Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 6917/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 104
Ședința publică din data de 06 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj împotriva sentinței civile nr.6528/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator C. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj și intimatul contestator C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a solicitat de către apelantă judecarea cauzei în lipsă, după care constatându-se apelul în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin contestația înregistrată sub nr._ /2012, contestatorul C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Mun.Tg-J., anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă nr._/08.04.2013, a adresei nr._/10.04.2013 și desființarea măsurii indisponibilizării sumelor reprezentând venituri și disponibilități bănești.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin decizia nr._/08.04.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun.Tg-J., pe motiv că s-ar fi constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă sau să își risipească patrimoniul/averea, s-au dispus măsuri asigurătorii, iar prin actul nr._/10.04.2013 i s-a adus la cunoștință că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor reprezentând venituri și disponibilități bănești datorate cu orice titlu de către ..
Măsurile asigurătorii au fost luate fără să i se emis și comunicat vreun titlu de creanță sau titlu executoriu, contestatorul arătând că nu datorează vreo sumă de bani intimatei, iar în ceea ce privește presupusa creanță pe care S.C.Relcosti Impex S.R.L. ar trebui să o achite intimatei, aceasta este prescrisă, întrucât din anul 2006 S.C.Relcosti Impex S.R.L., nu a mai desfășurat niciun fel de activitate și nici nu i-a fost comunicat vreun act de executare care să aibă ca efect întreruperea prescripției extinctive.
Mai mult, arată că nu îndeplinește calitatea de subiect activ al presupusei obligații și nu există temei legal pentru nașterea obligației de plată a creanței reținută în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr.6528/26.09.2013 Judecătoria Tg-J. a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. C., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., ., jud.Gorj, CNP_, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Mun.Tg-J. cu sediul în mun.Tg-J., ., jud.Gorj.
S-a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ emisă la 08.04.2013 de către intimată, precum si a adreselor nr._/10.04.2013 și nr._/10.04.2013 de înființare a popririi, respectiv de comunicare a înființării popririi.
A fost obligată intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Mun.Tg-J. la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 194 lei .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 08.04.2013 a fost emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor Publice a mun.Tg-J., în temeiul art.129 alin.4 din O.G. nr. 92/2003 decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._, la contribuabilul C. C. față de care s-a constatat existența unei obligații de plată în sumă totală de 1899 lei, instituindu-se măsura indisponibilizării veniturilor din salarii pe care acesta le realizează de la ..(ca urmare a răspunderii solidare pentru S.C. Relcosti Impex S.R.L.)
S-a arătat că în motivarea dispunerii măsurilor asiguratorii s-a reținut:" pericolul ca debitorul să se sustragă de la executare silită în cazul începerii procedurii de atragere a răspunderii solidare" și fără a se face referire la vreun act de control în care să se materializeze aceste constatări sau ca urmare a răspunderii solidare a administratorului C. C. (administrator și la Relcosti Impex S.R.L.) s-a dispus instituirea de măsuri asiguratorii asupra veniturilor din salarii pe care contestatorul le încasează de la ..; că în baza acestei decizii, s-a emis adresa de înființarea popririi nr._/10.04.2013 și adresa nr._/10.04.2013, prin care s-a comunicat contestatorului măsura luată.
Făcând trimitere la art. 129 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 și la art.2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., instanța a reținut că din aceste texte de lege rezultă că pentru a se justifica instituirea acestei masuri, organul de control, respectiv intimata, trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să sustragă de la urmărire sau sa își ascundă ori sa își risipească patrimoniul; că aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conținutul declarațiilor fiscale și a situației financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali și al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare și plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvență sau de insolvabilitate etc. (astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 și 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/ emis de A.N.A.F.
A precizat că în fapt, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii este redat conținutul art.129 alin.2 din OG 92/2003, iar singura justificare a dispunerii acestei măsuri este aceea că s-au stabilit cu ocazia controlului suma de plată de 1899 lei; că simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate.
A menționat că în ceea ce privește calitatea de subiect activ al presupusei obligații de plată, a prescripției creanței menționate în cuantum de 1899 lei și a naturii acesteia, respectiv pentru contestarea titlului de creanță, legiuitorul a prevăzut o procedură specială, reglementată de dispozițiile art.205 și urm. din OG nr.92/2003, legalitatea și temeinicia lui nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, putând fi verificate doar în cadrul procedurii administrative prealabile prevăzute de actul normativ menționat; așadar, criticile contestatorului referitoare la aceste aspecte arătate anterior, nu pot fi analizate în acest cadru procesual, care impune limitarea verificărilor doar la aspecte vizând regularitatea actelor de executare contestate.
În consecință instanța a constatat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ / 08.04.2013, că adresa nr._/10.04.2013 și nr._/10.04.2013 de înființare a popririi, respectiv de comunicare a înființării popririi, emise de intimată sunt nelegale și în consecință va dispune anularea acestora.
A făcut în cauză aplicațiunea dispozițiilor art.453 alin.1 și 2 C.pr. civ, obligând intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a mun.Tg-J. la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 194 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj considerând-o netemeinică și nelegală.
S-a invocat că în mod greșit instanța de fond a reținut că măsurile asigurătorii s-au stabilit cu ocazia controlului unde s-a reținut suma de plată de 1899 lei, că instanța de fond a fost dusă în eroare, întrucât titlul de creanță îl constituie decizia nr.249/17.04.2013, fapt consemnat în întâmpinarea ce se regăsește la dosarul cauzei și în dosarul de executare ce relevă temeinicia formelor de executare silită prin raportare la prevederile art.129 alin.1-4 din OG.92/2003.
A precizat că aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, iar odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
A invocat apelanta că trebuie să rețină instanța de apel că . al cărui administrator este C. C. înregistra debite restante la bugetul consolidat al statului și că întrucât nu a reușit stingerea obligațiilor restante, s-a declarat starea de insolvabilitate a debitoarei, reținându-se că administratorul agentului economic în persoana contestatorului nu a procedat la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, continuând să acumuleze pierderi, astfel că s-a luat măsura angajării răspunderii solidare cu societatea a administratorului societății.
A menționat că măsurile asigurătorii dispuse s-au impus întrucât exista pericolul ca societatea să-și înstrăineze patrimoniul și că luarea acestor măsuri este o obligație pentru organele fiscale.
A mai precizat apelanta că decizia nr.249/2013 nu a fost desființată și că nu are culpă procesuală în ceea ce privește cheltuielile de judecată.
Alăturat cererii de apel s-a depus copia deciziei nr.249/17.04.2013 privind răspunderea solidară a contribuabilului cu debitoarea declarată insolvabilă.
La data de 02.12.2013 în termenul prevăzut de art.471 alin. 5 C.pr.civ. a fost depusă întâmpinare de către intimatul C. C..
A precizat intimatul că în cuprinsul întâmpinării depuse de apelantă în fața instanța de fond nu s-a menționat care este proveniența debitului, din decizia nr._/08.04.2013, iar faptul că nu se menționează în nici un înscris emis de pârâtă a considerat intimatul că vizează un debit foarte vechi pentru care a intervenit prescripția.
A mai arătat că așa cum a menționat și în contestație . a mai desfășurat nici o activitate din anul 2006 și nici nu i s-a comunicat nici un act de executare care să aibă ca efect întreruperea prescripției extinctive.
Că în dosarul de executare nu s-a menționat de unde provine creanța și dacă decizia nr.249/2013 i-ar fi fost comunicată intimatului.
Întâmpinarea a fost comunicată apelantului în vederea formulării răspunsului, iar ca urmare a expirării termenului pentru depunerea răspunsului la întâmpinare a fost fixat termen de judecată pentru data de 06.02.2014.
De menționat că prin cererea de apel, apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul, examinând în raport cu prevederile art.479 C.pr.civ. în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Judecătoria Tg-J. a fost învestită cu soluționarea cererii formulată de contestatorul C. C. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Mun.Tg-J., pentru anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă nr._/08.04.2013, a adresei nr._/10.04.2013 și desființarea măsurii indisponibilizării sumelor reprezentând venituri și disponibilități bănești, motivând contestatorul că măsurile asigurătorii au fost luate pe considerentul că există pericolul risipirii averii și fără să i se fi emis și comunicat vreun titlu de creanță sau titlu executoriu, că nu datorează vreo sumă de bani intimatei, iar în ceea ce privește presupusa creanță pe care S.C.Relcosti Impex S.R.L. ar trebui să o achite intimatei, aceasta este prescrisă, întrucât din anul 2006 S.C.Relcosti Impex S.R.L., nu a mai desfășurat niciun fel de activitate și nici nu i-a fost comunicat vreun act de executare care să aibă ca efect întreruperea prescripției extinctive; că nu îndeplinește calitatea de subiect activ al presupusei obligații și nu există temei legal pentru nașterea obligației de plată a creanței reținută în sarcina sa.
Așa cum a reținut și instanța de fond, dispunerea măsurilor asigurătorii a fost întemeiată pe dispozițiile art.129 alin. 2 din OG.92/2003 cu motivarea de fapt că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la executarea silită în cazul începerii procedurii de tragere a răspunderii solidare.
În cuprinsul acestei decizii nu se face referire însă la actul ce vizează această răspundere solidară, iar în ceea ce privește decizia nr.249/17.04.2013, aceasta nu putea fi avută în vedere pentru simplul motiv că este ulterioară emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
Chiar în contextul în care măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță trebuiau dovedite aspectele care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii, respectiv prin raportare la dispozițiile art.129 alin. 2 din OG.92/2003, respectiv a aspectelor care prezumă sau stabilesc pericolul ca debitorul să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Condițiile care trebuie respectate pentru aplicarea măsurilor asigurătorii sunt evidențiate și de dispozițiile art.2.1 din Ordinul nr.2065/2010 emis de ANAF privind procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, punctul 5.1.1., respectiv în situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, și în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă și totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control.
Instanța de fond a reținut corect că prin raportare la dispozițiile legale menționate, aprecierea pericolului trebuie să se facă în mod concret, respectiv prin luarea în considerare a tuturor aspectelor relevate de textele de lege.
Altfel spus decizia nu cuprinde elemente justificative concrete care au determinat instituirea măsurilor asigurătorii.
Faptul că organele fiscale au o obligație impusă de lege pentru instituirea măsurilor asigurătorii nu face admisibilă o instituire a măsurilor fără respectarea cerințelor legate de dovada concretă a pericolului de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului de către debitor.
De menționat că instanța de fond a reținut că aspectele legate de calitatea de subiect activ al obligației de plată și de prescripția creanței, invocate de contestator, nu pot face obiectul cauzei deduse judecății, aceste aspecte au fost reiterate prin întâmpinarea formulată în apel de contestator însă acesta nu a declarat apel împotriva acestor considerente:
Obligarea la cheltuieli de judecată a intimatei este justificată de incidența dispozițiilor art.453 alin.1 C.pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Intimata apelantă datorează astfel contestatorului care a avut câștig de cauză cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, având în vedere dispozițiile art.451 C.pr.civ. potrivit cu care cheltuielile de judecată constau și în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar.
În considerarea celor arătate în baza art.480 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj cu sediul în mun.Tg-J., ., jud.Gorj, CUI_ împotriva sentinței civile nr. 6528/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul contestator C. C., cu domiciliul în municipiul Tg-J., ..61, ., ., CNP_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 februarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.M.G.
Tehnored.L.M.
Jf.C.L.M.
Ex.4/11 februarie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1016/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 1352/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
