Pretenţii. Decizia nr. 1022/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1022/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1022/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1022
Ședința publică din data 10.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. G. N.
Judecător: L. B.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil promovat de către apelanta-reclamantă A. A. împotriva sentinței civile nr. 232/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2015, iar ulterior la data de 10.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de fata, constata următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu B., la data de 01.08.2014, sub nr._, reclamanta A. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. (Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale G.- Biroul vamal O.) a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu cauzat de prepușii pârâtei asupra autoturismului marca Chevrolet, având numărul de înmatriculare_, . KL1SF697J7B127090, la plata dobânzii legale începând cu data de 16.11.2013 și până la data plății efective, la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune morale, precum si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 16.11.2013, pârâta a procedat la reținerea autoturismului marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_, întocmindu-se Adeverința de reținere a bunurilor nr. 194/16.11.2013, până la plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 51/16.11.2013, în aplicarea HG nr. 707/2006.
Reclamanta a menționat că la data de 25.06.2014, ca urmare a plății acestei amenzi, conform chitanței nr. 07/25.06.2014, pârâta i-a restituit autoturismul, în baza procesului-verbal de predare-primire nr. 930/25.06.2014.
A precizat reclamanta că a preluat autoturismul deteriorat de prepușii pârâtei care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au distrus mecanismul de închidere a rezervorului de combustibil în mod nejustificat, întrucât controlul nu s-a soldat cu găsirea de produse accizabile în interiorul autoturismului.
Reclamanta a arătat că, potrivit Adeverinței de reținere a bunurilor nr. 194/16.11.2013, la momentul indisponibilizării autoturismului, acesta era intact și apt pentru utilizare în condiții de siguranță, fără a prezenta vreo avarie.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 1373 C.civ (răspunderea comitenților pentru prepuși).
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, expertiză tehnică de specialitate și orice altă probă utilă cauzei.
A fost depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 189 lei (filele 18 și 23 d.f.).
La data de 30.10.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice – G. se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale Direcției Regionale pentru accize și operațiuni vamale G. - Biroul vamal O., conform disp. OUG nr. 74/29.06.2013 și HG nr. 520/30.07.2013.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că numitul I. A. Eliadi, care a condus autoturismul reclamantei în data de 16.11.2013, când s-a prezentat pe sensul de intrare în România la Biroul vamal O. a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 51/ 16.11.2013, pe care a refuzat să-l semneze, cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei și confiscarea țigaretelor găsite ascunse și nedeclarate, precum și reținerea autoturismului până la plata amenzii contravenționale.
Pârâta a arătat că numitul I. A. Eliadi a formulat plângere contravențională pe rolul Judecătoriei Târgu B., ce i-a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 392/ 28.05.2014. Totodată, pârâta a menționat că susținerile reclamantei sunt nefondate și neprobate, având în vedere că aceasta, în calitate de proprietar al mașinii, nu se afla în autoturism la momentul trecerii frontierei (16.11.2013) prin Biroul vamal O., contravenientul I. A. Eliadi fiind singura persoană în autoturism, nefăcând, astfel, dovada că autoturismul a fost degradat în timpul controlului vamal.
Pârâta a arătat că în Adeverința de reținere a bunurilor nr. 194/16.11.2013 nu sunt trecute date despre starea tehnică a autoturismului, ci date de identificare a acestuia, iar reclamanta nu a dovedit existența tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
La data de 16.12.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei notă de probe, solicitând proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul I. A. Eliadi și interogatoriul la care pârâta să răspundă în scris.
La data de 14.01.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare, respectiv procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 51/16.11.2013, adeverința de reținere a bunurilor nr. 194/16.11.2013, adeverința de reținere a bunurilor nr. 193/16.11.2013, proces-verbal de predare-primire nr. 930/25.06.2014 (filele 62-65 d.f.).
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul I. A. Eliadi (fila 96 d.f.) și interogatoriul luat pârâtei (filele 83-90 d.f.).
La data de 09.02.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei precizările solicitate de instanță, având în vedere răspunsul la interogatoriu și susținerile din cererea introductivă (filele 99-100 d.f.).
P. sentinta civila nr. 232/16.03.2015, Judecatoria Târgu B. a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut următoarele:
P. procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 51/16.11.2013, emis de pârâtă (fila 11 d.f.), martorul I. A. Eliadi a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei și confiscarea țigaretelor găsite ascunse și nedeclarate, precum și reținerea autoturismului utilizat de contravenient, până la plata amenzii contravenționale, în baza art. 653 alin.1 lit.a din Anexa la HG nr. 707/2006, modificată și completată cu HG nr. 946/2007, întrucât în data de 16.11.2013, în jurul orei 19, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară conducând autoturismul marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_, iar la controlul vamal s-au găsit ascunse pe corp 72 pachete țigarete marca Hilton Slim, cu scopul sustragerii de la vămuire.
Pârâta a întocmit adeverința de reținere a bunurilor nr. 194/16.11.2013 (fila 94 d.f.), unde erau menționate datele de identificare ale autoturismului, iar pe verso se atesta că martorul contravenient a primit întocmai bunurile reținute, conform procesului-verbal nr. 930/25.06.2014 (fila 9 d.f.).
Ca urmare a achitării amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei, conform chitanței nr. 07/25.06.2014 (fila 10 d.f.), pârâta a procedat la predarea autoturismului reținut.
P. procesul-verbal de predare-primire nr. 930/25.06.2014, încheiat între inspectorul vamal din cadrul Biroului vamal O. și martorul contravenient, se atesta că la predarea autoturismului s-a constatat lipsa clapetei și a bușonului de la rezervorul de combustibil, precum și urme de forțare la clapeta acces rezervor.
În drept, instanța a reținut ca potrivit disp. art. 1373 C.civ., comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Instanța a constatat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă în pretenții materiale și morale pe dispozițiile art. 1373 C.civ., având în vedere raportul de prepușenie existent între inspectorii vamali care au efectuat controlul vamal asupra autoturismului – proprietatea reclamantei la data de 16.11.2013, în calitate de prepuși, și comitentul - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. (Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru accize și operațiuni vamale G. - Biroul vamal O.), care exercită direcția, supravegherea și controlul asupra prepușilor săi, ținuți să urmeze îndrumările primite.
Răspunderea comitentului pentru fapta prepușilor se fundamentează pe ideea de garanție a comitentului față de victima prejudiciată prin fapta prepusului. Pentru antrenarea răspunderii comitentului pentru fapta prepușilor era necesară îndeplinirea unor condiții generale, pe care reclamanta trebuia să le dovedească, respectiv: existența faptei ilicite săvârșite de prepus; existența prejudiciului; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția prepusului, precum și a două condiții speciale, respectiv: existența, la data săvârșirii faptei, a raportului de prepușenie și săvârșirea faptei de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.
Instanța a constatat că reclamanta a dovedit existența unui prejudiciu adus proprietății sale, respectiv lipsa clapetei și a bușonului de la rezervorul de combustibil, precum și existenta unor urme de forțare la clapeta acces rezervor al autoturismului marca Chevrolet, cu numărul de înmatriculare_, după cum rezulta din procesul-verbal de predare-primire nr. 930/25.06.2014, încheiat între inspectorul vamal din cadrul Biroului vamal O. și martorul contravenient.
Din analiza materialului probator, respectiv procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 51/16.11.2013 pe care martorul contravenient a refuzat să-l semneze; adeverința de reținere a bunurilor nr. 194/16.11.2013 în care nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la starea autoturismului la momentul reținerii acestuia de către prepușii pârâtei, astfel încât instanța să verifice momentul producerii prejudiciului; răspunsul pârâtei la interogatoriul reclamantei (filele 83-90 d.f.), declarația martorului contravenient, apreciata ca subiectivă, având în vedere relația de amiciție cu reclamanta, și posibilitatea acestuia de a insista într-o verificare și consemnare a stării autoturismului la momentul reținerii datorate atitudinii sale culpabile, declarație ce cuprinde date contradictorii în sensul că „clapeta care este aceeași cu capacul exterior [….] la data de 16.11.2013 când a fost verificat autoturismul și când s-au descoperit bunurile pe care eu nu le-am declarat, s-ar fi putut sesiza faptul că nu există clapetă și bușon la rezervor și urme de forțare” (fila 96 d.f.); precizările dovedite ale pârâtei, în sensul că: „exista la momentul încheierii procesului-verbal de predare-primire, clapeta acces rezervor, adică cea exterioară - capacul…, și care prezenta urme de forțare” (fila 99 d.f.), instanta a constatat ca reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul adus autoturismului său este cauzat de prepușii pârâtei, care ar fi acționat în mod neglijent în cadrul efectuării controlului vamal.
Nefăcându-se dovada acestei condiții esențiale de antrenare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, și anume existența faptei ilicite săvârșite de lucrătorul vamal, în calitate de prepus al pârâtei, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, solicitand schimbarea in tot a acesteia, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
A invederat ca instanta de fond a statuat in mod eronat asupra unui element esential al situatiei de fapt, infirmat chiar de parata prin intampinare si raspunsul la interogatoriu, acela ca autoturismul a fost prezentat la punctul de trecere al frontierei de stat cu rezervorul de combustibil expus, concluzie ce se desprinde din sentinta apelata, de vreme ce s-a considerat ca avariile erau preexistente retinerii autoturismului. A aratat ca aceasta concluzie este eronata, in conditiile in care a demonstrat prin dovada efectuarii inspectiei tehnice periodice, ca starea tehnica a autoturismului la momentul 16.11.2013 era una corespunzatoare circulatiei pe drumurile publice, inclusiv in privinta inchiderii ermetice a rezervorului de combustibil. A apreciat ca in raport de momentul efectuarii inspectiei tehnice periodice nu puteau interveni decat mici modificari in starea tehnica a autoturismului, nicidecum lipsa busonului rezervorului de combustibil, in conditiile in care autoturismul tranzitase doua puncte de trecere a frontierei, intrucat, in situatia contrara, s-ar putea presupune ca oricine se poate prezenta la punctul de trecere a frontierei cu un vehicul care poate exploda in orice moment, fara ca un lucrator de politie sau lucrator vamal sa dispuna vreo masura.
Apelanta a solicitat instantei de apel sa considere netemeinice concluziile desprinse de instanta de fond din administrarea probei interogatoriului paratei, ce a fost practic inlaturata, intrucat desi a fost intrebata in doua randuri (intrebarile 6 si 9) despre modalitatea concreta de realizare a controlului vamal asupra rezervorului de combustibil, parata a refuzat nejustificat sa raspunda, invocand ca acest control se realizeaza prin sondaj. A solicitat coroborarea raspunsului la interogatoriu cu articolele de presa depuse, pentru a se deslusi cum se realizeaza in concret inspectarea rezervorului de combustibil, acesta fiind practic distrus in cautarea de tigari de contrabanda.
A precizat ca tigari s-au gasit in autoturism doar asupra contravenientului, ceea ce nu justifica extinderea controlului asupra rezervorului, precum si ca parata se contrazice cand afirma ca era inchis capacul exterior (raspuns la intrebarea 3 la interogatoriu), pentru ca in procesul verbal nr. 930/25.06.2014, la predarea autoturismului, sa constate lipsa clapetei. A aratat ca nu se putea astfel afirma ca nu s-a putut constata lipsa busonului datorita clapetei, care insa lipsea la predarea autoturismului. A invederat ca instanta de fond trebuia sa observe eschiva paratei in a raspunde la interogatoriu, dar si contradictiile dintre raspunsurile acesteia, precum si faptul ca in raspunsul la interogatoriu seful de post al vamii si-a exprimat convingeri personale, incercand sa induca in eroare instanta de judecata prin oferirea unor raspunsuri sfidatoare.
A mai aratat apelanta ca nu se impunea inlaturarea declaratiei martorului I. A. Eliadi, deoarece aspectele relatate de acesta se coroborau cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv ca autoturismul a fost vandalizat dupa luarea in custodie de biroul vamal si pana la restituire.
Apelanta a invederat ca raspunsurile la intrebarile 9 si 15 din interogatoriu confirma sustinerile sale in privinta modului concret in care s-a produs deteriorarea autoturismului său de catre prepusii paratei, respectiv o usoara culpa in exercitarea atributiilor de serviciu explicabila pe fondul nevoii de a fluidiza traficul in punctul vamal, respectiv pe fondul unei neatentii, imprejurari care insa nu imbraca forma infractionala de natura a determina formularea unei plangeri penale, dupa cum i s-a recomandat de parata.
In drept, a invocat art. 223, art. 358 si art. 466 C.pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxa judiciara de timbru de 99,50 lei.
Intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
A arătat intimata ca din sentinta apelata rezulta ca reclamanta nu a facut dovada ca prejudiciul adus autoturismului sau a fost cauzat de lucratorul vamal, nefiind indeplinita condiția existentei faptei ilicite a prepusului sau pentru a se putea antrena raspunderea comitentului.
Intimata a invederat ca instanta a apreciat probatoriul administrat, in mod liber, pe baza convingerii sale, ca declaratia martorului I. A. Eliadi nu putea avea valoare juridica, intrucat in urma faptei sale a fost retinut autoturismul apelantei, care incearca sa speculeze raspunsurile la interogatoriu, denatuandu-le intelesul.
Analizând sentința apelata prin prisma motivului de apel invocat, dar tinand seama si de prevederile art. 477 C.pr.civ., Tribunalul constata ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, contrar susținerilor apelantei-reclamante potrivit cărora prima instanță a reținut că autoturismul a fost prezentat la punctul de trecere al frontierei de stat cu rezervorul de combustibil expus, precum și că avariile erau preexistente retinerii autoturismului, instanța de apel constată că în sentința civilă apelată nu se reține nicăieri o asemenea concluzie.
Acțiunea a fost respinsă deoarece reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul adus autoturismului său a fost cauzat de prepușii pârâtei, care ar fi acționat în mod neglijent în cadrul efectuării controlului vamal.
Instanța de apel mai reține că nu se poate prezuma că starea tehnică a autovehiculului reclamantei era una corespunzătoare circulației pe drumurile publice, inclusiv în privința închiderii ermetice a rezervorului de combustibil, din faptul că autovehiculul avea efectuată inspecția tehnică periodică.
Astfel, inspecția tehnică periodică fusese efectuată în 03.02.2010, conform mențiunii din anexa la certificatul de înmatriculare, f. 93 d.f., iar până în 16.11.2013, data reținerii autoturismului puteau interveni mai multe defecțiuni care să permită totuși ca acesta să poată circula. Totodată, instanța reține că la inspecția tehnică periodică se identifică mașina, se verifică aspectului exterior/interior al masinii, instalatia electrică, se testeaza franele si se verifica daca farurile, stopurile si semnalizarile functioneaza corespunzator, se controlează mecanismul de directie, rotile si jantele si se inregistreaza nivelul de emisii poluante ale masinii, astfel încât nu se poate aprecia că dacă au autoturism a efectuat inspecția tehnică periodică în februarie 2010 înseamnă cu certitudine că nu îi lipsesc clapeta și bușonul de la rezervorul de combustibil în noiembrie 2013.
Totodată, instanța de apel constată că nu se poate aprecia pe baza unor articole de presa depuse de apelantă că rezervorul de combustibil al unui autoturism supus controlului vamal este practic distrus in cautarea de tigari de contrabanda, ceea ce ar reprezenta premisa generală a unui raționament deductiv pentru a se concluziona că așa s-a întâmplat și cu rezervorul autoturismului apelantei.
Raspunsurile la intrebarile 9 si 15 din interogatoriul administrat intimatei-pârâte nu confirmă sustinerile apelantei in privinta modului concret in care s-ar fi produs deteriorarea autoturismului său de catre prepusii paratei, din probatoriul administrat în fața primei instanțe rezultând cine și când a sustras clapeta și bușonul de la rezervorul de combustibil al apelantei.
Declarația martorului I. A.-Eliadi a fost apreciată de prima instanță ca subiectivă, dar chiar și dacă ar fi valorificat-o în ansamblul materialului probator, prin ea nu s-ar fi probat cine a făcut fapta ilicită, ci eventual s-ar fi putut reține că la momentul indisponibilizării autoturismului acesta avea bușonul și clapeta rezervorului de combustibil.
Existența unor contradicții sau inexactități în actele redactate de intimata-pârâtă de la momentul indisponibilizării autoturismului apelantei și până la depunerea raspunsului la interogatoriu sau împrejurarea că în cuprinsul acestui din urmă act de procedură s-au exprimat convingeri personale ale persoanei care l-a întocmit, uneori pe un ton mai puțin potrivit cu cadrul procesual în care au fost exprimate, deși este regretabil și de nerecomandat, nu demonstrează cine a săvârșit fapta ilicită.
Ceea ce este cert este că nu se cunoaște dacă la momentul indisponibilizării autoturismului apelantei lipseau clapeta și bușonul de la rezervorul de combustibil, putându-se cel mult prezuma că nu lipseau, de vreme ce în adeverința de reținere nr. 194/16.11.2013 nu se menționează nimic referitor la starea autoturismului, însă aceste repere lipseau la data de 25.06.2014 când a fost restituit autoturismul.
În perioada respectivă paza juridică a aparținut intimatei-pârâte, dar aceasta nu este relevant pentru admiterea acțiunii apelantei-reclamante, care a fost întemeiată pe răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat prin faptele ilicite delictuale ale prepusului său (art. 1373 Cod Civil), ce reprezintă unul dintre tipurile de răspundere pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia.
Angajarea acestei răspunderi este posibilă numai dacă victima dovedește existența tuturor celor patru condiții generale ale răspunderii civile delictuale în raport cu prepusul care i-a cauzat prejudiciul: fapta ilicită a prepusului; prejudiciul suferit; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a prepusului și prejudiciu, precum și vinovăția prepusului, astfel încât în mod corect a reținut prima instanță că apelanta-reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul adus autoturismului său a fost cauzat de prepusul intimatei-pârâte, apelul urmând a fi respins ca nefondat, având în vedere prevederile art. 480 alin.1 C.pr.civ.
În plus, instanța mai reamintește apelantei că avea la îndemână o acțiune în răspundere contractuală împotriva martorului I. A. Eliadi, izvorâtă din contractul de comodat încheiat în 07.07.2011, în cadrul căreia sarcina probei revenea acestuia din urmă, având în vedere prevederile art. 1564-1568 cod civil anterior, din care rezultă că răspunde comodatarul pentru deteriorarea sau pieirea – în tot sau în parte – a lucrului, dacă nu dovedește că deteriorarea ori pieirea s-a produs fortuit sau că deteriorarea este consecința folosirii potrivit destinației și fără culpă din partea sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către apelanta-reclamantă A. A., cu domiciliul procesual ales la CIA A. H., situat în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 232/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. G. N. L. B. V. B.
Red. Jud. NDG/27.01.2016
Tehnored. B.V./ 27.01.2016 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: V. G. A.
| ← Cereri. Decizia nr. 43/2016. Tribunalul GALAŢI | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 64/2016.... → |
|---|
