Întoarcere executare. Decizia nr. 29/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 29/2016
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 29/2016
Ședința publică din data de 02.02.2016
Completul constituit din:
Președinte: A. P.
Judecător: D. G. B.
Judecător: M. A.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare promovate de către contestatoarea R. F. SRL, cu sediul în B., . – Complex M. Hipodrom, jud. B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 2, . nr. 3-5, . civile nr. 774/04.11.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, având ca obiect „ întoarcere executare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 02.12.2014, contestatoarea . B. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 774/04.11._ pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă contestația la executare și a anulat actele de executare, reținând că în temeiul art. 400 alin. 1 raportat la art. 373 alin. 2 C.pr.civ. este competentă să soluționeze contestația la executare, însă nu a fost competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite, fiind o cerere de sine stătătoare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 5 C.pr.civ. Prin urmare, competența ar fi revenit Judecătoriei B., instanța de la domiciliul pârâtului.
Mai arată că instanța de recurs nu a analizat criticile invocate cu privire la identitatea .-., precum și asupra faptului că instanța nu putea să dispună întoarcerea executării pentru suma de 81.492,97 lei, întrucât această sumă executată nu reprezintă în totalitate daune cominatorii, fiind executate și cheltuieli de executare făcute de către alte birouri de executori judecătorești.
Se susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare de către instanța de recurs, față de „nerăbdarea” de a soluționa cauza, întrucât la termenul din 21.10.2014 a formulat o cerere pentru angajare apărător, cerere care a fost respinsă în mod nejustificat, astfel că a fost pusă în imposibilitatea de a-și asigura o apărare calificată.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.
Legal citată, intimata . București a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de ordine publică competența numai în situațiile expres prevăzute de art. 159 alin. 1 pct. 1-3, iar în speță competența teritorială este relativă și nu poate fi invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs, astfel cum a procedat contestatoarea.
Nu se poate reține în cauză încălcarea dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, iar asupra lipsei identității dintre . și ., arată că a fost rezolvată prin îndreptarea erorii materiale a sentinței civile nr._/07.12.2012.
Mai arată că pe calea contestației în anulare nu se pot invoca motive referitoare la greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, acesta fiind o cale extraordinară de atac motiv pentru care susținerile în sensul că dosarul de executare nr. 24/2012 ar fi incomplet sau că suma dispusă a fi restituită nu reprezintă în totalitate daune cominatorii exced acestei căi de atac.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și art. 274 C.pr.civ.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 19.02.2015, contestatoarea . B. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 774/04.11._ pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, fiind invocate aceleași motive de fapt și de drept cu cele din cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 30.09.2015 instanța a admis excepția litispendenței și a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și a dispus din oficiu atașarea dosarului nr._ în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 774/04.11.2014 a Tribunalului G..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 30.01.2013, contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimata ., cerere de întoarcere a executării silite pentru suma de 81.492,97 lei. Contestatoarea a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat faptul că prin sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, s-a admis contestația la executare și s-au anulat toate actele de executare întocmite de B. M. P. împotriva sa în dosarul execuțional nr. 24/P/2012.
A mai arătat contestatoarea că prin poprirea contului său deschis la BRD-GSG a fost executată silit în cadrul dosarului execuțional nr. 24/O/2012, fiindu-i retrasă la data de 02.11.2012 suma de 81.492,97 lei disponibilă în cont, sumă virată ulterior în conturile intimatei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 402 2 și art. 274 C.pr.civ.
Cerere de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în suma de 3240,86 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Legal citată, intimata . nu a formulat întâmpinare, dar a fost reprezentată în instanță, solicitând respingerea acțiunii, depunând note de concluzii și înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, fiind atașat dosarul execuțional nr. 24/2012 al B. M. P..
Prin sentința civilă nr._/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria G. a fost admis acțiunea, s-a dispus întoarcerea executării silite, a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 81.492,97 lei, a fost admisă și cererea accesorie și obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 3.245,86 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Prin sentința civilă nr. 2159/07.03.2014 Judecătoria G. a admis cererea de completare dispozitiv formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata ., a respins ca nefondat capătul de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în suma de 2000 lei reprezentând onorariu apărător și a dispus completarea sentinței civile nr._/25.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătorie G., în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere accesoriu privind obligarea intimatei la plata, către contestatoare, a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs intimata ., solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei B., iar în subsidiar, modificarea lor, în sensul respingerii cererii de întoarcere a executării silite.
În motivare a arătat că Judecătoria G. nu era competentă teritorial să judece cererea de întoarcere a executării, deoarece aceasta nu a fost formulată în cadrul unei contestații la executare, ci pe cale principală, fiind astfel incidente disp. art. 5 C.pr.civ., competența aparținând instanței de la sediul pârâtului.
Au fost invocate și prevederile art. 4042 alin.3 C.pr.civ. pentru a justifica de ce nu era competentă instanța de executare, precum și faptul că niciun act de executare nu s-a făcut pe raza județului G..
A mai invocat recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale din data de 27.02.2014, pe care a calificat-o în mod greșit ca întâmpinare.
Recurenta a solicitat să fie avut în vedere un alt aspect, referitor la identitatea ., arătând că reclamanta a depus la dosar sentința nr._/07.12.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, prin care s-a admis cererea formulată de către ., iar cererea de executare fusese formulată împotriva .>
Astfel, a învederat că instanța de fond nu a depus diligențe pentru a verifica dacă există identitate între reclamantă și contestatoare, până la dovedirea acestei identități sau la îndreptarea unei eventuale erori, instanța neputând reține această sentință ca temei pentru a pronunța întoarcerea executării.
Recurenta a mai arătat că a învederat instanței că dosarul de executare nu este complet, lipsind înscrisuri pe care le-a depus la executorul judecătoresc, din care rezulta că sumele calculate de acesta vizau nu numai daune cominatorii, dar și cheltuieli de executare făcute de alți executori, cu privire la care există hotărâri irevocabile de respingere a contestațiilor la executare. A opinat recurenta că doar după cenzurarea acestor acte, instanța ar fi putut aprecia asupra cuantumului sumelor care ar fi trebuit întoarse.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.3, art. 3041 și art. 312 C.pr.civ.
A depus dovada achitării unei taxe de timbru în valoare de 1.700 lei și timbru judiciare în valoare de 5 lei.
Legal citată, intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece necompetența teritorială este relativă și poate fi invocată de partea interesată numai în fața instanței de fond, în termenul prevăzut de lege, recurenta invocând pentru prima oară în recurs necompetența teritorială.
Intimata a precizat că Judecătoria G. era competentă să pronunțe întoarcerea executării în condițiile în care tot ea a încuviințat executarea silită.
Cu privire la lipsa de identitate invocată de recurenta, intimata a învederat că eroarea materială ce s-a strecurat în dispozitivul sentinței civile nr._/07.12.2012 a fost îndreptată prin încheiere.
A mai arătat că deși contestația sa a fost admisă pentru suma de 258.073,42 lei, în mod corect a dispus instanța de fond întoarcerea executării doar în limita sumei de 81.492,97 lei, deoarece doar această sumă a fost poprită și luată din contul său în data de 02.11.2012.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Prin decizia civilă nr. 774/04.11.2014 Tribunalul G. a respins recursul ca fiind nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că obiectul acțiunii soluționate de Judecătoria G. prin sentința civilă nr._/25.10.2013 este întoarcerea executării silite, cerere formulată pe cale principală, instituție reglementată în Codul de procedură civilă, cartea a V-a „Despre executarea silită”, cap. I „Dispoziții generale”, secțiunea a VI-a1, „Întoarcerea executării”.
s-a reținut că prin art. 3791 C.pr.civ. se prevede expres si imperativ că in cazul in care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desființate de drept, dispozițiile art. 4041-4043 fiind aplicabile.
Ca atare, din însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând in repunerea părților in situația anterioară, in cadrul executării silite, s-a reținut ca legiuitorul a avut in vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație simetric inversa executării săvârșite, să ii fie incidente reglementările statuate in privința contestației la executare.
S-a avut în vedere că întoarcerea executării va putea fi realizata doar daca s-a desființat însuși titlul executoriu ori s-a anulat executarea însăși, ipoteza din speța de față, în care în dosarul execuțional nr. 24/2012 au fost întocmite de B. M. P. acte de executare silită în urma cărora contestatoarea . a fost executată prin poprire, retrăgându-se din conturile sale, deschise la BRD-Groupe Societe Generale, suma de 81.492,97 lei, iar prin sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 910/14.10.2013 a Tribunalului G., s-a admis contestația la executare și s-au anulat formele de executare silită.
Totodată, în speța de față, in aplicarea art. 4042 alin. 3 C.pr.civ., s-a reținut că partea interesată a solicitat restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct.
După cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea unui recurs în interesul legii (decizia nr. 5/2012 din 1 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 13 aprilie 2012), obligatoriu pentru instanțelor judecătorești, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 4042 alin. 3 C.pr.civ., instanța judecătoreasca competenta potrivit legii sa soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.
Prin încheierea nr. 3808/16.07.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, s-a încuviințat executarea silită a debitoarei ., la cererea creditoarei ., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 589/R/2001 a Curții de Apel G., astfel încât în speță instanța de executare era Judecătoria G., instanța care a soluționat și cererea de întoarcere a executării, astfel încât motivul de recurs este neîntemeiat.
Mai mult, conform art. 1591 alin. 2 C.pr.civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, astfel încât invocarea ei pentru prima oară ca motiv de recurs este tardivă.
În ce privește motivul de recurs reprezentat de nepronunțarea asupra cererii din 27.02.2014, instanța de recurs a constatat că prin cererea respectivă nu a fost formulată o pretenție asupra căreia instanța de fond să fie ținută să se pronunțe în dispozitivul hotărârii, ci s-au făcut apărări cu privire la cererea intimatei-contestatoare și s-a solicitat completarea probatoriului.
Aceste aspecte au fost reluate de recurenta-intimată și în cererea de recurs (lipsa de identitate între . și ., lipsa unor înscrisuri depuse în dosarul de executare, diminuarea cuantumului sumei supuse întoarcerii executării), însă ele nu pot conduce la modificarea soluției pronunțate de prima instanță.
Astfel, când judecă cererea de întoarcere a executării, instanța de executare verifică doar daca s-a desființat însuși titlul executoriu ori s-a anulat executarea însăși, dispunând restabilirea situației anterioare. În speța de față, restabilirea situației anterioare înseamnă că sumele poprite și retrase din contul intimatei-contestatoare și virate recurentei-intimate trebuie înapoiate în patrimoniul intimatei-contestatoare.
Cum din ordinul de plată emis de BRD-GSG SA în data de 02.12.2012 a rezultat că din contul . a fost virată în contul B. M. P. suma de 81.492,97 lei, de unde a fost direcționată în contul ., după cum rezultă din procesul verbal din 07.11.2012 și ordinul de plată nr. 28/07.11.2012, s-a reținut că aceasta este suma care face obiectul întoarcerii executării, apărările recurentei fiind lipsite de relevanță.
Contestatoarea invocă prin contestația în anulare faptul că întoarcerea executării silite a fost dispusă de o instanță necompetentă, că nu s-a stabilit o identitate între . și ., că lipsesc unele înscrisuri depuse în dosarul de executare, că s-a diminuat cuantumul sumei supuse întoarcerii executării, precum și faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile enumerate limitativ de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Retractarea hotărârii în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ vizează cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Retractarea hotărârii în temeiul art. 318 teza a II-a C.pr.civ se justifică atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Fiind o cale de retractare a hotărârii definitive și irevocabile, este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond care au fost soluționate de instanțe, întrucât legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță pe motiv că s-a stabilit greșit situația de fapt.
Or, tocmai acest aspect îl susține contestatoarea, când invocă motive ce deja au fost ridicate și cu ocazia judecării recursului și nu se încadrează în cazurile limitativ enumerate în dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 și art. 318 teza a II-a C.pr.civ.
Se reține că instanța de recurs a avut în vedere probele administrate în cauză și a considerat că motivele invocate de contestatoare sub acest aspect nu sunt întemeiate, fiind respinse și menținând sentința recurată. Astfel, a apreciat că a fost competentă Judecătoria G. în ceea ce privește soluționarea cererii privind întoarcerea executării silite, precum și faptul că apărările privind lipsa de identitate între . și ., lipsa unor înscrisuri depuse în dosarul de executare, diminuarea cuantumului sumei supuse întoarcerii executării, deși au fost reluate în cererea de recurs nu pot duce la modificarea soluției pronunțată de prima instanță. Prin urmare, se constată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestor motive cu ocazia judecării recursului și cu toate acestea au fost invocate din nou în cadrul contestația în anulare, însă nu mai pot fi reanalizate.
Nici motivul referitor la faptul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare nu se încadrează în cazurile limitativ și expres prevăzute de lege pentru promovarea acestei căi de atac reglementate de dispozițiile art. 317 și art. 318 C.pr.civ., întrucât se reține pe de o parte că cererea de acordare a unui nou termen de judecată a fost respinsă în mod justificat, iar pe de altă parte amânarea cauzei a fost amânată tocmai pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată prezenta contestație în anulare ca fiind nefondată și urmează în consecință să o respingă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., contestatoarea, la cererea intimatei și fiind parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata către intimată a sumei 4.853,55 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac(onorariu avocat-fila 56, 108 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea R. F. SRL, cu sediul în B., . – Complex M. Hipodrom, jud. B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, sector 2, . nr. 3-5, . civile nr. 774/04.11.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca fiind nefondată.
Obligă contestatoarea . B. să plătească intimatei . București suma de 4.853,55 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. P. D. G. B. M. A. I. A. T.
Red. M.A. - 17.02.2016 /Tehnored. I.A.T.- 19.02.2016/2 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 208/2016. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 93/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
