Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul GALAŢI

Hotărâre pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 27/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR.27/2016

Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. F.

Judecător R. D.

Grefier V. Ț.

Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului formulat de apelantul C. M. în contradictoriu cu intimata B. G. - M. împotriva sentinței civile nr.1040/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2016.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., sub nr._, reclamantul C. M. a chemat in judecata pe parata Seros ( B. ) D. - M., pentru:

-stabilirea locuintei minorei C. D. - C. născută la data de 24.01.2011, la reclamantul - tată;

-exercitarea autorității părintești să se facă exclusiv de către tată ;

-obligarea paratei la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorei, funcție de venitul minim pe economia naționala ;

In fapt, motivează reclamantul ca din relația lor de concubinaj a rezultat minora C. D. - C. născută la data de 24.01.2011. La data de 13 noiembrie 2014 pârâta a părăsit domiciliul comun, luând-o împreună cu ea și pe minoră, fără a-l anunța și pe el în prealabil.

Mai arată că mama pârâtei este o persoană în vârstă, nu are venituri corespunzătoare pentru a asigura copilului o bună creștere și dezvoltare.

Având în vedere că până la data părăsirii domiciliului comun minora fost crescută de el, că este puternic atașată sufletește de el, că se poate ocupa personal de îngrijirea sa, că are condiții materiale mai bune decât pârâta, solicită ca locuința minorei să fie stabilită la el.

Arată că în prezent este angajat la ..

In drept, invocă: art. 496 C.civ., 194 C.p.c.

Propune ca probe: inscrisuri, anchetă socială, interogatoriul pârâtei .

Parata, in etapa scrisa a formulat intâmpinare - reconvențională.

Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat:

-stabilirea locuinței minorei C. D. - C. născută la data de 24 01 2011, la mamă;

-exercitarea autoritatii părintești să se facă în comun de către ambii părinți;

- obligarea paratului la plata unei pensii de intreținere in favoarea minorei, funcție de venitul pe care-l obține în prezent.

In motivarea cererii reconvenționale arată că de la naștere și până în prezent minora a fost îngrijită în exclusivitate de către ea. Arată că reclamantul are un comportament recalcitrant, consumă frecvent băuturi alcoolice, iar atunci când este sub influența alcoolului vorbește urât în prezența minorei și o face să plângă.

Arată că în prezent are condiții materiale suficiente pentru creșterea minorei, este ajutată de mama sa care are vârsta de 43 ani.

Solicită ca locuința minorei să fie stabilită la mamă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând ca locuința minorei să fie stabilită la el, invocând faptul că pârâta nu are venituri suficiente, iar mama pârâtei are venituri lunare de 800 – 900 lei din munca cu ziua pe la diferite persoane, venituri care nu sunt suficiente.

In cauză s-au întocmit două referate de anchetă socială la domiciliile părților.

Au fost audiați ca martori: B. D. M. – la propunerea reconvenientei și C. I. - la propunerea reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 1040/28.04.2015 instanța de fond a admis în parte acțiunea principală, a admis cererea reconvențională, a stabilit ca exercitarea autorității părintești asupra minorei C. D. C. născută la data de 24.01.2011, să se facă în comun de către ambii părinți, a stabilit ca locuința minorei C. D. C. să fie la pârâta-reclamantă - mamă și a obligat pe reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reconvenientei suma de 150 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere în favoarea minorei C. D. C., începând cu data de 12.03.2015 și până la majorat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Din relația de concubinaj dintre părți a rezultat minora C. D. - C. născută la data de 24. 01.2011. Minora se află în îngrijirea reconvenientei - mame care este ajutata la creșterea și educarea copilului de către mama sa .

Din referatele de anchetă socială și din declarațiile martorilor a rezultat că ambele părți au condiții materiale pentru creșterea și educarea copilului.

Reconvenienta împreună cu minora locuiesc într-o casă formată din 2 camere și un hol, casă edificată pe un teren concesionat de la primărie ; reconvenienta este ajutată la creșterea copilului de către mama sa care lucrează ca menajeră.

Conform art.505 alin.2 Noul cod civil „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț „.

Conform art.398 Noul Cod Civil „ dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al minorului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.

Instanța de fond a apreciat că nu există motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de un singur părinte, motiv pentru care ca în conformitate cu disp.art.505 alin.2 N. Cod Civil a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei C. D. - C. născută la data de 24.01.2011, să se exercite în comun, de către ambii părinți.

Art.2 alin (5) din L272/2004 stipulează:” În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:

a)nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;

b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

Având în vedere interesul superior al minorei, conform art.2 alin 5 din Legea nr.275/2004 precum și art.496 alin.3 N. Cod Civil instanța de fond a stabilit ca locuința minorei să fie la pârâta – reclamantă – mamă, ținând seama că mama are posibilității materiale și morale de creștere și educare a acesteia, că minora este atașată de mamă.

Conform art.499 alin.4, 525, 529, 530 N. Cod Civil instanța de fond a obligat pe reclamantul – tata să plătească pârâtei - mame suma de 150 lei lunar cu titlul de pensie lunară de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 12.03.2015 și până la majorat, având în vedere ca bază de calcul salariul pe care-l obține în prezent reclamantul.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul-pârât a formulat apel prin care a arătat că soluția instanței de fond este greșită deoarece nu a stabilit și un program de vizitare a minorului.

A apreciat apelantul că este în interesul minorei ca domiciliul acesteia să fie stabilit la domiciliul său, unde are condiții foarte bune. A susținut apelantul că la locuința bunicii materne sunt condiții improprii pentru creșterea minorei.

A mai solicitat apelantul stabilirea unui program de vizitarea a minorei, respectiv un weekend/luna la domiciliul său, vacanța de vară, precum și una din sărbătorile legale, Paștele sau Crăciunul.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A arătat intimata că a avut grijă de minoră de când s-a născut și până în prezent, locuind tot timpul cu ea.

A precizat intimata că apelantul nu a solicitat la instanța de fond stabilirea unui program de vizitare, așa încât instanța nu putea să îi acorde mai mult decât s-a cerut.

A mai menționat intimata că potrivit anchetei sociale, la domiciliul mamei sale sunt condiții bune pentru creșterea și îngrijirea minorei.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, motivat de următoarele argumente:

Apelantul a criticat sentința instanței de fond cu privire la stabilirea locuinței minorei.

Potrivit art. 496 Cod civil, Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani

Totodată, conform art. 263 alin. 1 Cod civil, Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Potrivit art. 2 alin. 6 din Legea 272/2004 În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;

b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

Din interpretarea dispozițiilor de mai sus, rezultă concluzia judicioasă că interesul superior al minorului este criteriul determinant pe care instanța de judecată îl are în vedere la stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți, în măsura în care aceștia nu se înțeleg sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului.

Instanța de judecată trebuie să analizeze cu multă atenție condițiile materiale și morale oferite de către cei doi soți după despărțirea acestora, relațiile de afecțiune stabilite între părinți și copii, nevoia de a dezvolta legăturile firești atât între părinți și copil cât și între copii rezultați din aceeași căsătorie, asigurarea continuității în ceea ce privește condițiile de locuit de care beneficiază copii, posibilitățile părinților de a asigura creșterea și educarea acestora în acord cu interesul copiilor dar și cu interesul societății.

În cauză, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a circumstanțelor cauzei, stabilind locuința minorei la mamă.

Astfel, potrivit referatului de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul bunicii materne, acolo unde locuiesc intimata împreună cu minora, a rezultat că imobilul este racordat la rețeaua electrică și de apă a comunei Ghidigeni, fiind astfel contrazise susținerile apelantului.

De asemenea, ținând cont de vârsta relativ mică a minorei, respectiv 5 ani, este necesar ca aceasta să aibă domiciliu la mamă care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea ei de la naștere și până în prezent. O schimbare bruscă a acestei situații de fapt, la o vârstă fragedă, ar putea avea repercusiuni negative asupra stabilității emoționale a minorei.

Tribunalul nu contestă relațiile de afecțiune dintre tată și minoră, însă acesta are posibilitatea să fie prezent în viața minorei și să contribuie la creșterea și educarea sa.

Cu privire la nestabilirea de către instanța de fond a unui program de vizitare a minorei, Tribunalul reține că apelantul nu a formulat un astfel de capăt de cerere, așa încât instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra acestei cereri.

Referitor la solicitarea formulată prin cererea de apel de stabilirea a unui program de vizitare, o asemenea cerere nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 478 alin. 3 NCPC, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Având în vedere că apelantul nu a formulat o astfel de cerere la instanța de fond, instanța de apel nu poate primi cererea direct în apel.

Însă, apelantul are posibilitatea să formuleze această cerere pe cale separată.

Pentru aceste motive, instanța va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul C. M. domiciliat în ..738, jud.G. în contradictoriu cu intimata B. G. - M. cu domiciliul ales în ., împotriva sentinței civile nr.1040/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, ca neîntemeiat

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

R. G. F. R. D. V. Ț.

Red.R.D/Tehnored.V.Ț.

4ex./09.02.2016

Jud. fond – C.V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 19-01-2016, Tribunalul GALAŢI