Revendicare imobiliară. Decizia nr. 478/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 2433/317/2010*
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 478
Ședința publică din 21 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte N. U.
Judecător G. D.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant N. N. împotriva sentinței civile nr.1407/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. S. și B. A. .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant N. N. asistat de avocat C. Teofila, lipsă fiind intimații pârâți B. S. și B. A., reprezentați de procurator B. D. și de avocat N. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat C. Teofila pentru recurentul reclamant N. N. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în revendicare, cu cheltuieli de judecată . A motivat că reclamantul face dovada proprietății cu certificatul de moștenitor iar pârâții ocupă din proprietatea reclamantului o porțiune de teren lată de 2 m pe toată lungimea drumului . A mai motivat că pârâții recunosc că nu dețin titlu de proprietate, deși ocupă terenul .
Avocat N. M. pentru intimații pârâți a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată . A motivat că terenul în litigiu are destinație de drum de trecere cunoscut sub denumirea de „ poteca lui Fix”, teren ce excede titlului de proprietate obținut de reclamant, astfel că în mod corect acțiunea în revendicare a fost respinsă.
TRIBUNALUL
Asupra recursul civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg Cărbunești la data de 4.12.2008 reclamantul N. Gr. N. a chemat în judecată pe pârâții B. S. și B. A., pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor și pentru a fi obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate si liniștita posesie o suprafață de teren situată în vatra satului Lazuri – Muncei cu lungimea de aproximativ 240 metri și lățimea 2 metri.
În motivarea acțiunii a arătat că a dobândit acest teren în baza titlului de proprietate nr._/2003 eliberat în temeiul Legii nr.18/1991, iar pârâții l-au ocupat în mod abuziv pe latura de vest din T 12 si in continuare din arabil cu aceeași vecini din T 74.
Pe parcursul cercetării judecătorești reclamantul a renunțat la cererea privind grănițuire proprietarilor.
Prin sentința civilă nr.3495 din 23.10.2008 a fost admisă în parte acțiunea civilă în revendicare, au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită folosință terenul ocupat în suprafață totală de 79 mp, amplasat în partea de Sud sub formă de triunghi, cu următoarele dimensiuni: S- 2,54 m, E-77,13 m și V-77,35 m, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză și schița întocmită de expertul C. D., precum și la 778 lei, în solidar, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că ocupațiunea terenului în litigiu a fost dovedită cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, iar dreptul de proprietate al reclamantului, a fost dovedit cu titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.480 Cod civil, pentru admiterea acțiunii în revendicare.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții B. S. și B. A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
Prin decizia civilă cu nr. 63/21.01.2009, a fost admis recursul, casată sentința civilă mai sus amintită și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a se suplimenta probatoriile, eventual a se întocmi un supliment la raportul de expertiza in vederea stabilirii cu exactitate a terenului in litigiu in funcție de actele de proprietate ale părților ,precum și dacă pârâții ocupă vreo suprafață din terenul identificat în acte sau numai drumul de acces din partea de vest a proprietății reclamantului.
In rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 4.02.2009 sub numărul_ și conform deciziei de îndrumare, instanța a dispus completarea raportului de expertiză și a suplimentat proba testimoniala atât pentru reclamant, cât și pentru pârâți, fiind audiați martorii V. G., G. V..
Prin sentința civilă nr. 3960 din data de 17.12.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea ulterior precizată, formulata de reclamantul N. Gr. N. in contradictoriu cu pârâții B. S. si B. A., fiind obligați aceștia să lase reclamantului in deplina proprietate si liniștită posesie terenul situat in extravilanul satului Lazuri, . in T 74, P.2669/1 in suprafata de 345 m.p., cu latimi variabile media fiind de 2,02 m si lungime de 170,60 m cu vecini la N rest proprietate reclamant, la E rest proprietate reclamant, la S drum acces la V drum acces si D. G. precum si terenul situat in intravilanul aceleasi localitati in T 12, P359/1 in suprafața de 108 m.p. cu latimi variabile media fiind de 1,44 m si o lungime de 74,99 m, cu vecini la N Dc 376, la E rest proprietate reclamant, la S rest proprietate reclamant, la V presupusul drum de acces, ambele terenuri fiind individualizate in anexele 1 si 2 aferente raportului de expertiza.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea având ca obiect grănițuire.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1076 lei ,reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate cu desfășurarea procesului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul N. Gr.N., cât și pârâții B. S. și B. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin decizia civilă nr. 966/30.04.2010 Tribunalul a admis recursurile declarate de recurentul reclamant N. Gr. N. și de către recurenții pârâți B. S., B. A. împotriva sentinței civile nr. 3960 din data de 17.12.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, a casat sentința si a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Reclamantul a depus următoarele înscrisuri: adresa nr. 5220/26.07.2007 și schițe teren,iar în ședința publică din data de 01.10.2010 a precizat că primul capăt de cerere are ca obiect revendicare ,iar cel de-al doilea uzufruct ,respectiv contravaloarea producției posibil de realizat pentru perioada 2003-2006.
Având în vedere dispozițiile deciziei de casare, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză topografică și expertiză agricolă, a fost administrată proba cu înscrisuri .
Prin sentința civilă nr.1407/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunesti în dosarul nr._ s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere cu obiect grănițuire.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul N. Gr. N. în contradictoriu cu pârâții B. S. și B. A., având ca obiect grănițuire, cu precizarea ulterioară.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1019,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr._/13.01.2003,în favoarea reclamantului N. Gr N., s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,3244 ha, teren agricol situat pe raza satului Lazuri, ., din care suprafața de 694 mp ,se află în tarlaua 12 ,. suprafața de 3000 mp, este situată în tarlaua 74 ,.>
Conform titlului de proprietate nr._/13.01.2003, comunicat de OCPI Gorj, terenul reclamantului ,situat în tarlaua 12,. suprafața de 694, are ca vecini la N- Dc 376, E.m N. P. ,S –rest proprietate ,iar la V- drum acces,iar terenul cu suprafața de 3000 mp ,situat în tarlaua 74 ,. ca vecini la N-rest proprietate, E- N. P., S-drum de acces ,iar la V- drum de acces.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară ,specialitatea topografie și cadastru ,întocmit de experții topografi M. M. ,Toacsen I. și M. G., au fost individualizate parcele nr. 359/1 ,cu suprafața de 694 mp și nr. 2669/1 ,cu suprafața de 3000mp, precizându-se că cele două parcele de teren ,se regăsesc în titlul de proprietate emis în favoarea reclamantului ,însă aceste terenuri sunt folosite de reclamant. Că ,în fapt, terenul revendicat de reclamant îl reprezintă de fapt drumul de acces ,menționat ca vecin în, situat la V terenului proprietatea reclamantului ,până la terenul proprietatea numitului D. G..
Acest teren, menționat ca fiind drum de acces, nu figurează în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Scoarța, terenul fiind folosit de pârâți, aceștia neprezentând însă acte pentru a face dovada dreptului de proprietate.
S-a concluzionat că pârâții ,nu ocupă din terenul proprietatea reclamantului ,teren pentru care a fost emis titlul de proprietate menționat anterior.
Chiar dacă și în adresa nr. 7049/23.09.2010(f.21), se menționează că nu există drum în partea de V a proprietății reclamantului, nu se poate reține apărarea reclamantului în sensul că ar proprietarul întregului terenului cu lățimea variabilă de la 1,4 m la DC 376 ,până la 0,4 m la drumul de exploatare și lungime de 248,15, cuprins între terenul său ,conform titlului de proprietate și proprietatea numitului D. G., în partea de vest ,afirmația sa neavând suport probator, din raportul de expertiză întocmit de cei trei experți topografi rezultând cu certitudine că acest teren nu se regăsește în titlul de proprietate nr._/2003.
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul topograf G. R..
Instanța nu a mai reținut concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul topograf C. D. ,întrucât pentru identificarea ternului proprietatea reclamantului ,acesta a avut în vedere titlul de proprietate depus de reclamant ,act ce prezintă modificări ,în sensul că în partea de V este menționat ca vecin și D. G. .
De altfel, prin declarația dată de reclamant în ședința publică din data de 30.04.2011,acesta a recunoscut că titlul de proprietate depus de acesta în dovedirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu ,prezintă modificări, susținând însă că nu știe cine a efectuat aceste modificări.
Din probele administrate nu a rezultat că modificările cu privire la vecinul din partea de V ar fi fost efectuate în conformitate cu dispozițiile legii fondului funciar ,astfel că nu se poate reține apărarea reclamantului în sensul că pentru terenul ocupat de pârâți, i-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Acțiunea în revendicare este cel mai specific mijloc juridic de apărare a dreptului de proprietate, pentru că apare ca o posibilitate pentru proprietar ca, în această calitate, să obțină restituirea bunului său de la de care îl deține fără drept, proprietatea fiind definită de art. 480 C.civ. ca fiind „dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat că pârâții ar ocupa din terenul proprietatea reclamantului, instanța a respins capătul de cererea având ca obiect revendicare .
În conformitate cu dispozițiile art. 483 cod de procedură civilă, fructele naturale sau industriale ale pământului se cuvin proprietarului terenului.
Art. 998-999 Cod civil, instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, fiind un mijloc de apărare a drepturilor subiective, iar repararea prejudiciului în cadrul acestei răspunderi are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind respinsă cererea privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor civile pentru, reprezentând lisa de folosință pentru terenul situat la V de terenul reclamantului,nefiind făcută dovada prejudiciului .
În temeiul art. 246 Cod de procedură civilă, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere având ca obiect grănițuire.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, raportat la culpa procesuală a reclamantului, instanța l-a obligat pe acesta să plătească pârâților suma de 1019,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate cu desfășurarea procesului, conform dovezilor de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. Gr. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, apelantul susține că greșit nu i s-a admis acțiunea atât timp cât pârâții nu figurează ca proprietari vecini, conform titlului său de proprietate, pe care l-a depus la dosar. Mai mult, pârâții intimați nu dețin acte de proprietate pentru porțiunea de teren cunoscută sub denumirea de poteca lui Fix, foștii proprietari înstrăinând terenul unei alte persoane.
Mai susține că pârâții intimați nu au depus titlul lor de proprietate, precum și că în titlul reclamantului s-a strecurat o greșeală în ce privește vecinătatea de la vest, unde nu există drumul de acces menționat în inventarul bunurilor publice, în planul . existente. Precizează faptul că, în prezent, în raport de adresa nr. 7049/2010 a Prefecturii Gorj, pe rolul instanțelor de judecată se află un dosar civil pentru îndreptare eroare materială.
Se critică de către apelant și expertiza efectuată în cauză, apreciind acesta că cei trei experți au fost părtinitori pe motiv că a fost respinsă cererea de majorare a onorariului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 111 C.p.civ., raportat la art. 115 pct. 2,3,4 lit. c C.p.civ., art. 1169 – 1173 cod civil de la 1864, respectiv pe art. 299- 316 Cod procedură civilă.
În susținerea apelului declarat, reclamantul apelant a depus copii după: adresa nr. 64/2005 emisă de Primăria Scoarța, certificat de moștenitor nr. 289/1997 întocmit de BNP C. C., proces-verbal de punere în posesie, certificat de moștenitor nr. 190/2002 întocmit de același BNP, alt proces-verbal de punere în posesie, adresa nr._/2012 emisă de Instituția Prefectului – județul Gorj, proces – verbal de constatare din 23.07.2004 întocmit de o comisie din cadrul Primăriei Scoarța, autorizație înstrăinare nr. 1830/1954, declarații martori state în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg- Cărbunești, adresa nr. 7049/2010 a Primăriei Scoarța, plan parcelar, titlul de proprietate nr._/2003 emis pe numele lui N. Gr. N..
Au fost depuse concluzii scrise de către apelant.
Intimații pârâți, B. S. și B. A., au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. În acest sens, susțin că în mod corect acțiunea a fost respinsă pe motivul că nu ocupă din terenul reclamantului, că nu sunt obligați să-și demonstreze proprietatea pentru un teren pe care oricum nu-l ocupă, respectiv că din raportul de expertiză rezultă faptul că însuși reclamantul deține terenul în litigiu. Existența unei erori asupra vecinătății de vest în titlul reclamantului nu poate fi pusă în sarcina pârâților, mijlocul procedural la îndemâna reclamantului pentru rezolvarea acestei probleme fiind altul, nu acțiunea în revendicare, susțin intimații.
Prin decizia civilă nr. 369/21.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant N. N. împotriva sentinței civile nr.1407/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații B. S. și B. A. . A fost obligat apelantul la plata către intimați la 500 lei cheltuieli de judecată
Împotriva deciziei a formulat recurs recurentul reclamant N. N., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate .
Prin decizia civilă nr._ din 5.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ a fost admis recursul declarat de reclamantul N. Gr.N., împotriva deciziei civile nr.369 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu pârâții B. S. și B. A..
S-a dispus casarea decizia, cauza fiind trimisă spre rejudecarea recursului la Tribunalul Gorj.
A fost obligat recurentul la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a pronunța decizia, Curtea a reținut că potrivit art.2821 alin. 1 Cod pr,.civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală având printre altele ca obiect litigii a căror valoare este până la 100.000 lei.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că obiectul litigiului l-a constituit acțiunea în revendicare unei suprafețe de teren având o lungime de aprox.240 m și o lățime de 2 m., reclamantul renunțând la judecarea acțiunii în grănițuire.
Valoarea acestui teren se situează sub valoarea de 100.000 lei prevăzut de dispozițiile art.2821 alin. 1 Cod pr.civilă, astfel că în acest caz hotărârea instanței de fond era cu recurs și nu cu apel.
Având în vedere că aceste dispoziții sunt de ordine publică imperative și care atrag o altă compunere a completului de judecată potrivit art.159 alin. 1 pct.1 Cod pr.civilă iar instanța o poate invoca din oficiu în orice stare a pricinii a admis recursul, dispunând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului la Tribunalul Gorj.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, Secția I Civilă sub nr._ ca instanță de recurs .
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați de instanța de judecată să lase în proprietate și liniștită posesie suprafața de teren situată în vatra satului Lazuri- Muncei, având o lungime de aproximativ 240 m și o lățime de 2 m, precum și să dispună grănițuirea proprietăților învecinate. La acest din urmă capăt de cerere reclamatul a renunțat la judecată conform art. 246 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește revendicarea, conform art. 480 Cod civil de la 1864, instanța de fond a procedat la verificarea pe baza probelor administrate a celor două condiții cumulative de admisibilitate, și anume: dreptul subiectiv de proprietate și ocupațiunea - stare de fapt.
În ceea ce privește dovada proprietății reclamantului, instanța de fond a constatat că la dosar a fost depus în copie titlul de proprietate nr._/2003, care a fost transpus în teren de către experți. Astfel, se reține că suprafața de 694 mp este situată în tarlaua 12, . la Vest ca vecin drum acces, iar terenul de 3000 mp este situat în tarlaua 74, . același vecin la Vest, mențiunile regăsindu-se în TP depus la dosarul cauzei, comunicat de OCPI Gorj.
În raportul de expertiză întocmit de experții topografi M. M., Toacsen I. și M. G. se stabilește că cele două suprafețe sunt proprietatea reclamantului, respectiv că ele sunt ocupate de acesta. Că există un drum de acces cuprins între terenul reclamantului în partea de Vest și numitul D. G., care drum se află pe un teren ce nu este proprietatea reclamantului.
Așa cum a reținut și prima instanță, instanța de apel constată că nu are vreo relevanță adresa primăriei cu nr. 7049/2010 prin care se afirmă că nu există ca vecin la vest drumul de acces în cauză, respectiv că în inventarul domeniului public al comunei Scoarța, județul Gorj nu este menționat terenul în litigiu, cât timp reclamantul nu îl are cuprins în actele sale.
Faptul că ar putea fi vorba despre o eroare materială asupra vecinătății de vest a terenului reclamantului din cele două parcele menționate în titlul său de proprietate nu demonstrează îndreptățirea acestuia sub aspectul dreptului subiectiv asupra terenului cât timp nu se vor face eventualele modificări invocate de parte. La acest moment instanța trebuie să aibă în vedere vecinătățile menționate în actul în vigoare.
Aprecierile recurentului asupra subiectivității celor trei experți nu sunt probate în vreun fel, cu atât mai mult cu cât concluziile raportului de expertiză criticat sunt în acord cu cele ale expertului topograf G. R..
Cum nu s-a demonstrat că pârâții ar ocupa din terenul reclamantului dispus în cele două parcele amintite, corect s-a reținut de prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 Cod civil de la 1864, acțiunea în revendicare dedusă judecății fiind neîntemeiată .
Concluzionând, reține tribunalul că sentința instanței de fond este temeinică și legală, în cauză nefiind incident nici unul din cazurile de recurs prevăzute de art. 304 C.proc.civ. și în raport de disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat .
În baza art. 274 C.proc.civ. recurentul va fi obligat la plata către intimații pârâți a 300 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosarul cauzei .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant N. N. împotriva sentinței civile nr.1407/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți B. S. și B. A. .
Obligă recurentul reclamant la 300 lei cheltuieli de judecată, în recurs, către intimați - pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2013 la Tribunalul Gorj
Președinte, N. U. | Judecător, G. D. | Judecător, M. G. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.G.D.
Jud fond N. P.
2Ex/ 1 martie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2232/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Hotărâre din 13-09-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
