Actiune in regres. Decizia nr. 126/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 126/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 126
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-reclamant B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .. 40-40bis, . cu intimatul-pârât M. M.-I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 893/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect – „acțiune în regres”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2016, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare și pentru legala constituire a completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 01.02.2016 și 04.02.2016.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., sub nr._, reclamanta B. Asigurărilor de Autovehicule din România (B.A.A.R) a chemat în judecată pe pârâtul M. M. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i ramburseze suma de 44.410,43 lei, sumă compusă din 43.420,43 lei pe care i-a achitat autorităților din Italia cu comision bancar aferent de 87,01 lei, precum și 990 lei pentru traducerea documentelor, să-i achite dobânda legală aferentă sumei de 43.420,43 lei de la data formulării acțiunii și până la data achitării, să-i achite suma de 1.814,72 lei, reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În fapt, în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, la data de 16.04.2011, a avut loc un accident de circulație în Italia, vinovat fiind pârâtul, conducătorul autovehiculului înmatriculat cu nr._, accident în urma căruia a fost avariat autovehiculul EG 940 EA și s-a produs și vătămarea corporală a cetățeanului italian Russo Santo.
A mai arătat reclamantul că la data de 18.05.2011, B. Național de Carte V. din Italia l-a avizat cu privire la accident și a solicitat să se verifice situația asigurării autovehiculului_, astfel încât a deschis dosar de daună cu referință BAAR/AD/ MGA/11/I/1956 și a fost notificat pârâtul.
A mai arătat reclamantul că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu există asigurare RCA/Carte V. valabilă la data accidentului, deși încheierea asigurării era obligatorie, autovehiculul avea la data respectivă locul obișnuit de staționare în România, fiind legal înmatriculat în România, în baza Acordului Multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale Spațiului Economic European și ale altor state și a prevederilor Regulamentului General al Consiliului Birourilor, astfel că a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca B. Național din Italia să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate conform legislației din Italia.
Reclamantul a mai precizat că, la data de 18.10.2011, B. Național de Carte V. din Italia i-a comunicat că a achitat despăgubiri în sumă de 4.236,66 EUR, motiv pentru care a notificat pârâtul, dar că acesta nu a răspuns, astfel că la data de 02.12.2011, BAAR a achitat către B. Național de Carte V. din Italia suma respectivă, suportând și comisionul bancar de 10 EUR, iar la data de 15.12.2011 BNCV din Italia a revenit cu o a doua solicitare de rambursare legată de același caz pentru suma de 5.724,80 EUR, pârâtul fiind din nou notificat, dar fără rezultat.
Reclamantul a menționat că, la data de 23.01.2012 BAAR a achitat către BNCV din Italia suma de 5.724,80 EUR, suportând și un comision bancar aferent de 10 EUR, astfel că s-a înregistrat o cheltuială totală de 43.420,43 lei.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 2305, art. 2306 alin. 2 din NCC și art. 1385 alin. 2 NCC, art. 3 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, art. 107 din Lg nr. 105/1992.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar factura proforma, avizarea de accident, rezultatul verificării asigurării, răspuns primit de la DRPCÎV, notificări pârât, acord de gestiune, cerere de rambursare, dispoziție de plată externă, extras de cont, solicitare de plată, dispoziție de plată externă, documente de plată a traducătorilor, dovada punerii în întârziere a pârâtului, directiva 72/166/CEE, extras din directiva 2005/14/CE, directiva 91//323/CEE, decizia 2003/564/CE, decizia 2007/482/EC.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin curator desemnat în temeiul art. 167 alin. 3 C., prin care a solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată, motivat de faptul că prejudiciul solicitat are un caracter eventual și nu este supus reparațiunii, iar plata efectuată de reclamant este nedatorată, deoarece pârâtul are domiciliul în Italia, iar autoturismul este înmatriculat în România, locul obișnuit de staționare al vehiculului era în Italia și nu avea asigurare de răspundere civilă auto la momentul evenimentului rutier din data de 16.04.2011.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a arătat că în mod eronat se susține că locul obișnuit de staționare era în Italia, deoarece autoturismul în cauză este înmatriculat în România, teritoriul din care provine acesta, iar BAAR în calitate de garant al obligației de despăgubire a fost obligat să intervină și să achite despăgubirile către B. din Italia pentru și în numele pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 893/07.04.2015, Judecătoria T. a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 44.410,43 lei, compusă din: 43.420,43 lei despăgubiri achitată autorităților din Italia, 87,01 lei comision bancar aferent și 990 lei traducerea de documente, la care se va adăuga dobânda legală aferentă sumei de 43.420,43 lei, de la data formulării acțiunii, respectiv 01.09.2014, și până la data achitării. A mai fost obligat pârâtul să plătească suma de 2.505,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1814,72 lei reprezentând TVA.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut următoarele:
La data de 16.04.2011, pârâtul a provocat un accident de circulație în localitatea Catania din Italia cu autoturismul înmatriculat cu nr._, accident soldat cu avarierea autoturismului EG 940EA și vătămarea corporală a cetățeanului italian Russo Santo.
Din cercetarea la fața locului efectuată de Poliția Catania și declarațiile martorilor oculari (f. 46-56 dosar fond) a rezultat că pârâtul nu a respectat distanța de siguranță față de vehiculul din fața sa, condus de cetățeanul italian Russo Santo, și a lovit bara de protecție și portiera din spate a acestuia, avariindu-l, iar șoferul autovehiculului avariat a fost vătămat fiind transportat cu ambulanța la spital.
S-a mai arătat că la locul accidentului nu s-au găsit urme de frânare, iar pârâtul a fost sancționat conform legii italiene pentru că nu a prezentat permis de conducere și certificat de asigurare și a condus în stare de ebrietate.
Din actele medicale depuse la dosar (f. 58-70 dosar fond) a rezultat că persoana accidentată Russo Santo a necesitat pentru vindecare 20 zile de îngrijiri medicale și de o perioadă de refacere de 30 zile, iar leziunile constatate (traumatism luxație coloană vertebrală, traumatism luxație la glezna stângă cu edem maleolar) prezintă legătură de cauzalitate directă cu evenimentul analizat. S-a mai reținut că acesta prezintă sechele permanente care configurează o leziune biologică permanentă care se evaluează în măsură de 4%.
Pârâtul nu are asigurare RCA/Carte Vede pentru autoturismul_, care figurează înmatriculat legal în România, iar locul obișnuit de staționare este în România, dat fiind locul înmatriculării, precum și reședința obișnuită a pârâtului, care este cetățean român, după cum prevăd dispozițiile art. 1 pct. 4 din Directiva 72/166/CEE, transpuse prin art. 2 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, adoptate prin Ordinul nr. 5/1010.
Persoana prejudiciată a fost despăgubită de B. Național de Carte V. din Italia inițial cu suma 4250 EUR și ulterior, cu încă 4300 EUR, pentru autoturismul avariat și vătămări corporale, motiv pentru care a solicitat reclamantului rambursarea acestor sume, la care a adăugat 86,66 EUR și respectiv 157,30 EUR alte cheltuieli și suma de 1267,50 EUR taxă de gestiune (f. 29, f. 72 dosar fond).
Pârâtul a fost notificat să achite aceste sume de bani (f. 86 dosar fond), însă nu a dat curs solicitărilor și în aceste condiții reclamantul a achitat către B. Național Carte V. din Italia suma de 5.724, 80 EUR, suportând și comisionul bancar de 10 EUR, conform OP nr._/02.12.2011 și OP nr._/23.01.2012 și a extraselor de cont (f. 158-161 dosar fond).
Prima instanță a reținut că în mod neîntemeiat a invocat pârâtul că reclamantul a făcut o plată nedatorată, deoarece BAAR, în calitatea sa de Birou Național în România, a fost obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de autovehiculul neasigurat în urma accidentului.
Astfel, prin semnarea Acordului multilateral între Birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic european și ale altor state asociate, BAAR a devenit garantul despăgubirilor persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul altor state ale căror birouri naționale sunt de asemenea semnatare ale acordului, de vehicule cu locul obișnuit de staționare în România, indiferent dacă acestea erau asigurate sau nu pentru RCA/ Carte V. la data producerii accidentului.
În baza acestui Acord, Birourile naționale semnatare s-au angajat să aplice în raporturile dintre ele dispozițiile obligatorii prevăzute de Secțiunea 1 (art. 1-6) și dispozițiile specifice prevăzute de Secțiunea a III-a (art. 10-15) din Regulamentul General al Consiliului Birourilor (f. 102 dosar fond).
Prima instanță a constatat că se impunea ca reclamantul să achite despăgubirile în cauză, iar cauza dedusă judecății reprezintă o acțiune în regres împotriva pârâtului care se face vinovat de producerea accidentului, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Conform art. 2305 Cod civil, fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului.
Instanța a apreciat că reclamantul este în drept să solicite repararea integrală a prejudiciului, fiind îndreptățit să primească și dobânda legală aferentă, conform art. 2306 Cod civil, precum și celelalte cheltuieli pe care le-a făcut pentru corespondența cu autoritatea italiană și pentru traducerea actelor.
În ceea ce privește capătul de cerere privind TVA datorată la bugetul de stat, instanța nu a apreciat ca fiind întemeiat acest capăt de cerere, nefiind cu nimic dovedit, în condițiile în care dispozițiile art. 1385 cod civil nu sunt aplicabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să achite suma de 1.814,72 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor ce fac obiectul celorlalte capete de cerere. S-a mai solicitat și obligarea pârâtului să achite suma de 58,41 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelantul a redat situația de fapt care a dus la declanșarea litigiului, demersurile efectuate până la formularea cererii de chemare în judecată, pentru a aprecia că pronunțând soluția apelată prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea, deoarece taxa pe valoarea adăugată reprezintă un prejudiciu viitor și cert, fiind datorată bugetului de stat și urmând a fi achitată la facturarea către pârât a sumelor de încasat în urma admiterii acțiunii.
A invocat prevederile art. 127 și art. 137 alin.3 lit. b din Codul fiscal, arătând că operațiunea de a achita despăgubirile în numele pârâtului constituie, în accepțiunea Codului fiscal, o prestare de servicii care intră în sfera de aplicare a TVA. A mai invocat art. 129 alin.2, art. 126 alin.1, art. 141 alin.2 lit. b din Codul fiscal, menționând că în factura proforma CCSA_ TVA a fost calculată doar la taxa de gestiune și cheltuielile privind traducerile, sumele privind despăgubirea plătită, dobânda legală și comisionul bancar fiind tratate ca scutite de la plata TVA.
Referitor la exigibilitatea sumei, apelantul a invocat prevederile art. 1342 Cod fiscal, arătând ca plata taxei către bugetul de stat va deveni exigibilă la momentul emiterii către pârât a facturii de încasare.
În privința cheltuielilor de judecată, apelantul a precizat că a achitat suma de 1991,75 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, la care s-au adăugat sumele de 500 lei reprezentând onorariu curator special și 72 lei costuri aferente corespondenței instanței cu pârâtul în Italia, achitate la solicitarea acesteia, în total 2.563,75 lei, dar prima instanța a acordat doar 2.505,34 lei, diferența neacordată de 58,41 lei fiind solicitată pe calea apelului.
A depus practică judecătorească, decizia nr. 19/20.01.2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și decizia nr. 27/12.01.2015, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3030/2013*.
Apelantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în apel și a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru de 68,06 lei.
Intimatul-pârâtul a fost citat prin publicitate și i s-a desemnat curator în temeiul art. 167 alin. 3 C.pr.civ.
Verificând sentința apelata prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp. art. 479 alin.1 C.proc.civ., Tribunalul constată următoarele:
Tribunalul constată că sentința primei instanțe a fost criticată doar sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 1.814,72 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească, precum și sub aspectul neincluderii sumei de 58,41 lei în totalul cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate prin motivele de apel sunt întemeiate întrucât, potrivit art.127 din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal), persoana impozabilă este orice persoană care desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități, iar activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii și sunt impozabile, potrivit art.137 alin.3 lit. b din Legea nr. 571/2003, sumele reprezentând daune interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, neexcluzându-se din baza de impozitare orice sume care în fapt reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.
In speță, s-a calculat TVA doar la cheltuielile cu traduceri, taxă de gestiune și alte cheltuieli conform facturii pro forma depusă la dosar de către reclamant.
Tribunalul mai reține că activitatea desfășurată de apelantul-reclamant poate fi asimilată unei activități de prestare de servicii întrucât, în calitate de garant al obligației pârâtei de a despăgubi persoanele cărora le-a cauzat prejudicii și în numele cărora a achitat despăgubirile, a desfășurat această activitate impozabilă în conformitate cu prevederile art.127 alin.2 din Codul fiscal, conform cărora în sensul prevederilor acestuia, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii.
De asemenea, conform art.126 alin.1 din același act normativ, intră în sfera de aplicare a TVA operațiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei efectuată cu plată.
Având în vedere că, potrivit art. 41 alin.2 din Codul fiscal, operațiunile de asigurare și reasigurare sunt scutite de taxă, apelantul a calculat TVA doar la taxa de gestiune, cheltuielile privind traducerile și alte cheltuieli, iar sumele privind despăgubirea plătită, dobânda legală și comisionul bancar au fost considerate ca neimpozabile sau scutite de la plata TVA.
Or, suma de 1.814,72 lei va fi achitată de apelant către bugetul de stat, plata taxei către bugetul de stat devenind exigibilă la momentul emiterii către pârât a facturii de încasare, prejudiciul fiind unul viitor, dar cert.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., urmează a fi admis apelul și schimbată în parte sentința apelată, în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului și suma de 1.814,72 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 893/07.04.2015.
Totodată, având în vedere că apelantul a achitat cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță suma de 2.563,75 lei (din care 1991,75 lei taxă judiciară de timbru, 500 lei onorariu curator special și 72 lei costuri aferente corespondenței instanței cu pârâtul în Italia), iar prima instanța a acordat cu acest titlu doar 2.505,34 lei, diferența neacordată de 58,41 lei se cuvine apelantului, astfel încât va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.563,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 2.505,34 lei.
În temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ., va obliga pe intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamanta suma de 68,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (taxa judiciară de timbru).
Onorariul curatorului special, av. M. Ivonna, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA (B.A.A.R.) BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, .. 40-40bis, . cu intimatul-pârât M. M.-I., domiciliat în comuna Ghidigeni, ., împotriva sentinței civile nr. 893/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pe pârât să plătească reclamantului și suma de 1.814,72 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 893/07.04.2015.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 2.563,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 2.505,34 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamanta suma de 68,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Onorariul curatorului special av. M. Ivonna, în sumă de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
O copie de pe prezenta se va comunica către Departamentul Economico Financiar Administrativ din cadrul Tribunalului G., pentru efectuarea cuvenitelor operațiuni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.Jud.DGN/26.02.2016
Tehn.gr.CB/29.02.2016/ex.5
Fond – Jud.V.G.L.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 48/2016. Tribunalul GALAŢI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 31/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
