Pretenţii. Decizia nr. 32/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 32/2016
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 32/2016
Ședința publică din data de 02.02.2016
Completul constituit din:
Președinte: A. P.
Judecător: D. G. B.
Judecător: M. A.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului promovat de către recurenta – reclamantă B. E., cu domiciliul în G., .. 147, ., jud. G., în contradictoriu cu intimații – pârâți M. N., M. M., cu domiciliul în G., .. 147, ., jud. G., împotriva sentinței civile nr._/2013, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ , având ca obiect „pretenții ” .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.02.2016, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Judecătoriei G. sub nr._ la data de 26.09.2012, reclamanta B. E. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 1591/28.08.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul penal nr._, solicitând și obligarea pârâților M. N. și M. M. să remedieze defecțiunile și să achite despăgubiri către reclamantă.
Prin încheierea din data de 14.11.2012 s-a dispus înaintarea recursului către Tribunalul G. și înaintarea cauzei către Secția Civilă a Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției Civile a Judecătoriei G. la data de 19.11.2012 sub nr._ .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este inundată în mod repetat de pârâți, motiv pentru care pereții imobilului său au șiroaie de apă, fisuri, crăpături în tencuială și tavane iar tocurile ușilor și ale geamurilor s-au umflat.
La data de 25.06.2013, reclamanta își precizează acțiunea și arată că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 1.500 lei daune materiale.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1011 lei și timbru judiciar de 5 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citați, pârâții M. N. și M. M. nu au formulat întâmpinare, dar au depus precizări, prin care au arătat că, din luna decembrie 2010, sunt plecați la muncă în Italia, că vin o dată pe an în țară și că litigiul dintre ei și reclamantă a început în noiembrie 2010 când, în mod accidental, s-a spart un robinet de la caloriferul pârâților, inundând apartamentul reclamantei.
Au mai arătat pârâții că, au încercat în nenumărate rânduri să ia legătura cu reclamanta pentru a constata pagubele produse acesteia și a le remedia, însă reclamanta a refuzat să deschidă ușa apartamentului.
Au precizat pârâții că există o țeavă în baie care ar trebui schimbată, dar că accesul la aceasta nu poate fi făcut decât prin imobilul pârâtei, care nu permite accesul.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul C. E..
A fost încuviințată și proba cu interogatoriul reclamantei, dar aceasta nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu, deși a fost citată cu această mențiune.
Prin sentința civilă nr._/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. a fost respinsă cererea ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâții M. N. și M. M. locuiesc în același . apartamentul nr. 33, fiind vecini pe verticală cu reclamanta, care locuiește la apartamentul nr. 29.
Reclamanta B. E. a formulat plângere penală împotriva pârâtului M. N., reclamând faptul că, în mod repetat, din data de 24.11.2010 până în data de 27.04.2011 și în perioada 10-15.08.2012, în mod intenționat, a inundat sifonul din baie și îi toarnă intenționat apă în masca de la baie inundându-i apartamentul.
Prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 18.01.2012, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria G. în dosarul nr. 3275/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M. N. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. Aceeași rezoluție de neîncepere a urmăririi penale a fost dată și la data de 05.03.2013, în dosarul nr. 6349/P/212.
Din procesul-verbal încheiat în data de 27.04.2011, a rezultat că, cu ocazia spargerii unui robinet de la caloriferul apartamentului 33 aflat în proprietatea pârâților, s-a format o comisie pentru a se constata daunele produse în imobilul reclamantei, reclamanta refuzând să permită accesul în imobil.
La data de 30.04.2011, reclamanta a fost notificată de pârâta M. M. pentru a comunica care este prejudiciul suferit de aceasta în urma spargerii robinetului de la calorifer, în vederea acordării de despăgubiri.
Din declarația martorului C. E. audiat în cauză și din înscrisurile aflate la dosar, a rezultat că pârâții lucrează în Italia, că în imobilul proprietatea pârâților sunt defecțiuni ale instalației de scurgere iar, pentru remedierea acestora, este necesar accesul prin apartamentul cu nr. 29, aflat în proprietatea reclamantei, acces care nu este permis de reclamantă.
În drept, s-au reținut dispozițiile art. 1.349 coroborat cu art. 1.357 C.civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, fiind obligat să îl repare.
Din aceste prevederi legale a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei, cu capacitate civilă delictuală, ce a determinat prejudiciului.
Cu privire la fapta ilicită săvârșită de pârâți, din probele administrate în cauză, a rezultat că, în noiembrie 2010, s-a spart accidental un robinet la un calorifer din imobilul pârâților care a inundat apartamentul reclamantei.
A mai rezultat, așa cum s-a arătat, că pârâții au o defecțiune la instalația de scurgere din baie, defecțiune care nu poate fi însă remediată decât din interiorul imobilul aparținând reclamantei. Prin urmare, s-a reținut că s-a făcut dovada faptei ilicite a pârâților.
Având în vedere că avariile s-au produs la instalațiile din imobilul pârâților, s-a reținut și vinovăția acestora sub forma culpei.
Cu privire la prejudiciu, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului dar, notificată fiind de către pârâți pentru a permite accesul în imobil în vederea stabilirii prejudiciului și a remedierii instalației de scurgere, nu a permis accesul în imobil.
De asemenea, reclamanta nu s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogatoriul propus de pârâți, astfel încât, în baza art. 225 C.pr.civ. de la 1865, instanța a apreciat această împrejurare ca o recunoaștere a susținerilor pârâților.
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat prejudiciul produs reclamantei prin fapta pârâților, astfel încât instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, potrivit principiului de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă pentru recunoașterea unui drept și având în vedere că reclamanta este în culpă că nu a permis accesul pârâților și a comisiei instituită la nivelul asociației de proprietari pentru constatarea prejudiciului și remedierea defecțiunilor, acțiunea acesteia a fost apreciată ca fiind nefondată.
Cu privire la cererea pârâților de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată, respectiv la onorariul de avocat în cuantum de 1.200 lei, așa cum a rezultat din chitanțele nr. 8225/09.08.2013 și nr. 8226/13.08.2013, instanța a constatat că, în baza art. 274 alin. 3 C.pr.civ.de la 1865, cheltuielile de judecată, reprezentate de onorariu avocat, pot fi cenzurate de instanța de judecată în funcție de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ., s-a reținut că instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate(drept urmare, clientul va plăti avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversă, ținând seama de natura și complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens, în jurisprudența CEDO, s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Prezenta cauză are ca obiect acțiune de a face și pretenții și, cum onorariul de avocat reflectă volumul de muncă al avocatului depus în cauză și având în vedere participarea avocatului la două termene de judecată, înscrisurile depuse de avocat la dosar și susținerile acestuia la termenele de judecată, instanța a reținut că acesta nu a desfășurat un volum mare de activitate pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 1.200 lei, pe care l-a apreciat mare în raport cu activitatea desfășurată.
Instanța a considerat ca desfășurarea activității menționate în contractul de asistență juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar, o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor pârâților, formularea apărărilor, reprezentarea pârâților la termenele de judecată și apreciază că suma de 600 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației avocatului, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamantei.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs reclamanta B. E..
În motivarea cererii, a arătat în esență că sentința civilă este nelegală și netemeinică, întrucât pârâții sunt vinovați de daunele materiale suferite, provocând inundații repetate, datorită faptului că nu-și curăță instalația de scurgere.
Mai arată că pârâții locuiesc ilegal în apartament, produc zgomot și au jignit-o și solicită efectuarea unei probe cu expertiză de specialitate.
În drept, cererea nu a fost motivată.
A fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 505,5 lei.
Legal citați, intimații-pârâți M. M. și M. N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, întrucât în mod corect a apreciat instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, că recurenta-reclamantă nu a permis accesul în apartament pentru a face reparațiile necesare, că aceasta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a răspunde la interogatoriu deși a fost citată cu această mențiune.
Mai arată că lucrează în Italia din anul 2010, că sunt proprietarii apartamentului și își achită contribuțiile la întreținere.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri și deși, instanța a dispus efectuarea unei expertize în specialitate construcții la solicitarea recurentei-reclamante, la termenul de judecată din data de 26.01.2016 aceasta a fost decăzută din probă, expertul desemnat fiind în imposibilitatea de a efectua expertiza.
Verificând legalitatea sentinței civile pronunțată de Judecătoria G. prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut că intimații-pârâți M. M. și M. N. sunt vecinii recurentei-reclamante B. E. și au inundat apartamentul proprietatea acesteia, fiind produse anumite avarii, dar pe care aceștia au vrut să le remedieze, însă nu li s-a permis accesul în imobil, recurenta-reclamantă fiind notificată în acest sens.
Astfel, s-a reținut în mod corect că este vorba de o răspundere delictuală întemeiată pe dispozițiile art. 1349 și 1357 C.civ. În aceste condiții, recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a intimaților-pârâți, potrivit principiului stabilit de art. 249 C.pr.civ., respectiv a prejudiciului încercat, caracterul ilicit al faptei intimaților-pârâți, vinovăția intimaților-pârâți și raportul de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv și fapta intimaților-pârâți.
În ceea ce privește vinovăția, în mod corect a reținut instanța de fond că această condiție a fost dovedită sub forma culpei, chiar intimații-pârâți recunoscând faptul că urmare a unor defecțiuni au inundat apartamentul recurentei-reclamante.
În ceea ce privește prejudiciul încercat, se reține că recurenta-reclamantă a solicitat plata sumei de 1.500 lei cu titlu de despăgubiri, însă instanța de fond a apreciat că această condiție nu este îndeplinită, nefiind dovedit în prin niciun mijloc de probă, deși sarcina probei îi revenea potrivit art. 249 C.pr.civ.
În aceste condiții, față de solicitarea recurentei-reclamante prin cererea de recurs de a se efectua o expertiză care să stabilească acest prejudiciu, instanța de recurs a admis această probă, a desemnat expert în cauză, însă expertiza nu s-a putut efectua din culpa recurentei-reclamante care nu a permis accesul expertului și a intimaților-pârâți în imobil pentru constatarea avariilor, a cauzei producerii acestora și contravaloarea reparațiilor necesare. Efectuarea expertizei s-a dispus la termenul de judecată din data de 18.12.2014 și deși s-au acordat mai multe termene de judecată în acest sens, nici până la termenul de judecată din data de 26.01.2016 raportul nu s-a întocmit, expertul arătând că este în imposibilitate de a-l întocmi, motiv pentru care instanța a dispus decăderea recurentei-reclamante din proba încuviințată.
În aceste condiții, se reține că nu s-a dovedit prejudiciul încercat de recurenta-reclamantă, și în concluzie că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care se constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., recurenta-reclamantă, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata către intimații-pârâți a sumei 1.330,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv suma de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocat și suma de 330,70 lei cu titlu de contravaloare a biletelor de avion Italia-România, pentru convocările pentru expertiză din data de 13.11.2015-211,11 lei și 11.01.2016-119,59 lei, fiind făcută dovada că acesta lucrează în Italia, având încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată-fila 38 dosar fond.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, constând în biletul de avion pentru convocarea expertului din data de 23.07.2015 și contravaloarea transportului București-G.-București(dus-întors aeroport) se constată că nu s-au depus la dosarul cauzei dovada că ar fi fost convocat de expert pentru acea dată și nici biletele de transport microbuz, astfel că se reține că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli și nu pot fi avute în vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta – reclamantă B. E., cu domiciliul în G., .. 147, ., jud. G., în contradictoriu cu intimații – pârâți M. N., M. M., cu domiciliul în G., .. 147, ., jud. G., împotriva sentinței civile nr._/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca fiind nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă, la plata către intimatul-pârât M. N. a sumei de 1.330,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. P. D. G. B. M. A. I. A. T.
Red. M.A.- 17.02. 2016 /Tehnored. I.A.T.- 19.02.2016/2 ex.
Jud. fond E. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 206/2016.... | Fond funciar. Decizia nr. 696/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
