivare, a arătat că procesul-verbal reprezentând titlu executoriu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal fiind emis electronic conform prevederilor art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 .
În ceea ce privește cheltuielile de executare, a apreciat că acestea au fost calculate în mod legal în temeiul art. 37 din Legea nr.188/2000 și cu Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și 2561/2012.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.G. nr. 15/2002, solicitând judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2) C. proc. civ.
La data de 02.02.2014, B.E.J.A. M. C. și B. F. a comunicat copia dosarului de executare nr. 2091/2014.
La termenul din data de 04.02.2015, instanța a încuviințat, pentru parți, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2439/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. a admis în parte cererea și a dispus anularea actului de executare constând în încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014, precum și anularea în parte a actului de executare constând în somație nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 în ceea ce privește cheltuielile de executare.
Totodată a dispus reducerea cheltuielilor de executare de la suma de 350 lei la suma de 252 lei.
A respins, ca inadmisibilă contestația la titlu formulată de contestatorul S. M. L. cu privire la titlul executoriu constând în proces-verbal . nr._/26.09.2011.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 01.09.2014, în temeiul titlului executoriu proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, la cererea creditoarei intimate C.N.A.D.N.R. S.A. a fost demarată procedura executării silite, încuviințată prin Încheierea nr. 6096/10.09.2014 a Judecătoriei G., împotriva debitorului contestator S. M. L. pentru recuperarea creanței rezultate din titlul executoriu, în cuantum de 28 Euro. (fila 8)
Prin Încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 (fila 12), emisă de B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosar de executare nr. 2158/2014 au fost stabilite cheltuielile de executare silită la suma totală de 350 lei, din care suma de 15 lei onorariu executor judecătoresc, 20 lei taxa judiciara, 5 lei taxa judiciara, 248 lei orice alte acte și operațiuni date prin lege și 62 lei taxe poștale.
La data de 20.10.2014 (fila 8 ds. executare) s-au comunicat debitorului somația de plată pentru suma de 28 Euro și 350 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită, Încheierea de încuviințare a executării silite și Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare la domiciliul din G., .. 2, ..
În drept, s-a reținut că potrivit disp. art. 714 alin 1 PCT. 1 C.proc.civ., contestația la executare se face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Potrivit prevederilor art. 712 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Instanța a reținut ca în speță, contestatorul a formulat contestație la executarea silită propriu-zisă, în cadrul căreia a contestat toate actele de executare emise împotriva sa, inclusiv încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește capătul de cerere privind contestația la titlu, prin care contestatorul a solicitat sa se constate intervenirea prescripției răspunderii contravenționale a contravenției constatată prin procesul verbal . nr._/28.06.2011, instanța a reținut că potrivit art. 712 alin. 2 C. Pr.Civ. „ În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Având în vedere că nu s-a făcut vreo dovadă a contestării procesului verbal pus în discuție în prezenta cauză potrivit prevederilor O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că toate apărările contestatoarei și ale intimatei cu privire la temeinicia si legalitatea Procesului verbal de constatare a contravenției R11 nr._/26.09.2011nu pot fi reținute și analizate în prezenta contestație la executare.
Întrucât titlul executoriu este reprezentat de un proces –verbal de contravenție, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile speciale ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”
Prin urmare, în legătură cu titlul executoriu din prezenta cauză legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv plângerea contravențională, astfel că o contestație la titlu, prin care să poată fi invocate și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, este inadmisibilă.
Potrivit art. 669 alin. 4 Cod proc.civ. sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
În speță, în motivarea contestației la executare, contestatorul a solicitat anularea încheierii nr. 2091/2014 din data de 07.10.2014 în privința cheltuielilor de executare de la suma de 350 lei, cerere pe care instanța a reținut-o ca fiind parțial întemeiată.
Conform dispozițiilor art.669 Cod proc. civ. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
(3) Sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Prin aprecierea, în sensul măririi sau micșorării cheltuielilor de executare silită, atunci când debitorul a executat obligația de îndată, instanța a reținut că trebuie avute în vedere acele cheltuieli de executare efectiv realizate.
Astfel, pe lângă onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 15 lei, a cheltuielilor constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, precum și a cheltuielilor poștale în cuantum de 62 lei, contestatorul mai datorează cheltuielile pentru orice acte sau operațiuni date prin lege, care, potrivit pct. 12 din anexa I la Ordinul Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, poate avea un cuantum maxim de 200 lei.
Astfel, față de cuantumul de 248 lei pentru orice acte sau operațiuni date prin lege, stabilit de B.E.J.A. M. C. și B. F. în Încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 (fila 12), emisă în dosarul de executare nr. 2158/2014, instanța a redus acest cuantum, având în vedere și valoarea redusă a creanței urmărite silit, precum și numărul scăzut de comunicări și acte de executare efectuate de către executorul judecătoresc, până la achitarea creanței datorate de către debitor, la suma de 150 lei.
Prin urmare, cheltuielile de executare datorate de către debitor au un cuantum de aproximativ 252 lei.
Astfel, instanța a apreciat că se impune anularea actului de executare constând în încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 și anularea în parte a actului de executare constând în somație nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 în ceea ce privește cheltuielile de executare
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea formulată de contestatorul B. G. în contradictoriu cu intimatul S.C. C.N.A.D.N.R. S.A., a dispus anularea actului de executare constând în Încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 și anularea în parte a actului de executare constând în somație nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 în ceea ce privește cheltuielile de executare, a dispus reducerea cheltuielilor de executare de la suma de 350 lei la suma de 252 lei și a respins, ca inadmisibilă, contestația la titlu formulată de contestatorul S. M. L. cu privire la titlul executoriu constând în proces-verbal . nr._/26.09.2011.
Împotriva sentinței civile nr. 2439/26.02.2015 a Tribunalului G. a declarat apel contestatoarea S. M. L., solicitând admiterea apelului, iar în rejudecare anularea tuturor actelor și formelor de executare silită realizate de B. M. C. și B. F. în dosar de executare nr. 2158/2014.
În motivarea cererii a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că tarifele de despăgubire au fost anulate prin Legea 144/2012.
În opinia apelantei actul normativ menționat este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, astfel încât se va aplica retroactiv, chiar dacă fapta a fost săvârșită înainte de . legii prin care a fost anulat tariful de despăgubire.
A mai precizat apelanta că și în urma reducerii cheltuielilor de executare de la 350 lei la 252 lei suma rămasă de achitat este disproporționată și nejustificată. Astfel, pentru suma de 248 de lei nu au fost indicate operațiunile realizate în mod efectiv, taxa judiciară de 5 lei nu este justificată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 471 NCPC.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.(f.17)
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În motivarea cererii, a arătat că executarea silită a sumei datorată de debitor cu titlu de tarif de despăgubire este datorată în temeiul art. 3 din OG nr. 15/2002 potrivit anexei 4, iar modificarea intervenită prin Legea nr. 144/2012 nu este aplicabilă speței. Norma instituită de art. II din Legea 144/2012 a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță tarifele respective.
Mai mult, arată că în cauză nu-și găsește aplicabilitatea principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, suma executată în cauză având titlu de tarif de despăgubire, o consecință a răspunderii civile delictuale ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite. În acest sens, Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 57/2012 că posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și implicit impunerea achitării concomitente a amenzii contravenționale și a unui tarif de despăgubire se justifică prin diferența esențială între fundamentele fiecărui tip de răspundere.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 152/2002, OG nr. 2/2001 și Codul de procedură civilă.
În calea de atac a apelului nu s-au administrat probe.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de apel care vizează faptul că tarifele de despăgubire au fost anulate prin Legea 144/2012, iar actul normativ menționat este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile, astfel încât se va aplica retroactiv, tribunalul reține următoarele:
În mod corect a constatat instanța de fond că la cererea intimatei-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA s-a pornit executarea silită împotriva apelantei-debitoare S. M. L., în baza titlului executoriu reprezentat de procesului-verbal de contravenție . nr._/26.09.2011, prin care a fost obligată la plata unui tarif de despăgubire de 28 Euro.
Instanța are în vedere faptul că împotriva acestor procese-verbale se putea formula plângere contravențională în temeiul dispozițiilor art. 31 din OG nr. 2/2001, însă nu s-a dovedit că s-a uzat de o astfel de cale și, prin urmare acestea au devenit titluri executorii.
În mod corect a reținut instanța de fond și faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 712 alin. 2 C.pr.civ, potrivit cărora doar în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, însă numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În consecință, având în vedere faptul că nu s-a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție, se reține că pe calea contestației la executare nu se mai pot aduce critici cu privire la situația de fapt și neregularitățile privind procesele verbale de contravenție, astfel că instanța de executare nu mai poate interveni în conținutul acestora și asupra legalității acestora, fiind vorba de titluri executorii. În mod corect s-a apreciat că pe calea contestației la executare se pot invoca doar aspecte care vizează exclusiv actele de executare.
Tot ca o consecință a faptului că nu s-a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție, se reține că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în mod imperativ și cumulativ prin dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012, întrucât tariful de despăgubire a fost aplicat, însă nu a și fost contestat până la data intrării în vigoare a acestei legi.
Nu este fondată susținerea apelantei potrivit căreia înlăturarea plății tarifului de despăgubire reprezintă prevederi în materie contravențională și nu prevederi civile, astfel că s-ar putea reține posibilitatea retroactivării legii în condițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României. În acest sens, se reține că prin decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a stabilit posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și implicit impunerea achitării concomitente a amenzii contravenționale și a unui tarif de despăgubire, care se justifică prin diferența esențială între fundamentele fiecărui tip de răspundere, iar jurisprudența acesteia nu s-a schimbat, astfel că nu se poate vorbi de o retroactivare a legii.
În consecință, față de cele expuse se reține că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Referitor la motivul de apel care vizează cuantumul cheltuielilor de executare instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.670 alin. 2 și 3 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc se reține că acesta este reglementat de Ordinul Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Anexa la Ordinul indicat prezintă un mod de calcul al onorariilor, în funcție de activitatea prestată.
Astfel, în cazul executărilor indirecte, cum este cazul în prezenta speță, onorariul executorului judecătoresc se stabilește conform pct. 3 din anexă în funcție de valoarea creanței, putând fi de maxim 10%. Raportat la dispozițiile menționate, executorul judecătoresc a stabilit un onorariu de 15 lei.
Referitor la suma de 248 de lei menționată în Încheierea nr. 2158/06.10.2014, tribunalul reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile pct. 12 din Anexa la Ordinul 2550/2006, astfel încât această sumă nu este datorată de către apelanta-contestatoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor menționate pentru orice acte sau operațiuni date prin lege, executorul judecătoresc poate percepe un onorariu între 50 lei și 200 lei.
Așadar, în situația în care executorul judecătoresc nu îndeplinește nici una dintre activitățile enunțate la punctele 1-11 acesta are dreptul la un onorariu de maxim 200 lei.
Or, în prezenta cauză executarea silită a creanței intimatei în cuantum de 28 de euro se face în mod indirect astfel încât a include în cheltuielile de executare suma de 248 de lei pentru „orice acte sau operațiuni alte prin lege” ar echivala cu perceperea a 2 onorarii pentru aceeași activitate.
În ceea ce privește taxa judiciară de 5 lei, contrar susținerilor apelantei-contestatoare, instanța reține că aceasta este datorată, reprezentând taxă de legalizare achitată de către creditoare, astfel cum rezultă din Încheierea nr. 6096/10.09.2014 a Judecătoriei G..(f.8)
Față de considerentele enunțate tribunalul în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și în rejudecare va dispune anularea actului de executare constând în încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014, precum și anularea în parte a actului de executare constând în somație nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 în ceea ce privește cheltuielile de executare, care vor fi reduse de la suma de 252 lei la suma de 102 lei. Totodată va menține celelalte dispoziții din sentința civilă apelată și va înlătura mențiunile contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare S. M. L., cu domiciliul în sat C., ., . domiciliul procesual ales la S.C.P.A. „O., Damia și Asociații” din G., ., ., mezanin, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2439 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte, și în rejudecare:
Dispune anularea actului de executare constând în încheierea nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014, precum și anularea în parte a actului de executare constând în somație nr. 2158/2014 din data de 06.10.2014 întocmită de către B.E.J.A. M. C. și B. F. în dosarul de executare nr. 2158/2014 în ceea ce privește cheltuielile de executare, care vor fi reduse de la suma de 252 lei la suma de 102 lei.
Menține celelalte dispoziții din sentința civilă apelată și înlătură mențiunile contrare prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2016.
PreședinteJudecătorGrefier
M. AlexaDana G. B. F. D.
Red. jud. D.G.B./09.02.2016
Tehnored. gref. F.D./09.02.2016
Jud. fond: I.D.C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 134/2016.... | Pretenţii. Decizia nr. 129/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
