Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3941/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3941/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 16504/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 588/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător N. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant B. V. împotriva sentinței civile nr.3941/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. și G. G. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant B. V. asistat de avocat A. C. și intimatul pârât G. C., asistat de avocat M. P., lipsă fiind intimata pârâtă G. G. C., reprezentată de avocat M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de invocat sau excepții de invocat, constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat A. C. pentru apelantul reclamant B. V. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul celor solicitate prin motivele de apel, arătând că se impunea stabilirea liniei de hotar între punctele 3 și 17.
Avocat M. P. pentru intimații pârâți G. G. C. și G. C. a solicitat respingerea apelului ca nefundat, precizând că intimații dețin o suprafață mai mică decât în acte, pe când apelantul deține o suprafață mai mare decât cea care a rezultat din actele de proprietate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâții G. C. și G. G. C., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora sa-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 150 mp în lungime de 60 m pe o lățime de 2,5 m învecinat la N-G. C-tin și G. P. la S-rest proprietate, E-drumul județean, V-most. M. D., să se stabilească linia de hotar între cele două proprietăți; pârâții să fie obligați sa ridice gardul construit în mod abuziv pe terenul său, iar în caz contrar sa fie el autorizat să demoleze acest gard pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este proprietarul terenului situat în ., jud. Gorj, care are suprafața de 918 mp, compus din trei parcele astfel: tarlaua 34 . de 335 mp, teren având categoria de folosință arabil învecinat la, N- U. M., E-rest prop. S-F. Vișinei, V-rest prop.; tarlaua 34 .. de 327 mp, teren având categoria de folosință vii învecinat la, N-U. M. E- rest prop. S-F. Vișinei V-most.M. D.; tarlaua 34 . de 256 mp teren având categoria de folosință curți construcții învecinat la N-U. M. E-D.J. 674 S - F. Vișinei V- rest prop.
A arătat că dovada dreptului de proprietate o face cu titlul de proprietate nr._/14.06.1999 eliberat de Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Urdari, cu certificatul de moștenitor nr.73/14.08.2003, certificatul de moștenitor nr.72/09.08.2002 cu actul de partaj voluntar autentificat sub nr.5367/14.08.2003 din care rezultă că în lotul său se regăsesc cele trei parcele menționate mai sus.
A mai arătat că în urmă cu puțin timp pârâții în mod abuziv au edificat un gard despărțitor care nu respectă sub nici o formă vechiul amplasament, acaparând astfel din proprietatea sa circa 150 mp .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.563, 560, 1485 din C.civ.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar cartea de identitate, certificat de moștenitor nr.73/2003, certificat de moștenitor nr.72/2002, act de partaj voluntar, titlu de proprietate nr._/1999. contract de vânzare – cumpărare nr.3944/1997, adeverința nr.414/1996, procesul verbal din 13.02.1996, certificatul de moștenitor nr. 760/1993 și o planșe foto.
La data de 15.01.2013, pârâtul G. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pentru terenul pe care îl deține are acte de proprietate (act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3944/03.04.1997 la Notarul Public).
A mai arătat că a cumpărat terenul în suprafața de 716 mp pe care a amplasat casa de locuit de la R. C. care la rândul sau 1-a dobândit prin reconstituire, conform adeverinței de proprietate nr. 414/13.02.1996 si a procesului - verbal de punere in posesie din 13.02.1996.
Mai mult, atunci când a reparat gardul despărțitor intre el si reclamant a ținut cont exact de vechiul amplasament, astfel ca nu a ocupat nici un metru din suprafața de teren a reclamantului.
În cauză, instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiați martorii U. E., P. C., F. A., I. Vișinel, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 31, 32, 36, 37), precum și proba cu expertiza specialitatea topografie, desemnând prin tragere la sorți pe expertul N. P. și a stabilit ca obiective ale expertizei: să se identifice prin amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți terenul proprietatea reclamantului, în conformitate cu actele acestuia de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/1999, cât și actul de partaj voluntar autentificat sub nr.5367/14.08.2003; să se identifice prin amplasament, formă, dimensiuni și vecinătăți terenul proprietatea pârâților, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3944/1997, adeverinței de proprietate nr.414/1996 și procesului verbal de punere în posesie din 13.02.1996; să se precizeze dacă pârâții ocupă din terenul reclamantului, iar în caz de răspuns afirmativ, să se individualizeze porțiunea de teren ocupată; după identificarea terenurilor părților, conform obiectivelor nr.1 și nr.2, să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților prin raportare la puncte fixe din teren; să se precizeze dacă gardul ce delimitează proprietățile părților se regăsește pe terenul proprietatea reclamantului sau pe terenul proprietatea pârâților; să se precizeze dacă între proprietățile părților există semne vechi de hotar.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 26.02.2013 de către expert N. P. prin serviciul registratură al instanței, reclamantul formulând obiecțiuni la acesta, care au fost admise de către instanță, expertul urmând să răspundă la acestea.
Prin sentința civilă nr.3941/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V., domiciliat în comuna Urdari ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții G. C. și G. G. C., domiciliați în comuna Urdari ., jud. Gorj.
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul actualului gard existent între proprietățile părților, identificat prin raportul de expertiză conform punctelor 3-16-17-18-9, au fost respinse capetele de cerere în revendicare și în obligație de a face, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea în revendicare are caracterul unei acțiuni petitorii, prin care se pune în discuție calitatea de proprietar și prin care proprietarul neposesor, solicită posesorului neproprietar să-i permită exercitarea atributelor dreptului de proprietate în conformitate cu art. 480 C.civ. care consacră dreptul proprietarului de a se bucura de atributele dreptului de folosință și dispoziție asupra bunului .
Astfel, reclamantul și-a susținut calitatea de proprietar al terenului revendicat în temeiul titlului de proprietate nr._/14.06.1999, precum și în temeiul actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 5367 din 14.08.2003, respectiv pentru suprafața de 918 mp.
De asemenea pârâții și-au susținut dreptul de proprietate asupra terenului deținut în conformitate cu actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3944 din 03.04.1997 prin care au cumpărat de la numita R. C. suprafața de 716 mp.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză au fost transpuse în teren actele de proprietate ale reclamantului și ale pârâților, expertul concluzionând faptul că deși nu poate formula concluzii clare privind eventuala ocupațiune a terenului revendicat de către pârâți, reclamantul deține o suprafață de 989 mp., mai mare decât suprafața menționată în actele sale de proprietate, respectiv suprafața de 918 mp., în timp ce pârâții dețin efectiv suprafața de 695 mp., în condițiile în care în actul lor de proprietate este menționat faptul că au cumpărat o suprafață de 716 mp.
De asemenea, instanța a constatatat că nici martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantului din acțiune, aceștia precizând instanței că reconstruirea gardului care delimitează în prezent proprietățile părților s-a făcut pe același amplasament cu gardul vechi și că pârâții nu au ocupat din terenul reclamantului cu prilejul edificării gardului (declarații martori F. A. și I. Vișinel), în condițiile în care martorii propuși de reclamant au precizat instanței că nu cunosc amănunte despre proprietățile părților.
Așadar, raportat la aceste concluzii ale raportului de expertiză coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că pârâții ocupă terenul proprietatea sa și nici că gardul construit de pârâți s-ar afla pe terenul său, ocupațiune care ar fi justificat acțiunea sa în revendicare și obligație de a face, drept pentru care instanța a respins aceste capete de cerere formulate de reclamant prin acțiunea sa.
În schimb instanța a admis cererea reclamantului privind grănițuirea proprietăților părților, stabilind ca linie de hotar actualul amplasament al gardului existent ce delimitează cele două proprietăți, respectiv punctele 3 – 16- 17-18- 9 menționate în raportul de expertiză ,in condițiile in care acest aliniament existent a fost respectat odată cu refacerea gardului de către părîți, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 584 C. civ., „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa;….”.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul B. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză și că in virtutea rolului activ trebuia să constate că apărările pârâților, în sensul că nu au schimbat poziția gardului este una nereală, motivată de faptul că în adeverința de proprietate au 716 mp, în actul de vânzare cumpărare aceeași suprafață, iar în prezent această suprafață nu mai există.
A mai precizat că referitor la suprafața sa de teren a făcut dovada proprietății asupra suprafeței de 918 mp și a suprafeței de 500 mp cu actele din registrul agricol, acte care nu au fost analizate de instanța de fond.
A mai arătat că martorii audiați în cauză au relatat că între cele două proprietăți a existat un drum de servitute pentru vecinii din partea de vest pe toată lungimea terenurilor, cu gard de blană și sârmă ghimpată înspre proprietatea acestuia și gard de nuiele înspre proprietatea pârâților, aspect care nu a fost avut în vedere de instanța de fond.
În drept au fost invocate disp.art.289 și următoarele C.pr.civ.
În apărare, pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că dețin o suprafață de 695 mp, iar în acte rezultă că ar deține o suprafață de 716 mp, pe când apelantul deține 989 mp, în realitate, iar din actele de proprietate ar trebui să dețină 918 mp.
Prin încheierea din 04.10.2013 s-a emis adresă către Comisia Locală Urdari de Aplicare a Legii nr.18/1991 pentru a se specifica dimensiunile care au fost avute în vedere la încheierea procesului verbal de punere în posesie din 13.02.1996 pe numele numitului B. N G..
Prin adresa nr. 3466/28.11.2013 Comisia Locală Urdari de Aplicare a Legii nr.18/1991 a precizat că nu poate înainta instanței dimensiunile ce s-au avut în vedere la momentul punerii în posesie a părților pentru terenurile identificate în procesul verbal de punere în posesie din 13.02.1996 în favoarea numitului B. G..
Verificând critica formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că apelul nu este fondat.
Prin cererea introductivă, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâții G. C. și G. G. C., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora sa-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 150 mp în lungime de 60 m pe o lățime de 2,5 m învecinat la N-G. C-tin și G. P. la S-rest proprietate, E-drumul județean, V-most. M. D., să se stabilească linia de hotar între cele două proprietăți; pârâții să fie obligați sa ridice gardul construit în mod abuziv pe terenul său, iar în caz contrar sa fie el autorizat să demoleze acest gard pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată.
Aspectele invocate de către apelant, în motivele de apel nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 563 C.civ. proprietarul unui bun are dreptul de a revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Acțiunea în revendicare fiind acțiunea prin care proprietarul neposesor își revendică bunul de la posesorul neproprietar este de principiu că în cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada atât a proprietății asupra terenului revendicat cât și dovada ocupațiunii acestuia de către pârât.
Din probatoriile dosarului a rezultat că reclamantul deține o suprafață de 989 mp, mai mare decât suprafața menționată în actele sale de proprietate, din care rezultă 918 mp, în timp ce pârâții dețin efectiv suprafața de 695 mp, iar în actele lor de proprietate figurau cu suprafața de 716 mp, iar din probatoriile administrate în cauză nu a rezultat că pârâții ar ocupa vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantului.
Critica adusă sentinței instanței de fond privind stabilirea liniei de hotar nu este întemeiată, avându-se în vedere că prin probatoriile efectuate în cauză nu a rezultat că gardul construit s-ar afla pe terenul reclamantului, martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerile reclamantului, ci dimpotrivă aceștia au precizat că reconstruirea gardului care delimitează în prezent proprietățile părților s-a făcut pe același amplasament al gardului vechi, iar pârâții nu au ocupat din terenul reclamantului cu prilejul edificării noului gard.
În condițiile în care, atât reclamantul cât și pârâții au acceptat punerea în posesie fără a fi menționate dimensiunile terenurilor pe care le dețin, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit linia de hotar pe actualul amplasament al gardului existent ce delimitează cele două proprietăți prin unirea punctelor 3-16-17-18 și 9 menționate în raportul de expertiză, prin construirea noului gard s-a respectat vechiul amplasament dintre cele două proprietăți.
Văzând și disp.art. 560 C.civ., tribunalul în baza art.296 Cpr.civ. va respinge apelul ca nefundat, iar în baza art. 274 Cpr.civ., apelantul va fi obligat la cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant B. V. împotriva sentinței civile nr.3941/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți G. C. și G. G. C. ca nefondat.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată față de intimatul pârât G. C..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 29.11.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | |
Grefier, E. C. |
Red V.B.
03 Decembrie 2013
Thn. .. fond D. C.
5ex
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1789/2013. Tribunalul GORJ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1453/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
