Pretenţii. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul GALAŢI

Comentarii

0

Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 15/2016

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 15

Ședința publică din data 27.01.2016

Completul constituit din:

Președinte: N. R.

Judecător: R. I.

Judecător: B. N. D.

Grefier: B. V.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către recurenții-reclamanți C. B. și C. I., ambii cu domiciliul procesual ales la CIA A. R., situat în G., ., . și de către recurenta-pârâtă ., prin administrator judiciar FENIKS MD IPURL G., cu sediul în G., ., nr. 11, ., împotriva sentinței civile nr. 3197/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. S. G., cu domiciliul în G., ., ., ap. 79 și . SA G., cu sediul în G., .. 132, având ca obiect „pretenții”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.01.2016, iar ulterior la data de 22.01.2016 și 27.01.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Primul ciclu procesual

1.Sesizarea instanței și argumentele reclamanților

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolului Judecătoriei G. la data de 10.10.2006 sub nr._ reclamanții C. B. și C. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții .., S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN S.A. G. și L. S. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale;

- obligarea pârâților la plata unei contribuții lunare de întreținere;

În fapt, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii ( părinții) numitului C. T. D.. Acesta din urmă la data de 27.06.2006, în timp ce-și desfășura atribuțiile de serviciu a decedat, moartea fiind violentă și datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă electrocutării, potrivit raportului de constatare medico-legală.

Au susținut reclamanții că deși fiul lor nu avea experiență în profesie a fost lăsat nesupravegheat și de asemenea că aparatul de polizat ce i s-a dat nu corespundea din punct de vedere tehnic.

Reclamanții au arătat că în mod greșit s-a reținut prin procesul verbal de constatare la fața locului întocmit de către ITM G. culpa concurentă a victimei în condițiile în care aceasta fusese angajată fără a i se efectua examenul medical, fără a i se efectua instructajul periodic la locul de muncă.

Au mai precizat reclamanții că fiul lor era cel care îi întreținea, lucrând tot timpul, în condițiile în care veniturile lor abia le ajung să supraviețuiască.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998 cod civil și art. 41 alin. 5 lit. a raportat la art. 18 alin. 1 lit. K din Legea Protecției Muncii nr. 90/1996 republicată ( pentru persoana juridică ), art. 998 Cod civil coroborat cu art. 18 alin. 1 lit. f din Legea 90/1996 ( pentru L. G. S., șeful de echipă ) și art. 1000 lin. 3 Cod civil.

În dovedirea cererii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisurile, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică. Reclamanții au depus la dosar, în copie, proces verbal de cercetare întocmit de către ITM G. ( filele 3-32 ds._ vol. I), adeverințe de venit și acte de stare civilă ( filele 51-57 ds._ vol. I).

La termenul de judecată din data de 08.12.2006, reclamanții și-au majorat pretențiile de la 50.000 lei la 100.000 lei.

2. Poziția și apărările pârâților

a.La data de 8.12.2006 pârâta S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN G. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesul pasive a sa, întrucât numitul C. T. D. nu a fost angajatul său și nici delegat/detașat. De asemenea, în motivarea excepția invocate a precizat că nici echipamentul cu care a fost dotat numitul C. T. D. nu-i aparținea.

Pârâta a depus, în copie, contract de cooperare nr. 1.1.1.29 ( filele 48-49 ds._ vol. I).

b.Pârâta .., la data de 19.01.2007, a depus întâmpinarea prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la răspunderea delictuală pentru fapta proprie, avându-se în vedere dispozițiile art. 35 din Decretul nr.31/1985. În motivarea excepției invocate pârâta a menționat că în urma cercetărilor efectuate de către ITM G. s-a constatat că persoana răspunzătoare pentru producerea evenimentului este victima însăși.

În ceea ce privește susținerile reclamanților referitoare la neefectuarea controlului medical înainte de angajare, pârâta a menționat că acesta a fost efectuat și finalizat prin întocmirea fișei de aptitudini nr. 3353 în data de 22.06.2006, dată anterioară producerii evenimentului, prin care s-a constatat că numitul C. T. D. era apt pentru meseria de „lăcătuș la sol”.

Pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie contract de muncă ( filele 68-69 ds._ vol. I), fișa de aptitudini nr. 3353 ( fila 70 ds._ vol. I).

c.Pârâtul L. S.-G., nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței în vederea formulării de apărări sau solicitării administrării de probe.

3.Procedura în fața instanței

La termenul de judecată din data de din data de 08.12.2006, reclamanții și-au majorat pretențiile de la 50.000 lei la 100.000 lei.

Prin încheiere din data de 28.02.2007 instanța a dispus unirea excepțiilor lipsei calității procesual pasive, invocate de pârâtele S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN G. S.A și .., cu fondul cauzei.

La solicitarea reclamanților, instanța a solicitat ITM G. comunicarea unei copii de pe dosarul de cercetare a evenimentului a cărui victimă a fost C. T. D., înscrisuri depuse la dosar ( filele 138-2019 ds._ vol. I)

Au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile, proba cu interogatoriu reclamanților (filele 238, 243 ds._ vol. I) și interogatoriu pârâtei .. ( fila 245 ds._ vol. I) și proba cu expertiza tehnică în domeniul protecției muncii – raportul de expertiză fiind depus la dosar filele 316-322 ds._ vol. I.

Prin sentința civilă nr. 3092/21.04.2009 și încheierea din data de 23.04.2009 pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoriei G. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Șantierul N. Damen G. S.A., și respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . G., iar pe fondul cauzei a fost admisă în parte cerere reclamanților, dispunându-se obligarea pârâții L. S. G. și .. G., în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la pata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței au formulat recurs părțile, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului G. – Secția Comercială la data de 21.09.2009 sub același număr, iar prin încheierea din data de 15.02.2010 cauza a fost transmisă spre judecare la Secția Civilă a Tribunalului G., aceasta fiind înregistrată sub numărul_ .

Prin decizia nr.351/03.05.2010 au fost admise recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 3093/21.04.2009 pronunțată de Judecătoria G., reținându-se că judecarea cauzei de către prima instanța s-a făcut fără ca pârâtul L. S.-G. să fie citat legal, cu consecința casării sentinței și dispunerii trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

II. Al doilea ciclu procesul – în rejudecare

1.Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 21.10.2010 sub număr de dosar_, fiind acordat primul termen de judecată la data de 12.05.2011.

2. Poziția și apărările pârâtului L. S.-G.

La data de 05.09.2011 pârâtul L. S.-G. a formulat întâmpinare prin care indicat că reclamanții prin cererea introductivă nu au motivat în ce a constat activitatea delictuală a sa, raportat la momentul producerii accidentului, și nici îndeplinirea cumulativă elementelor răspunderii civile delictuale.

A arătat pârâtul că în perioada 26.06._06 s-a aflat în concediu de odihnă, în locul său fiind numit un alt coleg și de asemene că victima a beneficiat de un instructaj de securitate a muncii complet, cu elemente specifice condițiilor concrete de muncă.

În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților, proba testimonială, proba cu expertiza tehnică de specialitate.

3.Procedura în fața instanței

La data de 05.09.2011 pârâta a .. a formulat cerere de întoarce a executării silite.

Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile, pentru pârâți proba testimonială cu martorul V. G., din oficiu proba testimonială cu martorii V. A. și V. D. (depozițiile martorilor – filele 47,50, 227 prezentul dosar) și proba cu expertiza tehnică în specialitatea protecția muncii, raportul de expertiză fiind depus la dosar filele 134-145.

Cu privire la raportul de expertiză reclamanții și pârâta .. G. a formulat obiecțiuni, răspunsul la aceste obiecțiuni fiind depus la data de 24.02.2014 ( fila 192).

La solicitarea instanței a fost depus raportul de constatare medico-legală al victimei C. T. D. ( filele 198-199) și rezoluția în dosarul penal nr. 3746/P/2006 (fila207-208).

La termenul de judecată din data de 17.06.2014 reprezentantul reclamanților a menționat că a renunțat la cel de-al doilea capăt al cererii, respectiv „obligarea pârâților la plata unei contribuții lunare de întreținere”, rămânând doar capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 lei, daune morale.

Prin încheierea din data de 10.12.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesul pasive a pârâtei S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN G. S.A și a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesul pasive a pârâtei .. G..

În ședința publică din data de 06.01.2014 instanța a dispus disjungerea cererii pârâtei .. de întoarce a executării silite, cu consecința formării unor nou dosar, iar la data de 17.02.2015 instanța a reținut cauza spre soluționare.

Prin sentința civilă nr. 3197/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei .., invocată de aceasta prin întâmpinare, a admis în parte cererea formulată de reclamanții C. B. și C. I., în contradictoriu cu pârâții .., S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN S.A. G. și L. S. G., a respins cererea reclamanților împotriva pârâtei S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN S.A. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată, cererea reclamanților împotriva pârâtului L. S. G., a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamanților împotriva pârâtei .. cu privire la răspunderea civilă delictuală pentru fapta altuia, a obligat pe pârâta .. la plata către reclamanți a sumei de 70.000 lei cu titlu de daune morale, câte 35.000 lei pentru fiecare reclamant, a admis în parte cererea reclamanților de a obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe pârâta .. la plata sumei de 1580 lei către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată ( taxa judiciară de timbru dosar nr._ fond și recurs, onorariu avocat și onorariu expert dosar nr._ ) și a sumei de 2900,07 lei către stat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit contractului de muncă, înregistrat la ITM la data de 25.05.2006, încheiat între pârâta .. G. și numitul C. T. D., acesta din urma trebuia să înceapă activitatea, în funcția de lăcătuș, la data de 13.05.2006( fila 68 ds._ vol. I). Din fișa colectivă reiese că a fost pontat începând cu data de 15.05.2006, fiind prezent la locul de muncă din acea dată ( fila 247 ds._ vol. I).

Potrivit fișei individuale de instructaj privind protecția muncii a numitul C. T. D. ( fila 118 ds._ vol. I), acestuia i s-a făcut instructajul la angajare și cel general la data de 09.05.2006, iar cel la locul de muncă la data de 10.05.2006 și de asemenea la data de 09.05.2006 a avut loc și instructaj periodic.

Totodată, potrivit fișei de aptitudini nr. 3353/22.06.2006, numitul C. T. D. a fost declarat apt din punct de vedere medical pentru a desfășura activitate de lăcătuș la sol și inapt pentru lucru la înălțime.

La data de 27.06.2006 în timp ce se afla în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de angajat al pârâtei .. G. ( contrat de muncă – fila 68 ds._, vol. I) numitul C. T. D. a decedat ( declarații martori, raport de constatare medico-legală al victimei). Cauza decesului a fost stabilită prin raportul de constatare medico-legală al victimei ( filele 198-199 prezentul ds.) și anume insuficiența cardio-respiratorii acute consecutive electrocutării, cu tetanizarea musculaturii respiratorii.

Numitul C. T. D. în dimineața zilei de 27.06.2006 fost distribuit la secția 112 de către șeful de echipă din acea zi, respectiv martorul V. G., cu atribuția de polizare sudură/suporți, astfel cum reiese din declarațiile martorilor V. G., V. A. și V. D., date atât în fața inspectorilor ITM G., cât și nemijlocit în fața instanței de judecată ( filele 161, 167. 171 ds._ ; filele 47, 50 și 227 prezentul dosar).

De asemenea, din declarațiile martorilor V. G. și V. A. reiese că anterior începerii activității au fost verificate echipamentele, martorul V. G. precizând că nu au fost găsite defecțiuni.

Persoana care a sesizat prima faptul că numitul C. T. D. a căzut a fost martorul V. A., acesta fiind de altfel cel care a alertat pe ceilalți angajați.

În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 998-999 Cod civil reținându-se că acestea instituie răspunderea civilă delictuală a unei persoanei pentru fapta proprie, prevăzând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspundere delictuală, respectiv existența cumulativă a patru condiții, anume, săvârșirea unei fapte ilicită, producerea unui prejudiciau material sau moral, existența raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciau și vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

În ceea ce privește răspunderea delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie, instanța a reținut dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora „ Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sânt actele persoanei juridice însăși. Faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor.”.

S-a reținut că răspunderea delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice intervine ori de câte ori fapta ilicită săvârșită de organul de conducere sau administrare a acesteia, în exercitarea strictă a atribuțiilor sau în vederea realizării scopului funcțiilor încredințate, a produs un prejudiciu.

De asemenea, răspunderea civilă delictuală a unei persoane poate fi atrasă și pentru săvârșirea unei fapte de către altă persoană, astfel dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod civil reglementează răspunderea comitenților pentru faptele prepușilor, săvârșite de aceștia în activitatea cu privire la care au fost investiți de către comitenți.

Pentru reținerea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanța a reținut că, pe lângă condițiile generale arătate mai sus, sunt necesare îndeplinirea a două condiții speciale suplimentare, respectiv să existe raport de prepușenie între autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor care i-au fost încredințate de comitent.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 18 alin. (1) lit. f și k din Legea nr. 90/1996, în vigoare la data producerii evenimentului soldat cu decesul numitului C. T. D. potrivit cărora „În vederea asigurării condițiilor de protecție a muncii și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum și persoana fizică au următoarele obligații:…f) să asigure și să controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoașterea și aplicarea, de către toți salariații și participanții la procesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice stabilite, precum și a prevederilor legale în domeniul protecției muncii; …k) să angajeze numai persoane care, în urma controlului medical și a verificării aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute”

Totodată, conform art. 34 Legea nr. 90/1996 „ Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la protecția muncii atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.”, iar dispozițiile art. 46 alin. 1 din același act normativ prevăd că „Persoanele juridice și persoanele fizice răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestațiile asigurărilor sociale de stat.”.

În prezenta cauză, a fost reținut, ca aspect ce nu poate fi contestat, faptul ca numitul C. T. D. a decedat în timpul programul de munca, desfășurând activitate în cadrul societății pârâte. Cauza decesului, astfel cum a fost ea stabilită, prin raportul de constatare medico legala este insuficiența cardio-respiratorii acute consecutive electrocutării, cu tetanizarea musculaturii respiratori, fără a se face referire la alte posibile cauze ale decesului. Singura sursa de curent electric a reprezentat-o aparatul de portabil de polizat, firul și prelungitorul acestuia. Astfel, deși din cauza, pozițiilor contradictorii a persoanelor care s-au aflat la data accidentului la fata locului, nu s-a putut fi stabili dinamica producerii accidentului, acesta nu poate duce, fără coroborarea cu alte date certe, la concluzia ca decesul fiului reclamanților s-a produs din alte cauze decât cea stabilită în mod obiectiv prin raportul de examinare medico legală.

În ceea ce privește prejudiciul, s-a reținut că acesta constă în decesul numitului C. T. D. și implicat suferința inevitabilă cauzată părinților acestuia, reclamanții din prezenta cauză.

Cât privește fapta ilicită și prejudiciabilă, instanța a constatat că reclamanții apreciază că pârâta .. se face vinovată de săvârșirea mai multor fapte ce au dus la decesul fiului lor, anume:

- neasigurarea supravegherii numitului C. T. D. în timpul prestării activității, acesta fiind lăsat singur în compartiment, fiind încălcate dispozițiile art. 31 alin. 1 din NSSP Cod 103;

- aparatul de polizat întrebuințat lucrătorului nu corespundea din punct de vedere tehnic, constatându-se cablul polizorului deteriorat;

- societatea pârâta a procedat la angajarea salariatului fără a efectua un examen medical prealabil, încălcându-se dispozițiile art. 57 lit. a din NGPM din 2002 și art. 18 alin. 1 lit. k din Legea nr. 90/1996;

- nu a fost efectuat instructajul periodic ( la locul de muncă), existând suspiciunea că fișa privind instructajul periodic nu a fost semnată de salariat;

- neechiparea corespunzătoare a salariatului, respectiv lipsa ochelarilor de protecție în timpul desfășurării activității astfel cum se prevedea în instrucțiunile interne II 08/2005 și 09/2006.

Totodată, reclamanții au considerat pârâtul L. S.-G. se face răspunzător de neefectuarea instructajul periodic.

În ceea ce privește susținea că numitul C. T. D. a fost lăsat să desfășoare activitate fără a fi supravegheat, instanța a reținut că acesta, în data de 27.06.2006, lucra în interiorul tancului 60, între coastele C32-C33, respectiv în racla a doua de lângă gura de vizitare, astfel cum rezultă din procesul verbal de cercetare întocmit de ITM G. și declarațiile martorilor V. A. și V. G..

Martorul V. A. a declarat în fața inspectorilor ITM că lucra în prima raclă de lângă gura de vizitare, iar C. în racla alăturată, când l-a auzit, dar când s-a întors l-a văzut căzut ( fila 167 dosar_ vol I).

Martorul V. G. a menționat, în fața instanței, că în orice compartiment al navei au lucrat cel puțin două persoane, compartimentul în care lucra numitul C. avea 10-12 racle ( fila 47), iar martorul V. A. a precizat că fiul reclamanților se afla la mai puțin de un metru de el, fiind în racla alăturată și că în timpul lucrului muncitorii aveau posibilitatea de a se vedea între ei precum să și comunice( fila 50). Martorul V. D. a menționat că, din cauza zgomotului produs de aparatele de polizat, muncitorii nu se pot auzi între ei și de asemenea întrucât sunt culoare, aceștia nu se pot vedea fără să se deplaseze ( fila 227).

Instanța a apreciat ca fiind verosimilă concluzia expertului desemnat potrivit căreia, în absența unei definiții a noțiunii de compartiment, nu se poate stabili dacă racla în care desfășura activitate numitul C. T. poate fi considerată un compartiment sau dacă întregul tanc este catalogat ca reprezentând un compartiment.

În ceea ce privește aparatul de polizat marca Metabo, instanța a constatat că potrivit declarațiilor martorilor V. G. și V. A., în dimineața zile de 27.06.2006 au fost verificate echipamentele, martorul V. menționând că nu a fost constatată nicio deficientă.

Instanța a constatat că, într-adevăr, după producerea accidentului s-a constatat o deteriorare a cablului polizorului, însă, având în vedere declarațiile contradictorii ale martorilor și lipsa de operativitate a organelor abilitate imediat după producerea accidentului, nu se poate stabili dacă deteriorarea a survenit în timpul desfășurării activității de către numitul C. T. D. sau ulterior, cu ocazia scoaterii aparatului din tanc.

Cu toate acestea instanța a reținut că în instrucțiunile interne Cod I.I. – V. -08/2005, pagina 3 se indică la capitolul „uneltele de mână” că „pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, uneltele de mana acționate electric, vor fi verificate periodic de către personalul de specialitate”. S-a constatat că în cauză nu a fost făcută dovada verificării polizorului de către specialiști astfel cum se prevede în instrucțiunile interne ale societății pârâtei,iar precizarea martorul V. D. că polizorul întrebuințat numitului C. era nou, nu este confirmată de niciun alt mijloc de probă. Cu toate acestea, atât timp cât nu s-a putut stabili dinamica producerii accidentului, pentru a se reține fie o deteriorare a aparatului de polizat, fie o întrebuințare necorespunzătoare a acestuia instanța nu a reținut răspunderea pârâtei .. pentru o presupusă deteriorare a lucrului.

În continuare, având în vedere dispozițiile art. 57 lit.a din NGPM 2002, s-a apreciat că pârâta .. avea obligația de a efectua examenul medical la angajarea în muncă a numitului C. T.-D..

S-a observat că fișa de aptitudini a numitului C. T. D. a fost completă la data de 22.06.2006, ulterior angajării și începerii activității efective de către acesta, însă anterior producerii accidentului. Astfel, repartiția pentru desfășurarea activității din data de 27.06.2006 a fost conformă cu aptitudinile fizice ale angajatului, stabilite prin fișa de aptitudine. Așadar, nu s-a reținut vreo legătură de cauzalitate între neefectuarea examenului medical la data angajării cu producerea accidentului, ci eventual, astfel cum s-a și reținut, răspundea contravențională a angajatorului pentru nerespectarea dispozițiilor art.57 lit. a din NGPM.

Cu referire la susținerea că victima nu ar fi fost echipată și cu ochelari de protecție, s-a reținut că, potrivit instrucțiunilor interne ale societății pârâte „ în timpul lucrări cu uneltele de mână,la operațiuni care pot produce scântei așchii metalice, personalul muncitor va purta ochelari de protecție”. Sub acest aspect, s-a observat că persoanele audiate de către inspectorii ITM au făcut mențiuni cu privire la echipamentul numitului C., fără însă a indica existența ochelarilor de protecție. Instanța a avut în vedere și că, potrivit fișei de evidență a obiectelor de inventar ( fila 200 ds._ ) numitului C. T. D. nu i-au fost atribuiți ochelari de protecție. Așadar, coroborând declarații date în fața inspectorilor ITM - ce au sub aspect probatoria puterea unor înscrisuri, cu fișa de inventar, instanța nu a dat forță probatorie declarațiilor martorilor date în fața instanței ( la aproximativ 6 ani de la producerea accidentului), în sensul că lui C. i-au fost încredințați și că purta la data accidentului ochelari de protecție.

Cu toate acestea, văzând raportul de constatare medico-legală prin care nu s-au constatat leziuni produse de eventuale scântei sau așchii ce ar fi putut duce la stânjenirea sau chiar vătămarea numitului C. și implicit eventual la o dezechilibrare sau neatenție a salariatului și ulterior la electrocutare acestuia, nu s-a reținut o faptă ilicită și prejudiciabilă a societății pârâte.

În ceea ce privește lipsa instructajului periodic la locul de muncă a numitului C. T. D., instanța a observat că, potrivit fișei individuală de instructaj privind protecția muncii a acestuia ( fila 119 ds._ vol. I.), a fost efectuat instructajul introductiv general la data de 09.05.2006, timp de 8 ore, de către A. V., instructaj la care a participat și pârâtul L. S. G., semnând în dreptul persoanei care a efectuat instructajul. S-a observat de asemenea că la data de 10. 05.2006 a fost efectuat instructajul la locul de muncă pentru specialitatea lăcătuș, timp de 8 ore de către maistru N. Sicu, semnând ca persoana care a efectuat instructajul și care a verificat însușirea cunoștințelor pârâtul L. S. G.. Numitul C. T. D. a fost admis la lucru la data de 01.06.2006.

Totodată, din fișa privind instructajul periodic, s-a reținut că numitului C. T. D. i s-a făcut instructajul periodic la data de 09.05.2006.

Expertul M. C. a concluzionat că accidentul a fost favorizat de faptul că victima era un muncitor fără experiență și care nu a beneficiat de instruire corespunzătoare, respectiv conținutul instructajului de la locul de muncă a fost incomplet, lipsind prevederile de protecție a muncii din instrucțiunile interne I.I. 08/2005 și I.I. 09/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 2 și art. 104 lit. b din NGPM 2002 „Instructajul la locul de munca se face pe baza prevederilor normelor specifice de securitate a muncii, precum si a instrucțiunilor proprii, elaborate pentru locul de munca la care va lucra persoana respectiva”.

Potrivit fișei individuală de instructaj privind protecția muncii a numitului C. T. D. instructajul a avut în vedere aspecte din NSSM și Codul Rutier, fără a se indica cele din instrucțiunile interne I.I. 08/2005 și I.I. 09/2006.

Expertul desemnat în cauza a concluzionat că responsabilitatea pentru stabilirea conținutului și duratei instructajului de la locul de muncă îi revene angajatorului, în prezenta cauza pârâtei ...

Sub acest aspect, instanța a constatat că potrivit art. 102 NGPM 2002 „ Instructajul la locul de munca se face de către conducătorul direct al locului de munca respectiv”, iar potrivit art. 103 alin. 1 ultima teza din NGPM 2002 „durata instructajului de la locul de muncă se stabilește de seful compartimentului respectiv (atelier, secție, sector etc.), împreuna cu seful compartimentului de protecție a muncii”, iar conținutul făcându-se în baza unui material scris – art. 104 alin. 2 .

Astfel, în prezența speță, cel puțin cu privire la efectuarea instructajului la locul de munca, pârâtul L. avea această obligație, în calitate de șef de echipă și nu de secție, cu atribuții în domeniul protecției muncii de conducător direct al sectorului de muncă, având această calitate din data de 10.04.2006 (decizia nr. 15/05.04.2006 și fișa postului - filele 195,196 ds._ ). Cu toate acestea, s-a reținut că, potrivit fișei postului, pârâtul L. S. G. avea atribuții de implementarea a măsurilor de protecția muncii, fără însă ai reveni obligația de stabilirea acestora și, implicit, nu avea obligația de a întocmi conținutul instructajelor privind protecția muncii și respectiv pentru cel periodic.

Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 90/1996 „conducerea persoanei juridice în vederea asigurării condițiilor de protecție a muncii și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale are obligația de a stabili măsurile tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii, corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici unității”. Instanța apreciază că printre măsurile organizatorice de protecție a muncii se află și stabilirea conținutului instructajului la locul de muncă.

D. consecință, s-a apreciat că societatea pârâtă, prin organele sale de conducere, avea obligația de a stabili în concret conținutului instructajului la locul de muncă, iar de lipsa acestuia sau de efectuare necorespunzătoare și incompletă a acestuia făcându-se răspunzătore societatea însăși, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954.

D. urmarea instanța a concluzionat că instructajul la locul de muncă a numitul C. T. nu a fost complet întrucât nu a cuprins și aspecte ce țineau în mod concret de activitatea ce urma să o desfășoare, aspecte ce se regăseau în instrucțiunile interne ale societății pârâte, această obligație revenindu-i organelor de conducere/administrare a pârâtei.

Instanța a reținut că instructajul la locul de muncă din data de 10.05.2006 a fost efectuat fără a se avea în vedere activitatea concretă pe care numitul C. urma să o desfășoare și aptitudinile acestuia, atât timp când a fost efectuat anterior examenului medical. În acest sens s-a mai reținut și aspectul că numitului C. T. D. i s-au prezentat și normele speciale cod 12, pentru lucru la înălțime, deși acesta era inapt pentru lucru la înălțime.

Față de aspectele reținute, instanța a apreciat că pârâta .. se face culpabilă de săvârșirea unei fapte ilicite ( pentru atragerea la răspundere civilă delictuale forma de vinovăție putând îmbrăca și forma celei mai ușoare culpe), constând în neîndeplinirea obligației de a informa și instrui corespunzător salariatul C. T. D. privind sarcinile de lucru și utilizarea echipamentului în condiții de securitate. Legătura de cauzalitate este una directă între fapta și producerea accidentului.

D. consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, constatându-se că prin fapta sa ilicită ( fapta organelor de conducere, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 90/1996), constând în omisiunea integrării în instructajul la locul de muncă a dispozițiilor din instrucțiunile interne și implicat instruirea necorespunzătoarea a numitului C. T. D., angajat cu doar o luna experiență în muncă, a cauzat un prejudiciu moral reclamanților, constând în suferința emoțională produsă de decesul fiului lor.

În ceea ce îl privește pe pârâtul L. S. G. instanța nu a reținut o culpă a acestuia cu privire la conținutul instructajului la locul de muncă, întrucât astfel cum s-a indicat și mai sus acesta avea doar obligații de a-l implementa și nu de a stabili conținutul, drept consecință nu se poate reține săvârșirea de către acesta a unei fapte ilicite și prejudiciabile, element obligatoriu al răspunderii pentru fapta proprie.

Având în vedere lipsa faptei ilicite a pârâtului L. S. G. în desfășurarea activității sub îndrumarea și în interesul pârâtei S.C. V.. S.R.L., în prezenta cauză nu s-a reținut răspunderea societății și în calitate de comitent pentru fapta prepusului său, conform art. 1000 alin. 2 din Codul civil.

Sub aspectual daunelor morale solicitate de reclamanți, instanța a apreciat că decesul unicului lor fiu a determinat suferințe psihice ce se circumscriu noțiunii de prejudiciu moral patrimonial, astfel încât se justifică pe deplin acordarea unor despăgubiri morale în compensarea acestor traume sufletești.

Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce vor fi acordate cu acest titlu, instanța a avut în vedere legătura afectivă între reclamanți și fiul lor, prin raportare la gradul de rudenie precum și la lipsa altui fiu, de natura a le accentua sentimentul de singurătate și sprijin. Instanța apreciază că reclamanții au suferit un prejudiciu moral sever reprezentat de lipsirea acestora pentru totdeauna de afecțiunea și sprijin moral de care ar fi beneficiat din partea fiului lor, acesta decedând la vârsta de 19 ani.

Daunele morale se raportează, în esența, la un prejudiciu de ordin afectiv, nesusceptibil de determinări obiective pe baza unor criterii preexistente, ci supus unor aprecieri esențial subiective ale instanțelor de judecata.

Pentru aceste motive, instanța a admis în parte pretențiile formulate de reclamanți cu titlu de daune morale, apreciind ca suma totală de_ lei, câte_ lei pentru fiecare dintre reclamant, este de natură să reducă, să atenueze suferințele psihice ale celor doi reclamanți ca urmare a decesului fiului lor.

Având în vedere că prin încheierea din data de 10.12.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesul pasive a pârâtei S.C. ȘANTIERUL N. DAMEN G. S.A., instanța a dat eficiență acesteia prin respingerea cererii ca fiind formală împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Instanța a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuitelor de judecată.

Potrivit art. 274 alin. 1 cod de procedura civila „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Având în vedere soluția pronunțată, instanța a apreciat că pârâta .. este partea care a căzut în pretenții în sensul art. 247 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 274 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în proporțional cu parte pentru care cererea a fost admisă.

Așadar, pârâta a fost obligată către reclamanți la plata sumei de 1530 lei ( taxa judiciară de timbru dosar nr._ fond și recurs, onorariu avocat și onorariu expert dosar nr._ ), cu titlu de cheltuieli de judecată și de asemenea, potrivit art. 81 din Cod de procedură civilă în forma existentă în 2007 și art. 18 din OUG nr.51/2008, la plata sumei de 2900,07 lei către stat, proporțional cu admiterea cererii, reprezentând cheltuieli de la plata cărora reclamanții au fost scutiți în cele doua cicluri procesuale, respectiv taxa judiciară de timbru primul ciclu procesual –fond și recurs, și onorariu expert al doilea ciclu procesual).

Împotriva sentinței civile nr. 3197/17.03.2015, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, au declarat recurs reclamanții C. B. și C. I. și pârâta ..

În recursul formulat, reclamanții C. B. și C. I. au solicitat modificarea în parte a hotărârii contestate în sensul majorării daunelor acordate reclamanților la cuantumul solicitat de 100 000 lei (câte 50 000 lei pentru fiecare reclamant) Totodată, au solicitat și admiterea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul L. S. G..

În motivare, recurenții – reclamanți au arătat că prima instanță a apreciat, în absența oricărei logici firești, că diminuând suma solicitată de reclamanți cu titlu de daune morale, această diminuare ar fi de natură să atenueze suferința psihică determinată de decesul fiului reclamanților.

În opinia reclamanților, suma solicitată este una justificată prin dimensiunea prejudiciului moral încercat ca urmare a decesului unicului fiu al reclamanților, ce avea 19 ani la momentul decesului.

În ceea ce îl privește pe pârâtul L. G. S., recurenții – reclamanți au arătat că prima instanță a reținut faptul că acesta nu a respectat obligațiile pe care le avea la locul de muncă. Au apreciat reclamanții că, în condițiile în care s-a reținut legătura de cauzalitate între decesul victimei și modul defectuos de îndeplinire a obligațiilor privind efectuarea instructajului (general și la locul de muncă) și s-a identificat persoana fizică responsabilă de neîndeplinirea acestor sarcini, cererea de obligare a pârâtului L. S. G. la plata sumelor pretinse, în solidar cu pârâta ., trebuia admisă.

În recursul formulat, pârâta . a solicitat modificarea în parte a hotărârii contestate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește și respingerea acțiunii formulate față de societate, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. În subsidiar, recurenta – pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței contestate și stabilirea daunelor morale în favoarea reclamanților într-un cuantum mult mai mic.

În motivare, recurenta – pârâtă a arătat că soluția pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, în împrejurarea în care au fost avute în vedere numai concluziile raportului de expertiză care nu a răspuns la obiectivul privind dinamica producerii accidentului, obiectiv care, în opinia pârâtei, era esențial pentru dezlegarea litigiului. A apreciat pârâta că instanța trebuia să aibă în vedere cele reținute de expertul parte cu referire la aspectele semnalate.

Recurenta – pârâtă a arătat că motivarea instanței referitoare la existența unei legături de cauzalitate între fapta societății și prejudiciul produs nu este decât superficială, fiind constatată legătura de cauzalitate directă. A mai precizat recurenta că instanța nu a făcut vreo referire concretă la particularitatea culpei reținute în sarcina sa.

A apreciat recurenta că, pentru a putea analiza raportul de cauzalitate între fapta ilicită a . și prejudiciul produs, instanța trebuia să aibă în vedere cauza principală, cauze care să fi favorizat în mod hotărâtor producerea accidentului și cauze exterioare care să fi contribuit în mod precumpănitor la realizarea efectului păgubitor. Au fost invocate procesul – verbal de cercetare nr._/25.05.2006 întocmit de ITM G. care indică o culpă exclusivă a victimei, fișa individuală de instructaj privind protecția muncii pentru victima C. T. D. din care ar rezulta că acestuia i-a fost făcut instructajul la locul de muncă la data de 10.05.2006, care a cuprins și prevederile NSSM 103 pentru activități de construcții navale, instrucțiunea internă de lucru cod 07/2004, NSSM 42/2006, NSSM 111m NSSM 1/1995m NSSM 57/2005, Codul rutier și primul ajutor în caz de electrocutare.

Recurenta – pârâtă a mai învederat că, potrivit concluziilor expertului desemnat, victima avea calificarea de electromecanic, polizorul implicat în eveniment era nou și nu prezenta vreun risc electric, iar activitatea desfășurată necesita o minimă îndemânare. A concluzionat recurenta că, în aceste împrejurări, instanța a reținut în mod discriminator lipsa de experiență și profesionalism datorate vârstei victimei și vechimii în muncă. A subliniat că materialul de instructaj predat victimei a avut în vedere activitatea concretă pe care acesta o desfășura, normele înscrise în fișa individuală de instructaj fiind specifice activității.

Recurenta a arătat că nu se poate deduce vreun raport de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de . prin încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. 1 lit. k din Legea nr. 90/1996 și prejudiciul produs.

Pentru cererea subsidiară, s-a arătat că, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere suma solicitată de reclamanți și culpa concurentă a victimei.

Prin întâmpinarea formulată, intimații – reclamanți C. B. și C. I. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta – pârâtă ., ca nefondat.

În motivare, intimații – reclamanți au arătat că pârâta nu este consecventă în susținerile sale încercând, pe de o parte, să acrediteze ideea că nu s-ar face vinovată de nicio faptă ilicită și că întreaga culpă a producerii evenimentului ar aparține victimei, iar, pe de altă parte,, deși recunoaște încălcarea dispozițiilor legale privind instructajul la locul de muncă, deși recunoaște săvârșirea unei fapte ilicite, a învederat că nu ar exista legătură de cauzalitate între prejudiciu și această faptă.

Intimații – reclamanți au apreciat că prima instanță a realizat o motivare detaliată în fapt și în drept atunci când a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei ..

Au mai subliniat intimații – reclamanți că, în privința ., s-a reținut răspunderea pentru fapta proprie, situație care prezintă o . particularități. S-a menționat că . nu a contestat procesul – verbal de cercetare întocmit de ITM G. prin care s-a reținut realizarea necorespunzătoare a instructajului, iar concluziile acestui proces – verbal sunt susținute și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Cu referire la solicitarea subsidiară a recurentei – pârâte, intimații – reclamanți au reiterat argumentele invocate în susținerea cererii de recurs.

Prin Încheierea din data de 04.09.2015, instanța a admis în parte cererile de ajutor public judiciar formulate de recurenții – reclamanți C. B. și C. I. și a dispus scutirea recurenților de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1811 lei, respectiv de la plata taxei judiciare în cuantum de 1811 lei.

În ședința publică din data de 22.11.2015, intimații – reclamanți au arătat că nu mai susțin excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, cu referire la cererile formulate de recurenta – pârâtă ..

În aceeași ședință publică, instanța a admis în parte cererea formulată de recurenta – pârâtă . și a dispus acordarea unor facilități la plata taxei judiciare de timbru datorate de aceasta sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 1505,5 lei în cinci rate lunare. Totodată, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

În ședința publică din data de 08.01.2016, instanța a pus în discuție, din oficiu, incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în cauză.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 3197/17.03.2015, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs și față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, instanța de control judiciar reține următoarele:

În ceea ce privește criticile aduse de recurenții - reclamanți C. B. și C. I. cu referire la soluția pronunțată în contradictoriu cu intimatul – pârât L. S. G., contrar susținerilor recurenților – reclamanți, reține că prima instanță nu a constatat o culpă în sarcina pârâtului pentru modul defectuos de îndeplinire a obligațiilor privind instructajul, ci, dimpotrivă, s-a reținut lipsa oricărei culpe a acestuia, respectiv inexistența unei fapte ilicite și prejudiciabile ce ar putea fi reținută în sarcina pârâtului.

Prima instanță a reținut că pârâtul L. S. G. nu avea atribuții privind determinarea conținutului instructajului la locul de muncă și că acesta avea doar obligația de a implementa instructajul respectiv. Totodată, s-a constatat că victima C. T. D. nu a beneficiat de instruire corespunzătoare, respectiv că, în fapt, conținutul instructajului de la locul de muncă a fost incomplet, lipsind prevederile de protecție a muncii din instrucțiunile interne I.I. 08/2005 și I.I. 09/2006.

Astfel, singura faptă culpabilă reținută a fost fapta proprie a pârâtei ., pentru care s-a apreciat că poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acesteia. S-a apreciat că există o legătură de cauzalitate între fapta pârâtei . și decesul victimei, responsabilitatea fiind reținută în mod exclusiv în sarcina ., iar nu și în sarcina pârâtului L. S. G..

Or, în aceste condiții, în mod corect și argumentat, prima instanță a stabilit că nu poate fi angajată în solidar răspunderea pârâtului L. S. G., neputând fi identificată vreo inconsecvență în motivare, așa cum sugerează recurenții – reclamanți.

Cu referire la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate în contradictoriu cu pârâtul L. S. G., tribunalul reține, pe de o parte, că, așa cum rezultă din cererea de concediu aprobată la data de 26.06.2006 (f. 251 vol. I), în perioada 26.06.2006 – 30.06.2006, pârâtul L. S. G., ce ocupa funcția de șef de echipă, s-a aflat în concediu de odihnă. De asemenea, potrivit deciziei nr. 182/26.06.2006 (f. 252 vol. I), în perioada menționată, numitul V. G. a fost numit în funcția de șef de echipă la formația de tubulatură, în locul pârâtului L. S.. Or, în aceste împrejurări, orice obligații ale pârâtului, legate, eventual, de supravegherea și exploatarea corectă a echipamentelor din dorate erau delegate, la data producerii evenimentului ( 27.06.2006) către numitul V. G., neputând fi reținută, astfel, vreo omisiune ilicită în sarcina pârâtului, legată de neîndeplinirea obligațiilor de supraveghere la momentul incidentului, impuse prin fișa postului (f. 249 vol. I ).

De altfel, reclamanții au solicitat a se constata, în sarcina pârâtului, încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 18 lit. f din Legea nr. 90/1996 potrivit cărora, în vederea asigurării condițiilor de protecție a muncii și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum și persoana fizică au obligația să asigure și să controleze, prin compartimente specializate sau prin personalul propriu, cunoașterea și aplicarea, de către toți salariații și participanții la procesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice stabilite, precum și a prevederilor legale în domeniul protecției muncii.

Or, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, potrivit fișei individuală de instructaj privind protecția muncii a victimei C. T. D. ( fila 119 ds._ vol. I.), a fost efectuat instructajul introductiv general la data de 09.05.2006, timp de 8 ore, de către A. V., instructaj la care a participat și pârâtul L. S. G., semnând în dreptul persoanei care a efectuat instructajul. S-a observat de asemenea că, la data de 10. 05.2006, a fost efectuat instructajul la locul de muncă pentru specialitatea lăcătuș, timp de 8 ore de către maistru N. Sicu, semnând ca persoana care a efectuat instructajul și care a verificat însușirea cunoștințelor pârâtul L. S. G.. Numitul C. T. D. a fost admis la lucru la data de 01.06.2006.

Totodată, potrivit fișei privind instructajul periodic, numitului C. T. D. i s-a făcut instructajul periodic la data de 09.05.2006.

Expertul M. C. a concluzionat că accidentul a fost favorizat de faptul că victima era un muncitor fără experiență și care nu a beneficiat de instruire corespunzătoare, respectiv conținutul instructajului de la locul de muncă a fost incomplet, lipsind prevederile de protecție a muncii din instrucțiunile interne I.I. 08/2005 și I.I. 09/2006.

În mod corect a concluzionat prima instanță că, potrivit fișei postului, pârâtul L. S. G. avea exclusiv atribuții de implementarea a măsurilor de protecția muncii, fără, însă, a-i reveni obligația de stabilire a acestora și, astfel, implicit, nu avea obligația de a întocmi conținutul instructajelor privind protecția muncii și respectiv pentru cel periodic.

Or, față de conținutul fișei individuale de instructaj privind protecția muncii, tribunalul reține că pârâtul L. S. G. și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa și, astfel, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestuia pentru fapta proprie ce i–a fost imputată.

În ceea ce privește soluția pronunțată cu referire la pârâta ., tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.

În fapt, potrivit Încheierii nr. 1006/16.10.2013, pronunțate de Tribunalul G. – Secția a II – a Civilă, în dosarul nr._ (f. 150 recurs), depuse la dosar în faza procesuală a recursului, instanța a admis cererea formulată de debitorul . și, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului ..

De asemenea, prin sentința civilă intermediară nr. 303/27.03.2014, pronunțată de tribunalul G. Secția a II – a Civilă, în dosarul nr._ (f. 38 recurs), instanța a confirmat planul de reorganizare propus de administratorul judiciar al ..

Incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost pusă în discuție în recurs, în ședința publică din data de 08.01.2016, iar, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2 C.proc.civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

Este de necontestat că deschiderea procedurii insolvenței, în sensul Legii nr. 85/2006, determină suspendarea de drept a oricărei acțiuni judiciare pentru realizarea unei creanțe împotriva debitorului aflat în insolvență, cum este și acțiunea de față.

D. fiind faptul că, la data pronunțării sentinței contestate (17.03.2015), pârâta . se afla în insolvență, suspendarea de drept, indicată de art. 36 din Legea nr. 85/2006, era incidentă în cauză, fără ca instanța să poată să facă aprecieri asupra oportunității acesteia, fiind vorba de o măsură impusă ex lege în vederea protejării intereselor celor implicați în procedură. De asemenea, față de formularea imperativă a textului normativ invocat, constată că omisiunea debitoarei de a aduce la cunoștința instanței aspectele menționate anterior, respectiv necunoașterea acelorași aspecte de către reclamanți, nu poate avea vreo relevanță în aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Pentru toate argumentele de mai sus, apreciind că nu se mai impune analiza celorlalte critici aduse de reclamanți și de pârâtă cu referire la soluția pronunțată față de aceasta din urmă, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va admite recursurile declarate în cauză, va casa în parte, sentința civilă nr. 3197/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, numai în ceea ce privește soluția pronunțată cu referire la pârâta . și, în rejudecare, cu referire la soluția menționată ,în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, va constata ca fiind suspendată judecata acțiunii formulate de reclamanții C. B. și C. I. împotriva pârâtei .. Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

În acest context, reține că, față de soluția pronunțară în contradictoriu cu pârâta . în recurs, în împrejurarea în care recursul formulat de reclamanți vizează și soluția pronunțată de prima instanță față de aceeași pârâtă, pentru o soluție unitară, se impune și admiterea recursului declarat de recurenții – reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de către recurenții-reclamanți C. B. și C. I., ambii cu domiciliul procesual ales la CIA A. R., situat în G., ., . și de către recurenta-pârâtă ., prin administrator judiciar FENIKS MD IPURL G., cu sediul în G., ., nr. 11, . civile nr. 3197/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. S. G., cu domiciliul în G., ., ., ap. 79 și . SA G., cu sediul în G., .. 132.

Casează, în parte, sentința civilă nr. 3197/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, numai în ceea ce privește soluția pronunțată cu referire la pârâta . și, în rejudecare, cu referire la soluția menționată,

În temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, constată ca fiind suspendată judecata acțiunii formulate de reclamanții C. B. și C. I. împotriva pârâtei ..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.

Președinte, Judecători, Grefier,

N. R. R. I. B. N. D. B. V.

Red. Jud. RN/19.02.2016

Tehnored. B.V./2ex./22.02.2016

Jud. fond: L. D.

← Anulare act. Decizia nr. 46/2016. Tribunalul GALAŢI		Anulare act. Decizia nr. 120/2016. Tribunalul GALAŢI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță