Anulare act. Decizia nr. 120/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 120/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 120
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă T. F., domiciliată în mun. T., .. 60, ., jud.G., în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G. N., domiciliat în .. 16A, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 708/24.03.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2016, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare și pentru legala constituire a completului de judecată, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01.02.2016 și 04.02.2016.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., sub nr._, în data de 31.10.2014, reclamanta T. F. a chemat în judecată pe pârâtul A. G. N. pentru a se constata nulitatea absolută a actului de adjudecare imobil din data de 02.12.2004, întocmit de B. Tigănuș V. - M..
In fapt, a arătat că la data de 02.12.2004, orele 11,30 numitul A. G. N. și-a adjudecat singur imobilul din T., ..13, proprietatea soților T. F. și T. M., motivând în fața executorului că pe această cale dorește recuperarea sumei de 7.000 euro „împrumut nerestituit”. Deoarece executorul judecătoresc nu avea și calitatea de organ de cercetare penală a pus în executare așa numitele „contracte de împrumut” nr. 2151/2003 și nr. 2849/2003, întocmite de notarul public M. B. - I., ambele însumând suma de 7000 euro, la acea dată echivalând cu suma de 25.000 lei .
Reclamanta a arătat că suma de 7000 euro a fost de fapt restituită numitului A. G.-N. în data de 27.11.2003, în prezența martorilor M. C., C. G. și C. M., a numitei P. M. (A.) și a tatălui lui P. M.. In acea zi a fost restituită suma de 28.000 lei vechi, adică au fost restituiți 25.000 lei + 3000 lei = 28.000 lei (7000 euro + 1000 euro = 8000 euro), motivat de faptul că suma de 3000 lei achitată în plus față de contracte reprezenta dobânda (camăta ). La data de 4 decembrie 2003 numita P. M. (A.) a dus suma de 28.000 lei la banca BCR T..
A mai precizat reclamanta că la data de 23 octombrie 2014 numitul A. G. N. a recunoscut la Judecătoria T., în fața judecătorului, că de fapt acele contracte de împrumut reprezentau contracte ce ar fi trebuit să ateste avansul pe care A. G. l-a dat pentru cumpărarea unui apartament proprietatea soților T. și că, de fapt, la data de 15 octombrie 2013 numitul A. G. trebuia să dea soților T. suma de 4.000 euro și nu soții T. să-i returneze lui suma de 7.000 euro.
Reclamanta a învederat că pârâtul nu a formulat plângere penală sau altă acțiune împotriva martorilor care au asistat la restituirea banilor, ceea ce înseamnă că pârâtul și-a însușit suma de 28.000 lei de la soții T., iar ulterior a declarat în martie 2004 executorului că suma nu i-a fost restituită.
A mai arătat reclamanta că la licitația organizată de executorul judecătoresc a participat doar pârâtul și în mod nelegal s-a reținut în actul de adjudecare că suma datorată era de_ lei vechi, când de fapt i s-a restituit_ lei vechi plus 7.211.000 lei vechi, pârâtul urmărind să-i păcălească.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept .
In dovedirea acțiunii a solicitat proba cu acte, sens în care a depus la dosar actul de adjudecare din 02.12.2004, încheierea din 12.03.2004, un înscris sub semnătură privată din 27.11.2003, sentința civilă nr. 1390/2005, rezoluția nr. 128/2005, sentința civilă nr. 561/2005 și o . cereri de chemare în judecată care au format obiectul altei cauze între părți, mai multe sentințe și decizii în care instanțele s-au pronunțat în litigiile dintre părți, mai multe rezoluții și ordonanțe ale procurorilor ( f. 6-11, 44 - 331).
Taxa judiciară de timbru, în cuantum de 2.543,35 lei, a fost achitată de reclamantă în rate (f. 32, 33, 34, 40 dosar fond), așa cum i s-a încuviințat prin încheierea din 18.11.2014.
Pârâtul A. G. - N. a depus întâmpinare (f. 18-20 dosar fond) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, motivat de faptul că reclamanta a invocat aspecte referitoare la contractele de împrumut și nicidecum la legalitatea actului de adjudecare. A precizat că reclamanta a recunoscut împrumutul, dar nu și cu obligația asumată în sarcina sa, astfel încât a s-a adresat executorului judecătoresc, fiind încuviințată executarea silită
S-a arătat că nu se poate analiza valabilitatea actului de adjudecare sub aspectele invocat, atâta timp cât în fața notarului public împrumutații și-au asumat în mod liber consimțământul la încheierea actului în litigiu .
Cât privește procedura de executare, a invocat că s-a dovedit cu autoritate de lucru judecat prin soluționarea tuturor contestațiilor făcute împotriva actelor de executare că acestea au fost respinse, ca nefondate.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, f. 24-25 dosar fond, prin care a arătat că pârâtul a recunoscut că cei 7.000 euro echivalau cu 25.000 lei, dar nu a făcut nicio referire la acțiunea sa. A arătat că actul de adjudecare pare unul corect întocmit, dar nu se vorbește și despre cauza ilicită și imorală a acestuia sau despre faptul că a încasat de la ea suma de 28.000 lei.
A invocat răspunsurile date de pârât la interogatoriul ce i-a fost luat în dosarul nr._ la data de 23.10.2014.
Prima instanță a invocat din oficiu excepția inadmisibilității formulării acțiunii, la termenul din 24.02.2015, iar prin sentința civilă nr. 708/24.03.2015 a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea civilă ca fiind inadmisibilă. Totodată, a redus onorariul apărătorului pârâtului de la suma de 500 lei la suma de 250 lei și a obligat-o pe reclamanta să plătească pârâtului suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 248 alin. 1 N.C.pr.civ., trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Instanța a reținut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea unui act de adjudecare din data de 02.12.2004, întocmit în dosarul de executare nr. 55/1220 al B. G. R., act care la acea dată reprezenta un act de executare și putea fi atacat numai pe calea contestației la executare.
Instanța a reținut că actul de adjudecare este actul care finalizează executarea silită și a admite că acesta poate fi atacat și pe drept comun, raportându-ne la legea anterioară sub imperiul căreia a fost emis actul, ar însemna ca persoana interesată să aibă la îndemână două căi legale, și anume atât contestația la executare, cât și calea dreptului comun, ceea ce nu este admisibil.
A mai reținut prima instanță că în secțiunea a VI-a - contestația la executare, din cartea a V-a, despre executarea silită, din codul de procedură civilă anterior, aplicabil raportat la data emiterii actului contestat, la art. 399 C.pr.civ., s-a prevăzut ca împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol se prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Conform art. 401 alin. 1 C.pr.civ., în situația în care instanța admite contestația la executare, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însăși.
Din interpretarea acestor dispoziții legale prima instanță a reținut că împotriva actelor de executare întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale se poate admite contestația la executare cu consecințele ce decurg din art. 404 C.pr.civ. Partea vătămată prin executare are la îndemână contestația la executare pentru anularea actului sau a executării însăși și nu poate alege între promovarea unei acțiuni cu obiect constatarea nulității actului sau contestația la executare, ea fiind ținută de promovarea contestației, aspect ce decurge din dispozițiile privind contestația la executare, dispoziții cu caracter special, ce deroga de la normele de drept comun și care permit persoanelor interesate sau celor vătămați prin executare să invoce motivul de nulitate referitor la efectuarea actului de executare.
A reținut că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte și Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 493/2005 publicată în Buletinul Oficial nr. 4/2005.
Conform art. 451 alin. 2 N.C.pr.civ., instanța a redus onorariul avocatului pârâtului de la 500 lei la 250 lei, având în vedere că avocatul a răspuns la un singur termen iar cauza a fost soluționată pe excepție. Conform art. 453 alin.1 N.C.pr.civ., a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T. F., solicitând anularea ei și judecarea procesului cu evocarea fondului.
În motivare s-a arătat, în esență, că prima instanță a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit al acestora, că la filele 10-11 din dosar sunt depuse documente care nu au legătură cu cauza, că prima instanță nu a studiat documentele pe care le-a depus reclamanta, deoarece altfel ar fi observat că nu putea invoca pe calea contestației la executare nulitatea actului de adjudecare deoarece executarea a avut loc în 2010, iar adevărul despre contractul de împrumut a fost spus de pârât abia în 2014.
S-a mai invocat că instanța a reținut eronat că actul de adjudecare din 02.12.2004 a fost întocmit în dosarul de executare nr. 55/1220 de B. G. R., acest dosar aparținând B. Ț. M.. A precizat reclamanta că a formulat contestație la executare, dar toate cauzele au fost respinse deoarece pârâtul a fost ajutat de avocații care l-au reprezentat în cauzele penale, fără a spune adevărul, pe care l-a dezvăluit abia în 2014 pârâtul personal în fața unui judecător.
Apelanta a învederat că în aceste condiții, cât timp anterior anului 2014 pârâtul a refuzat să spună adevărul, nu avea cum să demonstreze situația de fapt, deși a uzat de toate căile posibile și de toate probele, mai puțin proba cu interogatoriu și cu martori, care au fost respinse de fiecare dată.
A apreciat apelanta că la pag.3 a sentinței atacate este un paragraf fără legătură cu cauza, decizia nr. 493/2005 a ICCJ neavând legătură cu cauza, iar invocarea jurisprudenței unitare nu trebuie să înlocuiască activitatea de chibzuință și deliberare asupra problemelor deduse judecății.
Apelanta a mai invocat că prima instanță nu a judecat într-un complet specializat în acțiuni în anulare, nulitate.
Prin încheierea din 25.09.2015, instanța a respins ca nefondată cererea de ajutor public formulată de apelantă, iar apelanta a depus taxă judiciară de timbru de 1.275 lei aferentă apelului.
Intimatul A. G. - N. nu a depus întâmpinare.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp. art. 479 alin.1 C.proc.civ., Tribunalul constată următoarele:
Apelanta-reclamantă a solicitat pe calea unei acțiuni de drept comun constatarea nulității absolute a actului de adjudecare imobil din data de 02.12.2004, întocmit de B. Tigănuș V. - M.. Acțiunea a fost soluționată de un complet al Judecătoriei T. specializat în materie de minori – dreptul familiei, ceea ce înseamnă că acest complet poate soluționa și acțiuni de dreptul familiei, nu doar acțiuni în această materie. Prin urmare, nu se impune anularea sentinței pronunțate pe acest considerent, după cum nici faptul că în considerentele sentinței apelate se face referire la o decizie a ICCJ, nr. 493/2005, pronunțată într-o cauză întemeiată pe Legea nr. 10/2001, nu poate constitui motiv de anulare a sentinței, cât timp nu rezultă că soluția instanței a avut la bază acea sentință.
În speță nu sunt aplicabile nici prevederile art. 461 alin.2 C.pr.civ., conform cărora Cu în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii, deoarece considerentul „în acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte și Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 493/ 2005 publicată în Buletinul Oficial nr. 4/2005” nu se încadrează în niciunul din cazurile enumerate în cuprinsul art. 461 alin.2 C.pr.civ.
Instanța de apel mai constată că la pagina 3 a sentinței apelate, prima instanță a arătat că actul de adjudecare din 02.12.2004 a fost întocmit în dosarul de executare nr. 55/1220 al B. G. R., deși actul fusese emis de B. Ț. M., dar o asemenea eroare nu poate fi îndreptată pe calea apelului, partea interesată putând formula o cerere de îndreptare eroare materială instanței care a pronunțat sentința în cuprinsul căreia se regăsește această inexactitate.
Referitor la modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de apel constată că în mod corect a admis prima instanță excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Astfel, finalitatea acțiunii reclamantei era constatarea nulității titlului de proprietate al pârâtului. Acest titlu este reprezentat de actul finalizator al unei executări silite, situație în care doar terții pot valorifica dreptul pe care îl pretind asupra bunului ce a făcut obiectul executării, nu numai pe calea contestației la executare, ci și prin orice acțiune de drept comun prevăzută de lege. Sunt în acest sens dispozițiile art. 401 alin. 3 C.pr.civ., potrivit cărora neintroducerea contestației la executare de către terțul care pretinde că are un drept real asupra bunului urmărit nu îl împiedică pe acesta să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate.
Prin urmare, reclamanta din prezenta cauză, neavând calitatea de terț în cadrul executării silite, ci calitatea de debitor, nu are posibilitatea de a solicita constatarea nulității absolute a actului de adjudecare pe calea unei acțiuni de drept comun, ea având această posibilitate doar pe calea unei contestații la executare, formulate cu respectarea termenului de 15 zile, stabilit de prevederile art.401 alin.1 lit. a C.pr.civ.
Acțiunea de drept comun formulată de debitoare împotriva actului de adjudecare, ca act final al executării silite, este inadmisibilă, nimic neputând justifica ocolirea mijlocului procedural special pus la dispoziție de legiuitor în scopul de a se obține desființarea actelor ilegale de executare, față de modul de reglementare, prin dispozițiile art. 401 alin. 1 C.pr.civ., a condițiilor de exercitare a acestei proceduri. Nimic nu o împiedica pe reclamanta din prezenta cauză să demonstreze situația de fapt în cadrul acelei proceduri, inclusiv prin solicitarea probei cu interogatoriul adjudecatarului.
Numai terții vătămați prin executare își pot apăra dreptul lor, după caz, și pe calea unei acțiuni separate de drept comun, nu și părțile raportului juridic execuțional, care au deschisă numai calea specială a contestației la executare pentru a ataca executarea silită însăși, precum și orice act de executare.
Distinct de contestarea legalității soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii sale de chemare în judecată, apelanta-reclamantă a invocat pe larg, având cuvântul în dezbateri, argumente în susținerea temeiniciei cererii sale în constatarea nulității. Aceste argumente nu pot fi, însă, analizate de instanța de apel, cât timp aceasta a confirmat finele de neprimire reținut de prima instanță, respectiv inadmisibilitatea acțiunii, potrivit celor anterior arătate.
Pentru considerentele anterioare, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă T. F., domiciliată în mun. T., .. 60, ., jud.G., în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G. N., domiciliat în comuna Umbrărești, .. 16A, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 708/24.03.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.DGN/tehn.CB/ex.4/02.03.2016
Fond – V.G.L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul GALAŢI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 162/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
