Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 48/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 48/2016
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 48/2016
Ședința publică din data de 10.02.2016
Completul constituit din:
Președinte: A. – M. M.
Judecător: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: I. A. T.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de către recurentul - reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF A. A., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul – pârât T. M., cu domiciliul în com. P., .. 6, jud. G., împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 24.09.2015 de Judecătoria G., în dosarul nr._ 15, având ca obiect „cerere de valoare redusă- recurs împ. încheiere din 24.09.2015 ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează faptul că prezenta cauză a fost amânată pentru comunicarea motivelor de recurs, însă nu s-a formulat întâmpinare, după care;
Pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Verificându-și competența potrivit art. 131 C. pr. civ. instanța se declară competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză și reține spre soluționare recursul declarat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 29.12.2014 pe rolul Judecătoriei G., ce formează obiectul dosarului nr._ 15, reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF: A. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ț. M., plata sumei de 2185,9 lei și a dobânzii legale aferentă acestei sume, calculată de la data de 22.09.2011 și până la data plății efective.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul prin faptele sale a cauzat numitului F. Toder vătămări corporale care au necesitat îngrijiri medicale acordate de reclamant n valoare totală de 2185,19 lei. A mai arătat reclamantul că faptele pârâtului sunt dovedite prin Sentința penală nr. 2222/16.12.2010 a Judecătoriei G., modificată prin Decizia penală nr. 464/R/2011 care a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 20 C.proc.penală, art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 1025 Cproc.civ. și art. 1349, 1357, 1358, 1359, 1365 și 1381 C.civ..
Reclamantul a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La cerere au fost atașate înscrisuri.
Deși legal informat asupra acțiunii îndreptate împotriva sa, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezent ori reprezentat în instanță.
La termenul de judecată din data de 30.07.2015, instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze dacă formulează pretenții în nume propriu sau în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, în această a doua ipoteză solicitându-i să depună și dovada calității de asigurat a numitului F. Toder. S-a solicitat totodată reclamantului să precizeze temeiul de drept în virtutea căruia CAS poate recupera prejudiciul reprezentând cheltuieli de spitalizare.
La data de 11.08.2015 reclamantul a depus precizări scrise, arătând că își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 998 C.civ. A mai susținut partea că nu poate fi invocată calitatea de asigurat a părții vătămate, în condițiile în care vinovat de producerea daunelor de sănătate este pârâtul care are și obligația de a repara prejudiciul cauzat. A atașat și practică judiciară.
Prin încheierea de ședință din data de 20.08.2015, Judecătoria G., a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 2 C.proc.civ.,.
În considerentele încheierii, s-a reținut că reclamantul nu a precizat dacă formulează acțiunea în pretenții în nume propriu sau în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, nu a făcut dovada calității de asigurat a numitului F. T. și nu a precizat teemiul de drept în virtutea căruia CAS poate recupera prejudiciul reprezentat de cheltuielile de spitalizare.
La data de 18.09.2015 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de ședință de la data de 24.09.2015, menținîndu-se măsura suspendării judecării cauzei.
La data de 15.10.2015, împotriva Încheierii de ședință din 24.09.2015 a Judecătoriei G. a formulat recurs reclamantul S. C. Județean de Urgență Sf. A. A., solicitând anularea încheierii atacate și retrimiterea cauzei la Judecătoria G. pentru continuarea judecății.
În motivare, recurenta a arătat că la data de 24.05.2008 pârâtul Ț. M. a lovit cu o sticlă, în zona feței, pe numitul F. T. care a avut nevoie de îngrijiri medicale, fiind internat la reclamantă în perioada 24.05._08, necesitând îngrijiri medicale a căror contravaloare este de 2185,19 lei.
La data de 17.06.2010 reclamantul s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr._, în cadrul căruia, prin sentința civilă mr. 2222/16.12.2010, pârâtul a fost găsit vinovat de săvârșirea faptei și obligat la plata îngrijirilor medicale către spital în sumă de 2185,19 lei. Prin decizia nr. 464/R/2011 a fost recurată prima soluție a instanței penale, fiind lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
Astfel, arată partea că a formulat cererea ce face obiectul dosarului nr,_/2015 al Judecătoriei G.,
A mai arătat recurentul că instanța i-a pus în vedere depunere aunor precizări și a dovezii calității de asigurat a numitului F. Toder, precizările și punctul de vedere al reclamantului fiind înregistrate la instanță la data de 11.08.2015.
Susține recurentul că în mod greșit a fost suspendată cauza și a fost respinsă cererea de repunere pe rol, în condițiile în care s-a conformat dispozițiilor instanței, există practică judiciară în domeniu și sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului.
În drept au fost invocate prevederile art. 414 C.proc.civ., art. 998 C.civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Recurentul a solicitat soluționarea cauzei în lipsa părților.
Deși legal informat asupra recursului declarat, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezent în instanță.
Cererea de recurs nu este supusă taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
În calea de atac a recursului nu s-au administrat probe.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că prezenta cale de atac este fondată pentru următoarele considerente:
În fapt, prima instanță a fost învestită cu soluționarea unor pretenii formulate în procedura specială a cererii de valoare redusă.
Din actele dosarului de fond reiese că cererea formulată de reclamant îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1029 C.proc.civ. coroborat cu art. 194 C.proc,civ. în ceea ce privește cuprinsul cererii de chemare în judecată, aspect asupra căruia a convenit și prima instanță, dat fiind faptul că, în procedura prealabilă a regularizării acțiunii, nu a solicitat reclamantului complinirea vreunor lipsuri.
Potrivit art. 1029 alin. 4 C.proc.civ., în cazul în care informațiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanța îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informații sau înscrisuri suplimentare.
De asemenea, conform art. 130 alin. 8 C.proc.civ., în cursul soluționării cererii de valoare redusă, instanța poate solicita părților să furnizeze mai multe informații, în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu poate depăși 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului, sau după caz, al reclamantului.
Totodată, privitor la soluționarea cererii de valoare redusă, art. 1031 alin. 2 C.proc.civ. arată că în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit, instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
În dosarul nr._ 15, la primul termen de judecată instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției, iar ulterior, a solicitat reclamantului precizări privind temeiul de drept al acțiunii și depunerea unor înscrisuri, în dovedirea calității de asigurat a unui terț, sub sancțiunea suspendării cauzei prevăzută de art. 242 C.proc.civ..
Deși la data de 11.08.2015 reclamantul a depus precizări din care reies temeiurile de drept ale acțiunii, redate cu număr de articol, act normativ și conținut, și a arătat expres că în speță nu este relevantă dovedirea calității de asigurat a numitului F. T. – terț, prima instanță a procedat la suspendarea cauzei, ulterior respingând și cererea de redeschidere a judecății.
În drept, potrivit art. 242 C.proc.civ., când se constată că desfășurarea procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa în cursul judecății, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate, judecata putând fi reluată la cererea părții, dacă obligațiile au fost îndeplinite.
În speța de față, tribunalul apreciază că în mod greșit prima instanță a procedat la respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei și menținerea suspendării în temeiul art. 242 alin. 1 C.proc.civ., în condițiile în care reclamantul a indicat suficiente texte normative care să contureze opinia judecătorului privind temeiul pretențiilor solicitate iar nedepunerea înscrisului (dovezii calității de asigurat al terțului parte vătămată F. T.) nefiind esențială pentru pronunțarea unei hotărâri asupra fondului cauzei ori asupra excepției invocate de instanță din oficiu.
De altfel, conform art. 22 alin. 4 C.proc.civ., judecătorul este cel care dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, fiind însă obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Instanța de control judiciar constată, în urma celor reținute anterior, că prima instanță a respins în mod nefondat cererea de repunere pe rol a dosarului nr._ 15 și a dispus în mod greșit suspendarea soluționării cauzei.
În concluzie, pentru considerentele anterioare, în temeiul art. 414 și 415 pct. 4 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de reclamant și va casa încheierea de ședință din data de 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria G., cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol și a trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de către recurentul - reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SF A. A., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul – pârât T. M., cu domiciliul în com. P., .. 6, jud. G., împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 24.09.2015 de Judecătoria G., în dosarul nr._ 15, având ca obiect „cerere de valoare redusă- recurs împ. încheiere din 24.09.2015 ”.
Casează încheierea din data de 24.09.2015 pronunțata de Judecătoria G. in dosarul nr._ 15 si in consecința:
Admite cererea de repunere pe rol si trimite cauza pentru continuarea judecații la aceeași instanța.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi,10.02.2016.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. – M. M. L. B. D. G. N. I. A. T.
Red. A.M.M. 12.02.2016/ Tehnored. I.A.T./ 19.02.2016/ 4 ex
Jud. fond. A. B.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 41/2016. Tribunalul GALAŢI | Actiune in regres. Decizia nr. 126/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
