Pretenţii. Decizia nr. 262/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 262/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBGLT:2016:037._
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 262
Ședința publică din data de 29.02.2016
Președinte: B. D. G.
Judecător: A. M.
Grefier: B. V.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă P. V., cu domiciliul în G., ., nr. 4, . civile nr.1046/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 50, sector 1, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2016, iar ulterior la data de 29.02.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 25.10.2013, reclamanta P. V. a solicitat obligarea pârâtei A. pentru Valorificarea Activelor Statului la plata sumei de 2.045,50 lei, reprezentând contravaloarea sumei de bani pe care trebuia să o recupereze de la . SA.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 493/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul G., însă recursul a fost declarat peste termen, iar acesta a fost anulat ca fiind tardiv formulat.
Susține reclamanta că dacă ar fi cunoscut faptul că lichidatorul nu va face acțiune de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, cu siguranță ar fi formulat ea această cerere. În schimb, reclamanta a precizat că pârâta, în calitate de reprezentant al creditorilor ar fi trebuit să formuleze o astfel de cerere, dar nu a făcut acest lucru.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998-999 C.civ
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 148,19 lei.
Legal citată, pârâta A. pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu au existat raporturi juridice contractuale între cele două părți.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, atât timp cât nu poate fi acuzată de pasivitate. A precizat pârâta că în cauză Curtea de Apel G. a reținut în decizia nr. 602/2012 că nu au fost identificate fapte de natură să atragă răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar într-o atare situație o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale ar fi fost respinsă.
A mai precizat pârâta că recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței nr. 493/02.04.2012 nu a fost respins ca tardiv formulat, ci ca nefondat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cpr.civ, art. 998-999 C.civ.
În temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul pârâtei, dispunând și atașarea dosarului nr. 9242/LJ/2000 al Tribunalului G..
Prin sentința civilă nr. 1046/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria G. a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 998-999 C.civ.
S-a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, precum și faptul că potrivit art. 999 C.civ. omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauza prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
P. antrenarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții, respectiv existența unui fapt ilicit, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptul ilicit și prejudiciu, vinovăția.
S-a reținut că potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, iar în cauză s-a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, instanța nu a putut reține săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite, întrucât prin sentința civilă nr. 493/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a aproba raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei . SA și s-a dispus închiderea procedurii falimentului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A. a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 602/21.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ /a1 a fost respins recursul ca nefondat.
Așadar, instanța a constatat că o primă susținere a reclamantei, potrivit căreia recursul a fost respins ca tardiv formulat, nu este reală, întrucât recursul a fost declarat în termen legal, fiind respins ca nefondat.
O a doua susținere a reclamantei a fost faptul că pârâta nu a formulat o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, însă instanța a constatat că în cuprinsul deciziei civile nr. 602/21.09.2012 Curtea de Apel G. a reținut că nu au fost identificate fapte de natură să atragă răspunderea foștilor administratori ai debitoarei. În aceste condiții, s-a apreciat că era evident că orice cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ar fi fost respinsă.
Așadar, instanța nu a putut reține în sarcina pârâtei săvârșirea unei fapte ilicite, deoarece aceasta nu a avut o atitudine pasivă, culpabilă, de natură să creeze reclamantei un prejudiciu.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta P. V., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că pârâta nu a săvârșit o faptă ilicită, în condițiile în care a declarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 493/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul G., recurs care a fost respins ca nefondat, iar Curtea de Apel G. a reținut faptul că nimeni nu a făcut cerere de atragere a răspunderii foștilor administratori.
Astfel, prin sentința comercială menționată s-a dispus închiderea procedurii de lichidare, lichidatorul arătând că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile și nici nu dispune de sumele necesare continuării procedurii de insolvență, sume pe care creditorii au refuzat să le avanseze.
Mai arată că ar fi trebuit formulată cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, care au adus debitoarea în pragul falimentului, precum și faptul că trebuie antrenată răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 998-999 C.civ., fiind întrunite cumulativ condițiile, respectiv existența prejudiciului, existența faptei ilicite, existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 74 lei.
Legal citat, intimata-pârâtă A. pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, întrucât între părți nu au existat raporturi juridice sau contractuale, care să dea naștere la obligații între acestea.
Mai arată că pretențiile cu care reclamanta s-a înscris la masa credală a debitoarei, respectiv suma de 2.045,5 lei, ar fi putut fi valorificate doar față de . SA, nicidecum față de ea, care a avut aceeași calitate ca și reclamanta în procedura insolvenței.
Nu se poate reține că sunt incidente dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, în condițiile în care nu poate fi acuzată de pasivitate în cadrul derulării procedurii insolvenței debitoarei . SA. De asemenea, nu se poate reține că nu ar fi fost formulată o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, în condițiile în care Curtea de Apel G. a reținut în decizia nr. 602/2012 că „nu au fost identificate fapte de natură să atragă răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1”.
Mai mult, susține că au formulat recurs, dar a fost respins de către Curtea de Apel G. ca fiind nefondat și nu tardiv, astfel cum susține reclamanta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Față de temeiul juridic invocat, respectiv cel al răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte întemeiată pe dispozițiile art. 998 și 999 din vechiul C.civ., se reține că apelanta-reclamantă trebuie să facă dovada condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a intimatei-pârâte, potrivit principiului stabilit de art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ.
În mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt, în sensul că prin sentința civilă nr. 493/02.04.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a aproba raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei . SA și s-a dispus închiderea procedurii falimentului, că împotriva acestei hotărâri, pârâta A. a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 602/21.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ /a1 a fost respins recursul ca fiind nefondat(file 106, 107 dosar fond) și nu tardiv, astfel cum a susținut apelanta-reclamantă.
În cuprinsul acestei decizii s-a reținut faptul că nu au fost identificate fapte de natură să atragă răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 și nici un creditor nu a înțeles să conteste raportul întocmit de către fostul administrator judiciar, R. A..
În cauză, se constată faptul că atât apelanta-reclamantă, cât și intimata-pârâtă au avut calitatea de creditoare ale debitoarei . SA, iar procedura falimentului a fost închisă, întrucât în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, nu a dispus de sumele necesare continuării procedurii de insolvență, iar creditorii au refuzat să le avanseze.
Prin urmare, față de susținerea din cuprinsul deciziei civile nr. 602/21.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ /a1 în sensul că nu se putea antrena răspunderea membrilor organelor de conducere nefiind fapte de natură să atragă o astfel de răspundere, față de faptul că raportul de cauze întocmit la data de 04.11.2003 nu a fost contestat de către apelanta-reclamantă, față de faptul că lichidatorul judiciar putea promova cerere de antrenare a răspunderii sau să convoace comitetul creditorilor în vederea punerii în discuție a propunerii de promovare a unei astfel de cereri, față de faptul că nici apelanta-reclamantă nu a formulat o astfel de cerere, deși avea această posibilitate potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu se poate reține în sarcina intimatei-pârâte săvârșirea unei fapte ilicite, de natură să creeze apelantei-reclamante un prejudiciu.
Mai mult, chiar dacă intimata-pârâtă făcea parte din comitetul creditorilor, pentru a putea face o cerere de antrenare a răspunderii era necesar ca aceasta să fie făcută de cel puțin 2 dintre membri comitetului ori în cauză nu s-a dovedit că unul dintre membri comitetului ar fi dorit să promoveze o astfel de cerere, iar intimata-pârâtă s-ar fi opus.
Față de cele reținute anterior, instanța reține că nu s-a făcut dovada faptului că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că apreciază sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică și în temeiul art. 296 C.pr.civ. va respinge apelul ca fiind nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelanta-reclamantă P. V., cu domiciliul în G., ., nr. 4, . împotriva sentinței civile nr. 1046/30.01.2015 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 50, sector 1, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. D. G. A. M. B. V.
Red. Jud. AM/29.02.2016
Tehnored. B.V.01.03.2016//4ex
.>
Jud. fond: R. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 974/2015. Tribunalul GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 172/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
