Contestaţie la executare. Decizia nr. 41/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 41/2016
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 41
Ședința publică din data de 21.01.2016
Completul constituit din:
Președinte: A. P.
Judecător: A.-M. M.
Grefier: V. M. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul contestator C. L. G. în contradictoriu cu intimatul S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar CC INSOLV S.P.R.L. C. – FILIALA G., împotriva sentinței civile nr. 4316/09.10.2015 pronunțată în dosarul nr._ //2015 al Judecătoriei G., având ca obiect ,, contestație la executare – suspendare executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru apelantul contestator, avocat M. C. și pentru intimată, consilier juridic Biclea M. D., conform delegațiilor depuse la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței: stadiul cauzei, fiind primul termen de judecată; apelul este motivat, semnat, timbrat; nu s-a formulat întâmpinare în cauză și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri.
În conformitate cu dispozițiile art.244 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Avocat M. C., pentru apelantul contestator, solicită admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile a judecătoriei G.. Opinează că hotărârea pronunțată de Judecătoria G., prin care s-a statuat că subscrisa C. L. G. datorează o sumă de bani, este o eroare judiciară, având în vedere dispozițiile constituționale și dispozițiile Legii nr. 215/2001. Precizează că subscrisa nu are patrimoniu, astfel că reținerile hotărârii de fond că aceasta nu și-ar fi executat de bunăvoie obligațiile sunt fără substanță. C. local nu poate să execute o hotărâre judecătorească de bunăvoie. Decizia Curții Constituționale nu retroactivează, ci interpretează niște norme juridice care erau în vigoare și la momentul începerii executării silite și la data pronunțării hotărârii în contestație. Aparent instanța de fond este de acord că nu are personalitatea juridică C. L., dar girează o executare silită împotriva acestuia. Apreciază că instanța nu se poate ascunde în spatele puterii obligatorii a titlului executoriu. În cazul executării silite a Consiliului L. G. nu se va constata că acesta nu are bunuri ci se vor popri conturile Municipiului G. și acesta va fi executat pentru o obligație care nu-i incumbă. Arată că acum 6 ani s-a obținut în instanță o hotărâre împotriva Consiliului L. și s-au tot formulat contestații la executare nici până acum nu s-a soluționat definitiv.
Instanța pune în vedere apărătorului apelantului să-și motiveze în drept cererea și să indice în care temei poate aduce critici hotărârii care constituie titlu executoriu, pe calea contestației.
Apărătorul apelantului contestator precizează că nu a solicitat schimbarea hotărârii care constituie titlu executoriu, apreciază că pe calea executării silite trebuie să se execute o entitate care are existență din punct de vedere juridic și patrimoniu, având personalitate juridică.
Întrebat fiind, apărătorul apelantului precizează că a fost parte în cauza în care s-a pronunțat hotărârea care constituie titlu executoriu. C. L. G. nu are personalitate juridică, este o entitate deliberativă. P. simpla referire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii care constituie titlu executoriu, nu este suficientă, s-ar gira o eroare. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii pronunțate de Judecătoria G. în sensul admiterii contestației la executare, cu consecința anulării actelor de executare.
Reprezentanta intimatului – consilier juridic Biclea M. solicită respingerea apelului și menținerea încheierii pronunțate de Judecătoria G. ca temeinică și legală. Precizează că creanța este certă și exigibilă. Creanța provine din neplata unei facturi de prestări serviciu și nu a fost plătită de bunăvoie. C. L. a plătit factura cu întârziere. În acestea condiții, opinează că nu se pot aplica dispozițiile legii speciale chiar dacă Curtea Constituțională s-a pronunțat vis a vis de consiliile locale.
În replică, avocat M. C., precizează că în aceste condiții, dacă a fost încheiat contractul de prestări servicii cu C. L. acesta este nelegal, contractul trebuia încheiat cu Municipiul G., care are personalitate juridică.
Tribunalul, în temeiul art. 394 c. pr. civilă, declară închise dezbaterile si rămâne in pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 09.07.2015, sub dosarul nr._, contestatorul C. L. G. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A., prin administrator judiciar CC INSOL S.P.R.L. C. – Filiala G. S.A. prin lichidator judiciar C.C. Insol S.P.R.L. C.-filiala G. contestație la executare împotriva încheierii nr. 301/22.06.2015 emisă de B.E.J. R. C., prin care a fost încuviințată executarea silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 8854/26.09.2012 a Judecătoriei G., somației emise de B.E.J. R. C. în dosarul nr. 301/RC/2015, comunicată la data de 03.07.2015, încheierii nr. 301/2/30.06.2015 emisă de B.E.J. R. C. prin care au fost stabilite cheltuielilor de executare și actelor subsecvente acestora, solicitând anularea lor. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite.
În motivarea cererii de suspendare executare silită, contestatorul a menționat că se impune suspendarea executării silite întrucât se urmărește silit o entitate lipsită de patrimoniu propriu.
În motivarea contestației la executarea, contestatorul a invocat indicat dispozițiile art. 21 alin. 1, art. 23alin. 1, art. 36 alin. 2 lit. c alin. 5 lit. b din Legea nr. 215/23 aprilie 2001, art. 1 din legea nr. 273/2006, arătând că în baza acestor dispoziții, bugetele locale sunt, în realitate, bugetele unităților administrativ teritoriale.
A mai menționat contestatorul că Consiliului L. nu este titularul dreptului de proprietate, această calitatea având-o, potrivit Constituției și Legii nr. 213/1998 unitatea administrativ-teritorială. În susținerea contestației contestatorul a invocat decizia nr. 574/2014 pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la excepția invocată de Avocatul Poporului față de Legea nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de_ de acțiuni deținute de stat la Compania Națională „ Administrația Porturilor Maritime” S.A. C.. În probațiune, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipa părților.
Deși legal înștiințată cu privire la acțiunea formulată împotriva sa, în cadrul procedurii reglementată de art. 201 Cod de procedură civilă, pârâta nu a depus întâmpinare, dar reprezentanta pârâtei s-a prezentat în fața instanței la termenul din data de 25.09.2015 când a solicitata administrarea probei cu înscrisuri și pe fondul cauzei respingerea contestației la executare.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind atașat și dosarul de executare silită nr. 301/2015 al B. R. C..
P. Încheierea nr. 4316 din data de 09.10.2015 Judecătoria G. a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut că în fapt, prin sentința civilă nr. 8854 pronunțată la data de 26.09.2012 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._ contestatorul C. L. G. a fost obligat la plata către intimata . sumei de 708,13 lei, reprezentând contravaloarea factură fiscală, sentința astfel pronunțată fiind irevocabilă.
La cererea intimatei, înregistrată la B.E.J. R. C. la data de 22.06.2015, s-a pronunțat încheierea nr. 301/22.06.2015 în dosarul execuțional nr. 301/RC/2015 de încuviințare a executării silite, prin toate modalitățile prevăzute de lege, împotriva contestatorului în baza titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. nr. 8854/26.09.2012 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul civil nr._ .
P. încheiere nr. 301/30.06.2015 s-a stabilit cuantumul dobânzii din titlu executoriu, iar prin încheierea nr. 301/2/30.06.2015 s-au stabilit cheltuielile de executare, în cuantum de 349, 26 lei TVA inclus.
La data de 03.07.2015 a fost comunicată contestatorului somația nr. 301/3/30.06.2015 privind plata sumei de 1094,14 lei, iar prin adresa nr. 301/2/23.07.2015 a fost înființată poprirea conturilor contestatoare la A.J.F.P. G..
Prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 712 alin. 1 C.proc.civ.. și a constatat că titlul executoriu ce a stat la baza solicitării executării silite a contestatorului îl reprezintă o sentință civilă, irevocabilă, asupra căreia nu se poate interveni în procedura contestației la executare fără a afecta securitatea raporturilor juridice create prin aceasta.
Instanța de fond a arătat că principala critică adusă de către contestator, aceea a lipsei patrimoniul său propriu, nu poate fi reținută. În acest sens, a avut în vedere, astfel cum a statuat și C.E.D.O. în jurisprudența sa (cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României), că executarea silită este parte a procesului civil în cadrul căreia trebuie să fie asigurate toate garanțiile procesuale, implicit dreptul la un proces echitabil, drept reglementat de art. 627 C.proc.civ.. Astfel, dreptul de acces la justiției ar fi iluzoriu și lipsit de eficiență practică dacă ordinea juridică internă a statului, care reprezintă preeminența dreptului, ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână în neexecutată în detrimentul unei părți.
A apreciat prima instanță că statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor. Fără a putea nega, contestatorul, C. local G., reprezentând una din instituțiile reprezentative ale administrației publice locale, respectiv o instituție publică. Astfel, nu numai că de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 8854/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria G., acesta nu a executat de bună voie obligațiile stabilite în sarcina sa, ci odată începută executarea silită împotriva sa refuză să efectueze demersurile necesare în vederea executării obligației proprie, astfel cum a fost stabilită printr-o sentință civilă irevocabilă.
A subliniat instanța de fond că nu neglijează soluția pronunțată prin Decizia nr. 574/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, dar invocarea unei soluții de neconstituționalitate în blocarea și lipsirea de efecte a unei hotărâri judecătorești irevocabile este contrară nu numai principului securității raporturilor juridice ci și principiul neretroactivității efectelor deciziilor Curții Constituționale, acestea producând efecte numai pentru viitor, de la data la care au fost aduse la cunoștința generală a publicului.
Urmare a soluționării fondului, instanța a constatat ca rămasă fără obiect cererea de suspendarea a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel contestatorul C. L. G., solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea contestației la executare formulate. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, contestatorul a arătat că este corectă susținerea instanței de fond privind faptul că titlul executoriu este o hotărâre judecătorească irevocabilă ale cărei statură nu pot fi contrazise printr-o hotărâre judecătorească ulterioară, dar atunci când acea hotărâre conține o eroare judiciară nu poate fi considerată, în mod rezonabil, că nu se poate îndrepta.
Mai susține contestatorul că în lipsa unui patrimoniu propriu nu putea duce la îndeplinire obligația stabilită prin titlul executoriu, astfel că acele critici aduse de prima instanță sub acest aspect nu pot subzista.
Învederează apelantul că o eroare judiciară nu trebuie apărată cu prețul comiterii altor erori judiciare.
În opinia contestatorului neretroactivitatea Deciziei Curții Constituționale, invocată de prima instanță constituie doar un pretext, în condițiile în care Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, anterioare deciziei, fundamentează ideea că un Consiliu L. nu poate să își asume obligații, tocmai pentru că nu deține drepturi pentru a onora eventualele obligații.
Apelantul a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
Cererea de apel a reclamantului nu este supusă taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Deși legal citată, intimata . lichidator judiciar CC INSOLV SPRL C. Filiala G. nu a formulat întâmpinare dar a fost reprezentată în instanță, solicitând respingerea apelului ca nefondat pentru aceleași argumente ca cele reținute de instanța de fond.
În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă nouă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. art. 712 alin. 1 și 2 C.proc.civ., împotriva executării silite se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Totodată, conform art. 713 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu poate invoca pe calea contestației motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În cauza de față, executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase irevocabile, respectiv Sentința civilă nr. 8854/2012 din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ *, prin care C. L. G. a fost obligat la plata către . lichidatorul Judiciar CC Insol SPRL C. Filiala G. a sumei de 708,13 lei.
După cum corect a reținut și prima instanță, în urma neexecutării benevole a creanței, a fost deschis, la 22.06.2015, la cererea creditoarei . execuțional nr. 301/RC/2015 la B. R. C..
Instanța de control judiciar apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat nefondate criticile contestatoarei, în sensul că, actele de executare silită sunt nelegale, în lipsa unui patrimoniu propriu al debitorului C. L., în condițiile în care calitatea de debitor nu mai poate fi pusă în discuție în cadrul contestației la executare, ea rezultând dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Astfel, nici Tribunalul nu poate ignora faptul că intimata-creditoare . un titlu împotriva Consiliului L. G., respectiv sentința civilă nr. 8854/26.09.2012 pronunțată de Judecătoria G., definitivă și irevocabilă.
Astfel cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 574/2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și a constatat că Legea nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 de acțiuni deținute de stat la Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime" - S.A. C., reprezentând 20% din capitalul social, către C. L. al Municipiului C. este neconstituțională, în ansamblu, potrivit art. 121 alin. 2 din Constituție, dispoziții dezvoltate, la nivel infraconstituțional, de art. 23 alin. 1 și art. 36 alin. 2 lit. c din Legea nr. 215/2001, consiliul local este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii. În acest sens, în calitate de autoritate a administrației publice locale, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, respectiv comune, orașe și municipii. Conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte. Rezultă așadar că, în calitatea sa de autoritate deliberativă a administrației publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică și prin urmare nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Trebuie însă subliniat, după cum a procedat și prima instanță, că Decizia Curții Constituționale este ulterioară titlului executoriu pus în executare în speța de față și că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, și chiar
Deciziei Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor.
Nu este de omis faptul că statul, inclusiv instituțiile publice de la nivel local (cum este și C. L. G.), este obligat să garanteze cetățenilor executarea în concret a hotărârilor judecătorești pe care le-au obținut, ca parte integrantă a unui proces, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. O soluție contrară ar lipsi în mod nejustificat de efecte o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Jurisprudența europeană a drepturilor omului a statuat în cauza Ruianu c. României și Estima G. c. Portugaliei, că dreptul la un proces echitabil se referă inclusiv la garantarea, pentru partea care a câștigat procesul, a posibilității de a pune în executare hotărârea pronunțată, iar autoritățile sunt obligate să ia măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv prin sancționarea debitorului. În cauza S. c. României, instanța europeană a stabilit că, atunci când administrația publică refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie la executarea acesteia, chiar și în cazul aplicării OG nr. 22/2002, garanțiile art. 6 din Convenție, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor, își pierde orice rațiune de a fi.
De altfel, apelantul debitor C. L. G., în dosarul nr._ * în care s-a pronunțat sentința ce face obiectul executării silite, a fost citat și a avut posibilitatea să-și formuleze apărările, inclusiv în sensul invocării lipsei personalității juridice și a patrimoniului propriu ori a imposibilității de a fi parte în dosar.
În lipsa vreunei astfel de apărări în cadrul acelui litigiu nu poate invoca respectivele apărări direct în cadrul contestației la executare, date fiind toate prevederile legale mai sus amintite și îndeosebi ale art. 712 alin. 1 C.proc.cvi..
Mai mult, tribunalul constată că prin motivele de apel, contestatorul debitor, solicită plata cheltuielilor de judecată, deci implicit acceptă că are un patrimoniu și ca urmare, chiar apelantul prin conduita adoptată își combate propriile motive de apel. Astfel, existența/inexistența patrimoniului nu poate fi invocată numai în funcție de interesul practic urmărit.
În concluzie, reținând că niciunul dintre motivele de apel invocate nu este fondat, în temeiul art. 480 C.proc.civ., tribunalul urmează a respinge ca atare apelul declarat de contestatorul C. L. G. împotriva sentinței civile nr. 4316 din 09.10.2015 a Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul C. L. G., cu domiciliul procesual la SCPA D. și ASOCIAȚII în G., ., ., cod poștal_, județul G., în contradictoriu cu intimatul S.C. A. S.A. prin lichidator judiciar CC INSOLV S.P.R.L. C. – FILIALA G., cu sediul în G., ., cod poștal_, județul G., împotriva sentinței civile nr. 4316 din 09.10.2015 pronunțată de Judecătoria G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. P. A.-M. M. V. M. O.
Red. A.M.M. /19.02.2016
Tehn. V.M.O/19.02.2016/4 ex.
./2 ex.
Fond. D.L.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 172/2016. Tribunalul GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 48/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
