Ordin de protecţie. Decizia nr. 214/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 214/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGLT:2016:037._
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 214/2016
Ședința publică de la 23 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător D. G. N.
Grefier L. C.
Procuror – D. L.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului promovat de către apelantul –pârât B. C., în contradictoriu cu intimații– reclamanți B. A., B. F. S. C., împotriva sentinței civile nr. 1278/22.12.2015, pronunțată de Judecătoria Liești, în dosarul nr._ , având ca obiect „ordin de protecție ” .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2016, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2016.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr._,
reclamanții B. A. și B. F.-S.-C. în contradictoriu cu pârâtul B. C., au solicitat emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului, motivat de faptul că acesta are un comportament violent față de reclamanți.
Prin sentința civilă nr. 1278/22.12.2015 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis cererea. S-a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, sens în care acesta a fost obligat să păstreze o distanță minimă de 50 metri față de reclamanți și de domiciliile acestora. Totodată i s-a interzis orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu reclamanții.
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți, dar și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru susținerea procesului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile Legii 217/2003.
Reclamanta B. A. este soția pârâtului B. C., iar reclamantul B. F.-S.-C. este fiul pârâtului și al reclamantei B. A..
Din adresa nr. 397/VIII/1/2015 primită de la P. de pe lângă Judecătoria Liești, județul G., reiese faptul că la nivelul unității de parchet au fost identificate dosarele nr. 1486/P/2015 și 1614/P/2015 privind pe pârâtul B. C., în care a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 1 din Codul penal și art. 206 alin. 1 din Codul penal față de reclamanta B. A..
Potrivit art. 23 din Legea 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligații sau interdicții.
Instanța a constatat că, potrivit art.23 alin.1 din Legea 217/2003, republicată, poate cere emiterea unui ordin de protecție doar persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, solicitarea având ca scop înlăturarea stării de pericol.
Această situație de fapt a rezultat și din probele administrate, respectiv înscrisurile depuse de reclamanți (bilete de externare, certificate medico-legale, fotografii) și cele comunicate de P. de pe lângă Judecătoria Liești, județul G..
În consecință, față de situația de fapt prezentată, instanța a reținut că pârâtul a manifestat față de reclamanți violență fizică, motiv pentru care a admis ordinul de protecție solicitat de reclamanți, stabilind în sarcina pârâtului și obligația de a suporta cheltuielile avansate în cauză pentru susținerea procesului.
Împotriva sentinței civile nr. 1278/22.12.2015 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel pârâtul B. C., care a susținut că la fond nu a fost legal citat și nu a avut posibilitatea să combată susținerile și probele celor doi reclamanți.
Pe fond, în esență, a susținut că în cauză nu există probe care să justifice instituirea ordinului de protecție împotriva sa, iar până la soluționarea plângerilor penale formulate de reclamanți, beneficiază de prezumția de nevinovăție. A susținut că fiul său a intrat într-un anturaj negativ, a renunțat la serviciu și practică jocurile de noroc. Nemulțumit de acest comportament a luat un băț și l-a lovit peste mână. În acest incident au intervenit soția și socrul său, aceștia l-au agresat, motiv pentru care la rândul său a fost nevoit să se apere. A susținut că are relații bune cu soția și a contribuit financiar la sprijinirea familiei sale.
Intimații-reclamanți, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că pârâtul a știut de proces, dar cu rea credință nu s-a prezentat la proces.
În opinia lor temeinicia ordinului de protecție este dovedită cu plângerile penale formulate, cu certificatele medico-legale, precum și cu fotografiile depuse.
Au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
La data de 17.02.2016, apelantul-pârât a solicitat suspendarea ordinului de protecție pe o durată de 24 ore, pentru a avea posibilitatea să-și ridice mai multe bunuri personale necesare exercitării activității profesionale.
Cererea a fost soluționată la data de 22.02.2016.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Dosarul cu nr._, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Liești la data de 21.12.2015 și a primit termen la data de 22.12.2015.
Instanța a dispus citarea pârâtului prin fax, dar nu a fixat vreo oră pentru desfășurarea procesului.
Din dovada de îndeplinire a procedurii de citare(f.44 fond) rezultă că pârâtul a fost citat în data de 22.12.2015, pentru termenul din aceiași dată.
Având în vedere că instanța de fond nu a stabilit o oră pentru desfășurarea procesului, că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu este consemnată ora la care a avut loc afișarea citației, instanța de apel nu poate verifica dacă citarea pârâtului s-a efectuat în conformitate cu art. 159 C.proc.civ.
Ca urmare, lipsa de procedură invocată de pârât, prin motivele de apel, se confirmă.
Având în vedere că părțile nu au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 480 alin.3 C.proc.civ., va admite apelul, va anula sentința apelată și va proceda la evocarea fondului.
Potrivit art.2 din Legea nr. 217/2003 „violență în familie” este „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
În sensul art. 26 din același act normativ, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri - obligații sau interdicții.
Ca urmare, pentru instituirea unui ordin de protecție, nu este absolut necesar ca violența invocată să fie concretizată fizic sau să aibă un nivel de gravitate semnificativ.
În speță, din actele administrate rezultă următoarele:
La după-amiaza zilei de 14.12.2015, între părți a existat o altercație în urma căreia reclamantul B. F.-C. a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar reclamanta B. A. a avut nevoie de 14-15 zile de îngrijiri medicale.
Ambii reclamanți l-au indicat pe pârât ca fiind autorul acestor agresiuni.
Leziunile medicale sunt dovedite și cu planșele foto depuse la dosar.
La rândul său, apelantul a recunoscut existența incidentului din luna decembrie 2015, dar a susținut că loviturile cauzate reclamanților au fost justificate de reacția sa de autoapărare.
În raport de aceste susțineri și declarații și până la proba contrară(pronunțarea unor eventuale soluții de achitare în plângerile penale formulate de reclamanți) se constată că pârâtul a avut un comportament de natură să îi inhibe și să îi intimideze pe reclamanți, iar invocarea situației de autoapărare nu este de natură să conducă la o soluție contrară, deoarece forța de autoapărare trebuie să fie proporțională cu forța exercitată de agresor. În acest sens, instanța reține că reclamanții au avut nevoie de zile de îngrijiri medicale în timp ce apelantul nu a dovedit că a fost lezat în vreun fel în timpul incidentului din data de 14.12.2015.
Ca urmare, sentimentul de insecuritate creat intimaților prin gravitatea și intensitatea evenimentului din luna decembrie 2015 sunt de natură a impune măsuri de protecție în ceea ce îi privește pe reclamanți.
Reținând că violențele semnificative în cadrul familiei nu trebuie în mod necesar dovedite în cadrul acestui tip de cauze, având în vedere că este de presupus că, pe fondul unor nemulțumiri legate de comportamentului fiului soților B., orice incident nesemnificativ poate fi amplificat și poate conduce la evenimente nefericite, față de gravitatea evenimentului din luna decembrie 2014, se constată că se impune emiterea unui ordin de protecție împotriva apelantului, prin instituirea unor interdicții identice cu cele stabilite de instanța de fond.
Menținerea unei distanțe de 50 ml între apelant și intimați, limitarea oricărui contact și a oricărei corespondențe, va preveni orice posibilă altă altercație, care ar putea leza integritatea fizică a părților.
În consecință, pentru siguranța părților și pentru a da eficiență drepturilor pe care le au acestea, se impune stabilirea măsurilor de constrângere mai sus menționate.
Cu tot respectul pentru viața privată a pârâtului, comportamentul acestuia față de reclamanți, starea de insecuritate și teama indusă acestora ca urmare a incidentului din decembrie 2015, impune luarea acestor măsuri.
În referire la durata ordinului de protecție, se constată următoarele:
Gravitatea incidentului care a avut loc între părți, numărul zilelor de îngrijiri medicale de care au avut nevoie reclamanții, efectul preventiv și exemplificativ specific acestor hotărâri, obligațiile pozitive pe care instanța le are față de victimele violenței în familie, justifică instituirea unor măsuri de protecție pe termen maxim.
La fond, reclamanții au avut avocat ales și au dovedit că au alocat pentru susținerea procesului suma de 400 lei.
Pentru aceste motive, potrivit art. 453 C.proc.civ., va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La fond, pârâtul a avut avocat desemnat din oficiu.
Față de soluția pronunțată, acesta va suporta și contravaloarea onorariului avocatului din oficiu.
În raport de soluția de admitere a apelului și de anulare a sentinței apelate, cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată, astfel cum prevede art. 451 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul B. C., domiciliat în com. Ivești, ., în contradictoriu cu intimații– reclamanți B. A., B. F. S. C., ambii domiciliați în com. Ivești, . civile nr. 1278/22.12.2015, pronunțată de Judecătoria Liești, în dosarul nr._ , având ca obiect „ordin de protecție ” .
Anulează sentința civilă apelată și în consecință:
Admite cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanții B. A. și B. F.-S.-C. în contradictoriu cu pârâtul B. C..
Emite următorul ORDIN DE PROTECȚIE, prin care, cu caracter provizoriu, pe o durată de 6 luni, cu începere de la data de 22.12.2015, dispune următoarele:
Obligă pârâtul B. C. să păstreze o distanță minimă de 50 metri față de reclamanții B. A. și B. F.-S.-C. și de domiciliul acestora.
Interzice pârâtului B. C. orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu reclamanții B. A. și B. F.-S.-C..
Obligă pârâtul B. C. la plata către reclamanta B. A. a sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în plata onorariului apărătorului ales.
Obligă pe pârâtul B. C. la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, constând în plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu avocat B. C..
Onorariul apărător din oficiu avocat B. C. în cuantum de 400 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiție.
Executorie și Definitivă.
O copie de pe dispozitivul prezentei decizii se va comunica structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamanților și a pârâtului.
Dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecție sub supravegherea poliției.
Executorie și Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2016.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | |
Grefier, L. C. |
Red. L.B.
L.C. 01 Martie 2016/5 EX.
Fond- judecator H. A.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 184/2016. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 208/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
