Contestaţie la executare. Decizia nr. 576/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 576/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGLT:2016:037._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.576
Ședința publică din 24.05.2016
Completul compus din:
Președinte: M. A.
Judecător: D. G. B.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI IAȘI cu sediul in Iasi ..19 jud.Iasi împotriva sentinței civile nr.9211/19.10.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. B. cu domiciliul in G. . . ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2016, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data 24.05.2016.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., contestatorul M. B. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. S.A. – prin D.R.D.P. Iași, contestație la executare împotriva executării silite întreprinse în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal nr._/19.12.2011 și care face obiectul dosarului de executare nr. 568/2015 al B. M. C. și B. F.. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a precizat că procesul verbal nr._/19.12.2011 a fost comunicat la data de 05.01.2012, deci dreptul creditoarei de a cere executarea silită pentru tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro s-a prescris la data de 21.01.2015.
A mai precizat că acest tarif de despăgubire a fost eliminat prin Legea 144/2012 a fost eliminat astfel încât această executare silită este abuzivă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 NCPC.
În dovedirea plângerii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 4-11).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Mai susține intimata că debitoarea a fost notificată în vederea achitării tarifului de despăgubire la data de 06.10.2014 însă aceasta a fost restituită întrucât contestatoarea nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea acesteia iar potrivit art. 2537 din C.civ. a operat întreruperea termenului de prescripție.
A mai precizat intimata că Curtea Constituțională a statuat că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001 și OG 15/2002.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 9211/19.10.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea executării silite efectuată în dosarul de executare nr. 568/2015 al B. M. C. și B. F..
Totodată a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 44 lei achitată prin chitanța nr. ITX128/1549/04.06.2015 și taxa de timbru în cuantum de 20 lei achitată prin chitanța nr. ITX54/513/04.05.2015, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/19.12.2011 (f.8) debitoarea a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 250 lei precum și un tarif de despăgubire în valoare de 28 Euro.
Intimata a comunicat debitoarei acest proces verbal la data de 05.01.2012 (f.8 verso).
În urma cererii intimatei S.C. C.N.A.D.N.R. S.A. adresată executorului judecătoresc la data de 31.03.2015 (f.11), s-a început executarea împotriva contestatoarei-debitoare M. B., în vedere recuperării creanței de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în baza titlului executoriu, respectiv procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011.
La data de 28.04.2015, contestatoarea-debitoare a fost somată de B. M. C. și B. F., conform confirmării de primire (f.5), să achite suma de 28 euro (în echivalent lei la data efectuării plății) și suma de 412 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Având în vedere că petenta nu a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal încheiat, acesta a devenit titlu executoriu, conform dispozițiilor art.37 din OG nr.2/2001, conform cărora procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31 din OG nr.2/2001, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Referitor la prescripția executării silite instanța a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2537 NCC întrucât situațiile enunțate de acest articol privesc doar dreptul la acțiune pe care creditorul îl are împotriva debitorului (atunci când se urmărește obținerea unui titlu executoriu ce se dorește a fi pus în executare). În speța dedusă judecății, având în vedere că există un titlu executoriu și ținând cont de etapa procesuală în care părțile se află, respectiv executarea silită, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 706-711 C.pr.civ.. Așa cum rezultă și din art. 711 C.pr.civ., aceste dispoziții sunt norme speciale care spre deosebire de normele generale (cele prevăzute în Codul civil) se aplică cu prioritate, urmând ca normele generale să fie aplicabile în materia executării silite doar în condițiile în care anumite aspecte nu sunt prevăzute în aceste norme speciale, însă codul de procedură civilă precizează care sunt situațiile în care operează întreruperea.
Potrivit art. 709 C.pr.civ. cursul prescripției se întrerupe:
1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei;
2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
3. pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori;
4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
5. pe data depunerii cererii de reluare a executării;
6. în alte cazuri prevăzute de lege.
S-a reținut că notificarea făcută de creditor (f. 24) nu se circumscrie niciunei ipoteze prevăzute de acest text de lege, astfel încât aceasta nu poate fi interpretată ca o situație de întrerupere termenului de prescripție a executării silite. Singura situație de natură a cauza întreruperea termenului de prescripție a executării silite o constituie acțiunea creditorului prin care a solicitat la data de 30.03.2015 punerea în executare a titlului executoriu - procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011.
În ceea ce privește curgerea termenului de prescripție, instanța a apreciat că atât timp cât normele speciale prevăzute la art. 706-711 C.pr.civ. nu fac referire la aceste aspecte, prin raportare la art. 711 C.pr.civ., se poate aprecia că sunt aplicabile normele generale prevăzute de Codul civil la art. 2523, respectiv de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, care, potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, este data de 21.01.2012 (data la care a expirat termenul legal pentru atacarea procesului verbal).
Așadar, prin prisma art. 706, alin. 1 C.pr.civ. și a art. 709, pct. 2 C.pr.civ., și în condițiile în care creditorul nu a făcut dovada existenței vreunei alte cauze de întrerupere s-a reținut că executarea silită întreprinsă este prescrisă, aspect de natură să atragă anularea întregii executări silite efectuate în dosarul de executare nr. 568/2015 al B. M. C. și B. F..
În baza art. 45, alin. 1, lit. f din OUG 80/2013 s-a dispus restituirea taxei de timbru în cuantum de 44 lei achitată prin chitanța nr. ITX128/1549/04.06.2015 și taxa de timbru în cuantum de 20 lei achitată prin chitanța nr. ITX54/513/04.05.2015.
Împotriva sentinței civile nr. 9211/19.10.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, a declarat apel, la data de 07.12.2015 intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii, în sensul respingerii contestației la executare.
În motivare, apelanta a arătat că executarea silită a tarifului de despăgubire s-a solicitat în termenul de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită, în condițiile în care contestatoarea a fost notificată în vederea achitării tarifului, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 2537 din Noul Cod Civil.
A mai precizat apelanta că cererea de executare silită a fost formulată către executorul judecătoresc pe data de 12.12.2014, astfel încât nu se poate reține prescrierea dreptului de a cere executarea silită.
În opinia apelantei, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de timbru de 64 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru în condițiile în care contestatorul avea posibilitatea recuperării acestor cheltuieli printr-o cerere adresată instanței.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001, OG 15/2002.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 20 de lei. (f.12)
Legal citată, intimata – contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivarea a arătat că notificarea din data de 06.10.2014 nu a întrerupt termenul de prescripție, iar apelanta susține în mod neîntemeiat că a formulat cerere de executare silită la data de 12.12.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 9211/19.10.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel instanța de control judiciar reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond pentru suma de 28 Euro, reprezentând tarif de despăgubire stabilit prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011, creditoarea C. SA a început executarea silită împotriva intimatei M. B., cererea sa formând obiectul dosarului execuțional nr. 568/2015 al B. M. C. și B. F..
Referitor la motivul de apel care vizează întreruperea cursului prescripției extinctive, în temeiul art. 2537 și art. 2541 Cod civil, prin formularea la data de 06.10.2014 a unei notificări, tribunalul reține următoarele:
Prescripția dreptului de a cere executarea silită este un mijloc de stingere a dreptului creditorului de a pune în executare, pe cale silită, titlul său executoriu, care presupune neglijarea exercitării acestui drept timp mai îndelungat. Ea începe să curgă de la data nașterii acestui drept.
Prescripția dreptului de a cere executarea silită nu este o continuare a prescripției dreptului material la acțiune, ci o prescripție nouă, de sine stătătoare, ce privește în exclusivitate posibilitatea de a cere executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face, corespunzător obiectului obligației.
Tribunalul reține că dispozițiile invocate de către apelantă se referă la prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune, care este reglementată de Titlul I al Cărții a VI a din Codul civil. Acest aspect rezultă din primul articol al titlului menționat care reglementează obiectul prescripției extinctive. Astfel, articolul 2500 NCC prevede că prescripția extinctivă stinge dreptul material la acțiune, adică dreptul de a cere obligarea pârâtului la executarea obligației ce îi incumbă, dacă acest drept nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Rezultă de aici că prescripția extinctivă este o sancțiune, prevăzută de legiuitor pentru neglijența creditorului, în scopul înlăturării incertitudinii din circuitul civil.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2537 NCC întrucât situațiile enunțate de acest articol privesc doar dreptul la acțiune pe care creditorul îl are împotriva debitorului (atunci când se urmărește obținerea unui titlu executoriu ce se dorește a fi pus în executare).
În cauză, având în vedere că există un titlu executoriu și ținând cont de etapa procesuală în care părțile se află, respectiv executarea silită, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că sunt aplicabile dispozițiile art. 706-711 NCPC, acestea având caracter de norme speciale care spre deosebire de normele generale (cele prevăzute în Codul civil) se aplică cu prioritate, urmând ca normele generale să fie aplicabile în materia executării silite doar în condițiile în care anumite aspecte nu sunt prevăzute în aceste norme speciale.
Mai mult decât atât, tribunalul reține că în situația în care legiuitorul a intenționat completarea normelor speciale din Codul de procedură civilă care reglementează prescripția dreptului de a cere executarea silită cu normele generale cuprinse în codul civil, a prevăzut acest lucru în mod distinct. Astfel, potrivit art. 708 NCPC cursul prescripției executării silite se suspendă în toata cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a obține obligarea pârâtului.
În consecință, față de considerentele expuse în mod corect instanța de fond a reținut că notificarea efectuată de către intimata-creditoare la data de 06.10.2014 nu a dus la întreruperea cursului prescripției, iar în cauză nu s-a făcut dovada intervenirii nici unui caz din cele reglementate de art. 709 NCPC.
Referitor la cererea de executare silită, tribunalul reține, contrar celor afirmate de către apelanta-creditoare, că aceasta a fost formulată la data de 30.03.2015 astfel cum rezultă din Încheierea nr. 568/2015 a executorului judecătoresc. Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, creditoarea nu a administrat nici o probă din care să rezulte că cererea de executare silită a fost adresată executorului judecătoresc la data de 12.12.2014.
În acest context, cursul prescripției care a început să curgă la data de 21.01.2012 s-a împlinit la data de 21.01.2015, și în condițiile în care apelanta-creditoare nu a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere în mod corect instanța de fond a reținut că executarea silită întreprinsă este prescrisă, aspect de natură să atragă anularea întregii executări silite efectuate în dosarul de executare nr. 568/2015 al B. M. C. și B. F..
Referitor la motivul de apel care vizează cheltuielile de judecată, tribunalul reține, că în cauză nu s-a dispus obligarea intimatei creditoare la plata sumei de 64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată astfel cum se susține prin motivele de apel, ci în baza art. 45, alin. 1, lit. f din OUG 80/2013 instanța de fond a dispus restituirea taxei de timbru.
În consecință, față de cele reținute se reține că sentința instanței de fond este legală și temeinică și nu se impune a fi reformată, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul C.pr.civ., instanța va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI IAȘI cu sediul in Iasi ..19 jud.Iasi în contradictoriu cu intimata M. B. cu domiciliul in G. . . ., împotriva sentinței civile nr. 9211/19.10.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.05.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. A. D. G. B. A. D.
Red.DGB/24.05.2016
Tehn.AD/25.05.2016
Fond A. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 521/2016. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 582/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
