Pretenţii. Decizia nr. 974/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 974/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 974
Ședința publică de la 04 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. - M. M.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 710, cu sediul procesual ales la C.I.A. A. M. Gafituc, în G., ., împotriva sentinței civile nr. 6137 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ 2/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. prin Primar, cu sediul în G., . și intimații-chemați în garanție A. G., A. V., A. Ș., A. C. și A. G., toți cu domiciliul în G., .. 10, ., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de părți, a amânat pronunțarea la data de 27.11.2015, iar ulterior la data de 04.12.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 20.01.2015, sub dosarul nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 710 în contradictoriu cu pârâta M. G. prin PRIMAR a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de_,50 lei din care_,60 lei reprezentând debit aferent perioadei 01.02.2002 – 01.11.2014 iar_,90 lei reprezentând penalități pentru perioada 01.02.2002 – 01.11.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta, care este proprietara apartamentului situat în G., .. 10, ., jud. G., refuză plata cheltuielilor de întreținere datorate și, deși a fost notificată în repetate rânduri, nu a dat curs solicitărilor sale de a achita cheltuielile restante. A precizat faptul că neplata la timp a cheltuielilor de întreținere a atras și plata de penalități de 0,1% pe zi de întârziere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 46, 49, 50 din Legea nr. 230/2007.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în eventuala sa lipsă de la dezbateri, în condițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie procesele verbale de stabilire a procentului penalităților, tabelul de calcul al penalităților, fișa cont aferentă apartamentului, notificări și confirmări de primire.
Legal informată cu privire la cererea reclamantei, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele mai vechi de 3 ani.
Pe fondul cererii, a arătat că persoanele care folosesc în mod efectiv imobilul sunt numiții A. G., A. V., A. Ș., A. C. și A. G., care au calitatea de chiriași în imobil și pe care înțelege să îi cheme în garanție, urmând ca, în situația în care va cădea în pretenții, instanța să-i oblige pe aceștia la plata sumelor solicitate de reclamantă.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C., Legea nr. 114/1996, Legea nr. 230/2007, art. 1169 cod civil 1864.
A atașat întâmpinării contractul de închiriere nr. 2064/29.05.1992.
Deși legal informați cu privire la cererea de chemare în garanție, chemații în garanție nu au formulat întâmpinare fiind decăzuți din dreptul de a formula apărări și propune probe.
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de M. G. în contradictoriu cu A. G., A. V., A. Ș., A. C. și A. G. și a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, rămânând în pronunțare asupra excepției și asupra fondului cererii.
Instanța a admis pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Prin Sentința civilă nr. 6137 din 09.06.2015 Judecătoria G. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârâta M. G. prin Primar, cu privire la suma de_,10 lei reprezentând debit, respectiv_,85 lei reprezentând penalități, toate scadente anterior datei de 01.10.2011. Totodată a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 710 în contradictoriu cu pârâta M. G. PRIN PRIMAR și a obligat pârâtul M. G. - prin Primar să plătească către reclamantă suma totală de_,75 lei din care suma de_,50 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2011 – octombrie 2014 și suma de_,25 lei reprezintă penalități de întârziere aferente acestui debit, calculate până la 01.11.2014. Instanța a respins ca prescrisă cererea reclamantei pentru plata sumelor de_,10 lei debit și_,85 lei penalități și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 287 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, proporțional cu pretențiile admise, constând în onorariu avocațial. De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție formulată de M. G. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu A. G., A. V., A. Ș., A. C. și A. G. și a obligat chemații în garanție să plătească către pârâtul M. G. - prin Primar suma de_,75 lei din care suma de_,50 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2011 – octombrie 2014 și suma de_,25 lei reprezintă penalități de întârziere aferente acestui debit, calculate până la 01.11.2014. Chemații în garanție au fost obligați și la plata către M. G. prin Primar a sumei de 287 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, privitor la excepția prescripției, instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente prevederile art.1, alin.1 și art.3, alin.1 și art. 7 alin. 1 și 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, pe care le-a amintit.
Astfel, a constatat că pretențiile reclamantei în cuantum de_,10 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere calculate pentru perioada 01.02.2002 – 01.10.2011 au devenit scadente anterior datei de 01.10.2011, cu mai mult de 3 ani și 3 luni în urmă față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nefiind înregistrate plăți de natură a întrerupe termenul de prescripție.
Tot astfel, a apreciat că penalitățile în cuantum de_,85 lei, calculate pentru debite din perioada 01.02.2002 – 01.10.2011 au devenit scadente anterior datei de 01.10.2011, cu mai mult de 3 ani în urmă față de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nefiind înregistrate plăți de natură a întrerupe termenul de prescripție cu privire la fiecare dintre plățile debitului principal.
Prima instanță a avut în vedere că fiecare debit lunar are o scadență diferită și ca atare, plățile efectuate întrerup prescripția numai cu privire la suma deja achitată, nu cu privire la întreg debitul datorat.
Totodată instanța a luat în considerare și împrejurarea că unele dintre sumele ce se invocă de reclamantă ca fiind sume achitate de pârâtă sunt de fapt plăți ce au fost scăzute din debite prescrise, reprezentând în esență plăți voluntare ale unor obligații imperfecte, înafara termenului de prescripție, ce nu sunt de natură sa întrerupă prescripția cu privire la celelalte debite neachitate.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut dispozițiilor art. 49 și 50 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, potrivit cărora asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Totodatăm asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
Din fișa de cont a apartamentului nr. 53 rezultă că pentru perioada 01.10.2011 – 01.11.2014 s-au acumulat restanțe la cheltuielile de întreținere în cuantum de_,55 lei.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă, instanța reține că prin procesele verbale de stabilire a cuantumului penalităților (filele 45-47), Asociația de proprietari nr. 710 a stabilit un aplicarea unui sistem propriu de penalități pe zi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, fără a depăși suma la care se aplică penalitățile, pentru debitele restante, sistem care se încadrează în prevederile legale aplicabile.
A mai reținut instanța că nici pârâta și nici chemații în garanție nu au făcut plăți consistente în contul datoriei către reclamantă, dând dovadă de o deosebită rea credință.
Tot instanța de fond, în temeiul art. 453 alin. 2 NCPC, a apreciat că pârâta trebuie obligată la plata către reclamantă a sumei de 287 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în onorariu avocațial, proporțional cu cuantumul pretențiilor admise, conform chitanței nr._/25.05.2015.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta Asociația de Proprietari nr. 710, solicitând casarea în parte a sentinței apelate, numai în privința soluțiilor date excepției prescripției și cheltuielilor de judecată, iar în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de_,5 lei, din care_,6 lei cheltuieli de întreținere neachitate pentru perioada 01.02._14 iar_,9 lei reprezentând penalități de întârziere pentru neplata în termen a cheltuielilor de întreținere indicate, calculate pentru perioada 01.02._14. A mai solicitat apelanta și obligarea pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată respectiv a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocat. De asemenea a solicitat plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că nu aduce critici față de modul de soluționare a cauzei față de pretențiile deja admise, dar în privința pretențiilor constatate de instanță ca prescrise, în mod greșit s-a concluzionat astfel. În acest sens, invocă apelanta prevederile art. 49 alin. 2 și 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 și prevederile art. 1 și 16 din Decretul nr. 167/1958 și susține că prescripția debitului și penalităților din perioada 2002-2014 a fost întreruptă prin numeroasele plăți anuale efectuate de chiriași în contul întreținerii restante.
Susține apelanta că aceste plăți echivalează și cu o recunoaștere a soldului debitor, fiecare plată întrerupând termenul de prescripție de 3 ani și 110 zile.
A mai arătat apelanta că în mod greșit a fost redus onorariul de avocat achitat la fond, dat fiind că pârâții au căzut în pretenții.
La cererea de apel au fost anexate înscrisuri și practică judiciară.
Apelanta a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 1 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 50 din legea nr. 230/2007.
Deși legal informați asupra apelului declarat, intimații P. I. și P. P. nu a formulat întâmpinare și nu au fost prezenți ori reprezentați în instanță.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 1 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 50 din Legea nr. 230/2007.
În calea de atac a apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Codul civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar potrivit art. 3, alin.1 și art.7, alin.1 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Art. 18 din Decretul nr. 167 din 1958, arată că "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris".
De asemenea, conform art. 12 din același Decret, în cazul cînd un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speța de față, termenul de prescripție al dreptului apelantei reclamante de a cere obligarea pârâților la plata penalitățiilor de întârziere calculate asupra debitului principal reprezentat de cotele de intretinere aferente apartamentului proprietate personală a pârâților, pentru perioada 01.02._14, au început să curgă de la data scadenței lor, respectiv la 30 de zile de la data expirării datei de plată a cotei de întreținere aferentă lunii februarie 2002, pentru fiecare cotizație de întreținere lunară curgând un nou termen de prescripție.
Trebuiesc menționate și prevederile art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 potrivit cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Deși penalitățile de întârziere reprezintă, în principiu, un accesoriu al dreptului principal reprezentat de cheltuielile de întreținere, instanța apreciază că în privința lor nu este aplicabil principiul invocat de apelantă în cererea de apel. Astfel, dat fiind termenul de calcul diferit al penalităților de întârziere, data diferită de la care ele se calculează precum și faptul că împotriva lor se pot formula apărări proprii, separat de apărările privind debitul principal, pentru aceste pretenții (penalități) curge un termen de prescripție separat, diferit de cel pentru debitul principal reprezentat de cheltuielile de întreținere.
Astfel, pentru a fi recunoscut ca și caz de întrerupere al prescripției, pentru penalități, ar trebui ca debitorul să fi făcut plăți cu această imputație, ceea ce nu s-a efectuat în speță, plățile precizate de apelantă prin cererea de apel și rezultate din înscrisurile depuse la fond privind numai debitul principal reprezentat de cote de întreținere restantă.
Totuși cu privire la suma reprezentînd debit principal - cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada 01.02._14, instanța de control judiciar constată că sunt reale susținerile apelantei privitor la faptul că termenul de prescripție al acestor pretenții a început să curgă, conform prevederilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 1 din Decretul nr. 167/1958), la 90 de zile de la data expirării termenului de 20 de zile de plată al cotei de întreținere aferente lunii februarie 2002, însă înainte de împlinirea acestui termen pârâții nu au făcut plăți ale cotelor de întreținere restante, cum eronat susține reclamanta.
Astfel, din fișele de cont și modul de calcul al penalităților de întârziere aflate la filele 25-44 dosar fond rezultă că sumele înscrise ca plăți nu reprezintă plăți voluntare ci popriri – executări silite are unor obligații anterioare anului 2002. De altfel și cele câteva plăți voluntare efectuate sunt imputate unor datorii mai vechi, iar nu pentru perioada de referință indicată în acțiune, neregăsindu-și corespondent în listele de plată ale perioadei 2002-2014.
Mai mult, pentru penalitățile de întârziere, nu s-au făcut niciun fel de plăți în perioada 15.02._14.
Or potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, dar și prin actele de executare benevole ori silită a debitului.
Astfel, apreciind că în mod corect prima instanță a constatat că nu s-ar fi efectuat plăți de natură a întrerupe termenul prescripției, tribunalul va respinge apelul.
În privința cheltuielilor de judecată de la fond, instanța reține că se critică și modul de soluționare al capătului de cerere accesoriu privitor la cheltuielile de judecată, însă apreciază criticile nefondate, dat fiind că potrivit art. 453 alin. 2 C.proc civ. când cererea a fost admisă numai în parte judecătorii pot stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 710, cu sediul procesual ales la C.I.A. A. M. Gafituc, în G., ., împotriva sentinței civile nr. 6137 din 09.06.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ 2/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. prin Primar, cu sediul în G., . și intimații-chemați în garanție A. G., A. V., A. Ș., A. C. și A. G., toți cu domiciliul în G., .. 10, ..
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.12.2015.
PreședinteJudecător
A. PungociAnne-M. M.
Grefier,
F. D.
Red. jud. A.M.M./28.01.2016
Tehnored. gref. F.D./28.01.2016/9 ex.
Jud. fond: O.B.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Decizia nr. 262/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
