Validare poprire. Decizia nr. 101/2016. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2016 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 101/2016
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 101
Ședința publică de la 01.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A.
Judecător: D. G. B.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor civile formulate de apelanta-debitoare UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A M. T. - PRIN PRIMAR, cu sediul în T., ., nr. 66, jud. G. și apelanta-terț poprit D.G.R.F.P. G. - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T.- TREZORERIA M. T., cu sediul în T., ., nr. 43, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1134 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. N., domiciliată în T., ., nr. 135, ., ., jud. G. și P. M. T. Ț. D. GERHARDT, cu sediul în T., ., nr. 66, jud. G., având ca obiect „validare poprire”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de părți, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016 iar ulterior la data de 01.02.2016, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T. la data de 09.02.2015 sub nr._ creditoarea P. N. a formulat, în contradictoriu cu debitorii U. a M. T. și P. M. T., precum și cu terțul poprit Direcția Generală a Finanțelor Publice G. – Serviciul Fiscal Municipal T.-Trezoreria M. T., cerere de validare a popririi până la concurența sumei de 8770,86 lei.
În motivare s-a arătat că executarea silită a fost inițiată pe baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 638 din 02.04.2014 a Tribunalului G., însă terțul poprit nu a dat curs popririi în termenul legal, acesta din urmă declarând faptul că debitorii nu au pus sumele la dispoziție.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art. 194 și 789 C.pr.civ.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f.11) conform dispoz.art.27 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Terțul poprit a depus, în termenul legal, întâmpinare la cererea formulată prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, terțul poprit a arătat că la adresa de înființare a popririi nu s-a atașat titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, contrar prevederilor legale. De asemenea, terțul poprit a susținut că U. T. a fost înștiințată despre înființarea popririi, comunicându-i-se totodată situația disponibilităților, iar aceasta a răspuns acestei înștiințări în sensul că sumele existente nu pot fi supuse executării silite, motiv pentru care terțul poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu există în conturi sume ce urmează a se indisponibiliza întrucât sumele existente se încadrează în disp. art. 1 alin.2 din O.G. 22/2002 și art. 780 alin. 5 din C..
Terțul poprit a mai arătat că la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare de către debitoarea U. T. a transmis periodic către aceasta situația disponibilităților, însă U. T. a răspuns în același sens, respectiv motivând că soldurile transmise nu pot fi indisponibilizate, fapt despre care a fost înștiințat și B. „ T. Ș.”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 2 din Ordinul MFP nr. 2336 din 19.07.2011.
Debitorii P. M. T. și U. T. au formulat, de asemenea, întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, debitorii au arătat că dispozitivul sentinței civile nr. 638 din este neclar, lăsând loc de interpretări contrare și că au formulat o cerere de lămurire a dispozitivului care a fost respinsă. Totodată, debitorii invocă dispozițiile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, în sensul că beneficiază de un termen de 6 luni de la data primirii somației de plată pentru a face demersuri în vederea îndeplinirii obligației de plată. Debitorii mai susțin faptul că au fost de bună-credință, achitând reclamantei o sumă considerabilă în baza sentinței civile nr. 638 din 2014 și oferindu-i un loc de muncă.
În drept, debitorii au invocat dispozițiile OG nr. 22/2002, Decizia nr. 332/2013 a Curții Constituționale, NCPC.
Creditoare a formulat, în termenul prevăzut de lege, răspuns la cele două întâmpinări prin care a solicitat admiterea acțiunii arătând că nu este necesar ca terțul poprit să întrebe debitorul dacă trebuie să pună în executare titlul executoriu, fiind previzibil ca acesta din urmă să nu fie de acord în condițiile în care acesta a refuzat executarea obligației în mod voluntar.
Referitor la Ordinul nr. 2336/2011, creditoarea a susținut că în baza acestui act normativ terțul poprit solicită debitorului sa indice contul din care va indisponibiliza suma, iar in cazul în care debitorul nu indică un cont care ori, cu rea-credință, indică un cont fără disponibilități, terțul poprit ar trebui sa indisponibilizeze suma de bani aferentă titlului executoriu din conturi în care există disponibil bănesc.
Astfel, a susținut creditoarea, reiese reaua-credință a terțului poprit din care rezultă că acesta refuză să indice conturi în care debitoarea are disponibil bănesc.
De asemenea, creditoarea a arătat că din situația conturilor anexată întâmpinării se observă au fost indicate conturile fără disponibil, ignorându-le pe cele în care exista disponibil bănesc, observându-se din adresa nr. 367 din 25.02.2015, emisă de ANAF-Serviciul Trezorerie T., că la data de 25.02.2015 M. T. avea resurse financiare în toate conturile prezentate.
Anterior primului termen de judecată, debitorii au depus precizări prin care au reiterat cele arătate în întâmpinare.
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului M. T., fiind unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1134/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului M. T., invocată din oficiu.
A admis cererea de chemare in judecata și a validat poprirea instituita asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terțul poprit, prin adresa de înființare a popririi din data 08.01.2015 (dosar executare nr.2/TS/2015 B. ” T. Ș.”) și obliga pe terțul poprit să plătească creditoarei suma de 8770,86 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 638 din 02.04.2014 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 7742 din 22.10.2014 a Curții de Apel G., a fost admisă în parte cererea formulată de creditoare în contradictoriu cu U. M. T. și cu P. M. T., în sensul că au fost anulate dispozițiile emise de către P. M. T., dispunându-se reintegrarea creditoarei în funcție, iar U. M. T. a fost obligat la plata unor despăgubiri reprezentând drepturile salariale ce i se cuveneau creditoarei, indexate cu indicele de inflație, de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
La data de 08.01.2015 a fost înființată poprirea asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la Administrația Finanțelor Publice T.-Trezoreria T., până la încasarea sumei totale de 8770,86 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite în baza sentinței civile nr. 638 din 02.04.2014 a Tribunalului G. și cheltuieli de executare, acesteia din urmă fiindu-i comunicată adresa de înființare a popririi la data de 12.01.2015.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului M. T., invocată din oficiu, instanța a admis-o, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit art. 36 teza I NCPC „ calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”
Deși titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 638 din 02.04.2014 a Tribunalului G. care a tranșat litigiul în care pârâți au fost atât U. M. T. cât și P. M. T., instanța a constatat că prin această sentință, U. M. T. a fost obligat la plata unor despăgubiri reprezentând drepturile salariale ce i se cuveneau creditoarei, iar nu și P. M. T., astfel că acesta din urmă nu este debitor în raportul obligațional cu privire la creanța a cărei validare de poprire se solicită prin prezenta cerere.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art.789 alin. 1 NCPC, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, în cazul când asupra aceleiași sume datorate de terțul poprit există mai multe popriri, care nu au fost executate de către acesta, validarea lor se va putea judeca printr-o singură hotărâre.
Iar, potrivit aliniatului 4, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Cu privire la susținerea terțului poprit potrivit căruia la adresa de înființare a popririi nu s-a atașat titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, contrar prevederilor legale, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată având în vedere că potrivit art. 782 alin. 1 NCPC, la adresa de înființare a popririi se atașează încheierea de încuviințare a executării silite ori un certificat de grefă privind soluția pronunțată, iar titlul executoriu va fi menționat în cuprinsul adresei, nefiind astfel necesară comunicarea titlului executoriu, în cuprinsul adresei executorului judecătoresc fiind indicat titlul executoriu.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, în speța de față creditoarea a dovedit ca deține împotriva debitoarei un titlu executoriu, sentința civilă nr. 638 din 02.04.2014 a Tribunalului G., iar din conținutul adresei nr.367/14.01.2015 emisa de Trezoreria M. T. rezultă existenta raportului juridic dintre debitoare și Direcția Generală a Finanțelor Publice G. -Trezoreria M. T., în calitate de terț poprit.
Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.22/2002, "creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate pentru bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva". Potrivit art.2 din acest act normativ "daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Art.20 din Constituție, prevede ca in cazul in care exista neconcordante intre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Art. 6 alin.1 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Din perspectiva acestui articol executarea hotărârii judecătorești este parte integrantă din proces, astfel că, hotărârea definitivă nu poate rămâne inoperantă.
Potrivit Hotărârii pronunțate în cauza Hornsby contra Greciei din 19.03.1997, garanțiile prevăzute la art.6 din Convenție sunt aplicabile și in faza executării silite a hotărârilor judecătorești, întrucât procesul civil include și etapa executării silite, având în vedere că, în caz contrar, respectiv daca ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și executorie să rămână fără efect în detrimentul unei parți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu.
În hotărârea pronunțată în cauza Ș. contra României din 24.03.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv și prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil să se pretindă unui creditor al statului sa recurgă la o procedura de executare silita pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit printr-o procedura judiciară.
In situația în care administrația refuză sau omite punerea in executare a unei hotărâri judecătorești, garanțiile conferite de art. 6 din CEDO, de care beneficiază justițiabilul pe parcursul etapei judiciare, își pierd orice rațiune de a exista.
In speță, creanțele creditorului pentru a căror realizare s-a început procedura de executare silită împotriva debitoarei și s-a emis adresa de înființare a popririi au fost obținute printr-o procedura jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești.
Raportat la Hotărârea pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Ș. contra României, instanța a apreciat ca dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului instituție publică pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată, constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. I din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
D. urmare, constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.110/2007 și prevederile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța, în baza art. 11 și 20 din Constituție, a înlăturat de la aplicare prevederile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007.
Faptul că nu există disponibilități nu reprezintă un impediment pentru validarea popririi, executarea popririi urmând să aibă loc în măsura alimentarii contului, astfel cum s-a decis prin Decizia nr. IV din 21.09.1988, a Curții Supreme de Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii și a stabilit că poprirea poate fi validata chiar și în cazul în carte debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terțul poprit.
Astfel, lipsa la un moment dat de disponibil bănesc în contul debitorului nu poate constitui impediment pentru validarea popririi, deoarece raportul încheiat între terțul poprit și debitorul urmărit nu încetează ca efect al epuizării disponibilităților din contul acestuia, care poate fi alimentat în continuare, prin viitoare operațiuni financiare, oferindu-se astfel posibilitatea ca poprirea sa fie executata.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în practica sa ca o autoritate a statului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătoreasca (cauza Sacaleanu contra României).
Cu privire la apărarea debitoarei potrivit căreia hotărârea judecătorească în baza căreia a fost inițiată procedura de executare silită conține dispoziții neclare nu a fost primită având în vedere obligativitatea și opozabilitatea hotărârii, a cărei putere executorie nu poate fi nesocotită.
Cu privire la susținerea debitoarei potrivit căreia este de bună-credință întrucât achitat reclamantei o sumă considerabilă în baza sentinței civile nr. 638 din 2014 și oferindu-i un loc de muncă nu a fost primită, în cauză nefăcându-se dovada unei plăți parțiale.
In aceste condiții, apreciind că s-a facut dovada îndeplinirii condițiilor privind validarea popririi, instanța a admis cererea și a dispus validarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terțul poprit și va obliga terțul poprit va obliga pe terțul poprit să plătească creditoarei suma de 8770,86 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 1134/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, au declarat apel terțul poprit Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și debitoarea U. M. T..
În motivarea apelului, terțul poprit Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a arătat că U. T. a fost înștiințată despre înființarea popririi, comunicându-i-se totodată situația disponibilităților, iar aceasta a răspuns acestei înștiințări în sensul că sumele existente nu pot fi supuse executării silite, conform art. 1 alin. 2 din OG 22/2002
Apelantul-terț poprit a mai arătat că la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare de către debitoarea U. T. a transmis periodic către aceasta situația disponibilităților, însă U. T. a răspuns în același sens, respectiv motivând că soldurile transmise nu pot fi indisponibilizate, fapt despre care a fost înștiințat și B. „ T. Ș.”.
În opinia apelantului, respectând procedura reglementată de OMFP 2336/2011, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 789 NCPC. Instanța de fond nu a analizat incidența în cauză a dispozițiilor legale menționate.
A mai precizat apelantul că OG 22/2002 nu împiedică executarea silită a obligațiilor de plată ci obligă doar ordonatorii de credite să ia măsurile necesare pentru a asigura în bugetele debitorilor sumele necesare executării obligațiilor stabilite prin titluri executorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC.
În motivarea apelului promovat de debitoarea U. M. T. s-a arătat că în sentința civilă nr. 638/2014 nu se precizează dacă drepturile salariale se vor calcula pentru funcția de director tehnic sau pentru cea de șef serviciu grad II. Intimata-creditoare nu a fost de acord cu suma achitată și s-a adresat executorului judecătoresc care prin Încheierea nr. 2/TS/2015 a încuviințat executarea silită pentru suma de 7480 lei, fără a specifica ce reprezintă această sumă.
A mai precizat apelanta că împotriva Încheierii menționate a formulat contestație la executare, aflată pe rolul Tribunalului G., arătând că dispozitivul sentinței civile nr. 638/2014 este ambiguu.
În opinia apelantei, aceasta a dat dovadă de bună-credință achitând intimatei-creditoare suma de_ lei în baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 638/2014 a Tribunalului G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 456, art. 622 NCPC..
Prin întâmpinarea formulată, intimata-creditoare P. N. a solicitat respingerea apelului formulat de debitoarea U. M. T. ca neîntemeiat.
În motivare a arătat că prin cererea de lămurire dispozitiv s-a solicitat clarificarea obligației de reintegrare respectiv pe funcția publică de șef serviciu grad II sau pe funcția contractuală de sef serviciu de grad II.
În opinia intimatei prezenta cauză vizează un titlu executoriu a cărui sumă urmează a fi stabilită de executorul judecătoresc, ceea ce s-a și statuat prin Încheierea nr. 2/1/08.01.2015 de încuviințare a executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. Prin sentința civilă nr. 1134/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de apel instanța de control judiciar reține următoarele:
Referitor la apelul declarat de către terțul poprit Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. tribunalul reține că în mod corect instanța de fond, constatând existența unui conflict între dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.110/2007 și prevederile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, în baza art. 11 și 20 din Constituție, a dat prioritate dispozițiilor CEDO reținând astfel forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern.
În ceea ce privește motivul de apel vizând respectarea de către terțul poprit a procedurii reglementată de OMFP 2336/2011, tribunalul reține că inexistența disponibilităților în contul debitorului nu reprezintă un impediment pentru validarea popririi, executarea popririi urmând să aibă loc în măsura alimentarii contului.
În mod corect instanța de fond a reținut, în acest sens că, astfel cum s-a decis prin Decizia nr. IV din 21.09.1988, a Curții Supreme de Justiție - Secțiile Unite, poprirea poate fi validata chiar și în cazul în carte debitorul nu are disponibil bănesc în contul deschis la terțul poprit.
Astfel, lipsa la un moment dat de disponibil bănesc în contul debitorului nu poate constitui impediment pentru validarea popririi, deoarece raportul încheiat între terțul poprit și debitorul urmărit nu încetează ca efect al epuizării disponibilităților din contul acestuia, care poate fi alimentat în continuare, prin viitoare operațiuni financiare, oferindu-se astfel posibilitatea ca poprirea sa fie executata.
Față de aceste considerente în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, va respinge apelul formulat de terțul poprit Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca neîntemeiat.
Referitor la apelul declarat de debitoarea U. M. T., tribunalul reține următoarele:
Cu privire la situația de fapt s-a reținut în mod corect că prin sentința civilă nr. 638 din 02.04.2014 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 7742 din 22.10.2014 a Curții de Apel G., a fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea P. N. în contradictoriu cu debitoarea U. M. T. și cu P. M. T., în sensul că au fost anulate dispozițiile emise de către P. M. T., dispunându-se reintegrarea creditoarei în funcție, iar debitoarea U. M. T. a fost obligat la plata unor despăgubiri reprezentând drepturile salariale ce i se cuveneau creditoarei, indexate cu indicele de inflație, de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă.
Prin cererea adresată B. T. Ș. la data de 08.01.2015, intimata creditoare formulează cerere de executare silită a dispozițiilor cuprinse în titlu executoriu sentința civilă nr. 638/2014 a Tribunalului G., în sensul recuperării sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite conform hotărârii menționate și 128 lei cheltuieli efectuate cu notificarea. (27 dosar fond)
Tribunalul reține că intimata creditoare nu a prezentat un mod de calcul al sumei ce se solicită a fi executată, iar executorul judecătoresc, menționează suma indicată de către creditoare în actele de executare emise în cadrul dosarului nr. 2/TS/2015, inclusiv în adresa de înființare a popririi emisă la data de 08.01.2015.
Potrivit art. 663 alin. 1 și 3 NCPC executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Tribunalul reține că pentru a fi cauza popririi, creanța creditorului popritor trebuie să îndeplinească toate condițiile de fond cerute în cazul oricărei urmăriri silite, adică să fie o creanță exigibilă, certă, lichidă, iar în plus de acestea să fie constatată printr-un titlu executoriu.
Incontestabilitatea creanței trebuie să fie nu numai din punct de vedere al existenței sale juridice, dar și cu privire la întinderea sa. Lichiditatea unei creanțe presupune însușirea acesteia de a fi determinată în cuantumul său ori cel puțin de a fi determinabilă în urma unor operațiuni de calcul făcute de organul de executare pe baza unor criterii necontestate de părți.
Tribunalul reține că, în cauză, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr 638/2014 a Tribunalului G. nu are menționate în dispozitiv în mod expres sumele de bani la care a fost obligată apelanta-debitoare, însă executorului judecătoresc sau instanța de validare, la cererea creditoarei, au competența de a calcula, în procedura executării silite, cuantumul concret al sumei de executat.
În acest sens, într-o decizie de îndrumare din 1976 a Tribunalului Suprem se arată că, în cazul în care prin hotărârea de reintegrare a unei persoane în postul din care i s-a desfăcut în mod nelegal contractul de muncă și de obligare a unității la plata despăgubirilor convenite, nu s-a putut determina cuantumul despăgubirii cuvenite pe intervalul de timp de la pronunțarea hotărârii până la data reintegrării efectiv, această sumă va trebui să fie calculată si plătită de unitate pe baza elementelor de calcul reținute prin hotărârea de reintegrare.
Totodată se menționează că pentru pretențiile admise prin hotărâre dar nesatisfăcute de unitate cel în cauză va putea cere înființarea popririi. În acest caz suma cuvenită urmează să fie determinată de judecătorie, ca instanță de validare a popririi, pe baza elementelor de calcul reținute în hotărârea ce se execută, luând în considerare, după caz, statele de retribuții, adeverințe ori alte acte eliberate în acest scop.
În consecință, în lipsa prezentării unui mod de calcul care ar putea fi verificat de către părți și instanța de validare, în condițiile în care nu s-a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, tribunalul reține că intimata-creditoare nu a dovedit că suma de 7480 lei reprezintă contravaloarea drepturilor salariale ce i se cuveneau acesteia, indexate cu indicele de inflație, de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, în temeiul hotărârii ce reprezintă titlu executoriu.
Față de aceste considerente, reținând că întinderea creanței nu are un caracter cert, tribunalul în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC va admite apelul declarat de debitoarea U. M. T. împotriva sentinței civile nr. 1134/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria T., pe care o va schimba în tot, și în rejudecare va respinge cererea de validare poprire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de terțul poprit ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. - TREZORERIA M. T., cu sediul în T., ., nr. 43, jud. G. împotriva sentinței civile nr. 1134/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații P. N., domiciliată în T., ., nr. 135, ., ., jud. G. și P. M. T. Ț. D. GERHARDT, cu sediul în T., ., nr. 66, jud. G..
Admite apelul declarat de apelanta-debitoare U. M. T. cu sediul în T., ., nr. 66, jud. G. împotriva sentinței civile nr. 1134/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații P. N., domiciliată în T., ., nr. 135, ., ., jud. G. și P. M. T. Ț. D. GERHARDT, cu sediul în T., ., nr. 66, jud. G., pe care o schimbă în tot, și în rejudecare:
Respinge cererea de validare poprire formulată de creditoarea P. N., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.02.2016.
Președinte,Judecător
M. A. D. G. B.
Grefier,
F. D.
Red. jud. D.G.B./18.02.2016
Tehnored. gref. F.D./18.02.2016/6 ex.
Jud. fond: M.M.M.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 162/2016. Tribunalul GALAŢI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
