Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 636/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 9998/318/2013

Cod operator: 2443

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 636/2014

Ședința publică din 18 Iunie 2014

Completul compus din:

Președinte A. E. S.

Judecător C. P.

Grefier V. O.

Pe rol fiind pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014 privind soluționarea apelului civil declarat de apelanta- pârâtă . SA împotriva sentinței civile nr. 2462/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul -reclamant N. M..

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de18.06.2014.

Deliberând tribunalul ,pronunță următoarea decizie

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față,

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-J. la data de 25.06.2013 sub nr._ reclamantul N. M. a chemat în judecată pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâtei să nu execute lucrări miniere de exploatare a cărbunelui la suprafață pe terenul proprietatea sa cu suprafața de 2113 mp. situat în extravilanul comunei Cătunele, .”, Tarlaua nr. 48, . cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că este proprietarul acestui teren și că, deși pârâta a fost obligată prin s.civ. nr. 1279/16.05.2012 Judecătoriei Motru să-i lase acest teren în deplină proprietate și liniștită posesie, precum și să îl redea în circuitul agricol, aceasta nu numai că nu și-a îndeplinit obligația ci avansează în direcția terenului cu lucrările miniere de exploatare a cărbunelui la suprafață, frontul de lucru ajungând la o distanță de aproximativ 300 ml. față de acest teren, existând, în consecință, riscul evident de a fi afectată proprietatea reclamantului într-un termen foarte scurt.

În drept s-au invocat prevederile art. 996-998 C.civ.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu -J. de a soluționa prezenta cerere și declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Motru.

În ședința publică din 28.06.2013 avocat S. C. a depus la dosar o cerere de transformare a cererii de ordonanță președințială în cerere de drept comun.

Prin sentința civilă nr. 5090/28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu - J. de a soluționa prezenta cerere și s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Motru.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub același număr,_ .

La 23.07.2013 pârâtul a depus la dosar întâmpinare.

Instanța a solicitat reclamantului să precizeze în mod clar obiectul cererii în raport de precizarea formulată la data de 28.06.2013 prin care a solicitat transformarea ordonanței președințiale în cerere de drept comun și să indice temeiul de drept al acesteia.

La data de 10.09.2013 reclamantul N. M. a formulat o precizare la acțiune, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată pârâta Societatea C. E. Oltenia SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului de folosință al pârâtei pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui la suprafață sau haldare asupra terenului proprietatea lui cu suprafața de 2113 m.p., situat în extravilanul comunei Cătunele, . în pct. Stoicanu, în tarlaua 48, . învecinează la Nord cu T. D., la Est cu Cariera L., la Sud cu T. D. și la Vest cu C. G. și să fie obligată pârâta să nu execute asemenea lucrări pe acest teren. În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 555 alin. 1 Cod Civil, art. 556 alin. 2 și 3 Cod Civil, art. 558 alin. 1 Cod civil, art. 564 Cod civil.

S-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, pârâtului, punându-i-se totodată acestuia în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată precizate, în condițiile art. 165 Cod pr. civilă. La data de 09.10.2013 pârâtul a formulat întâmpinare.

În ședința publică din 13.11.2013 s-a depus la dosar răspunsul la interogatoriul ținut pârâtei de reclamantul N. M.. La același termen de judecată instanța a pus în vedere pârâtei să precizeze dacă ocupă terenul în litigiu, iar în caz afirmativ să indice în ce temei și să depună la dosar înscrisuri doveditoare. Pârâtul nu a răspuns solicitărilor instanței. Prin încheierea din 27.11.2013 a fost decăzut pârâtul din proba cu expertiza tehnică.

Părțile au depus la dosar concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr.2462/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia, așa cum a fost precizată ulterior.

S-a constatat că pârâta nu are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu în suprafață de 2113 m.p. pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui de suprafață sau haldare. A fost respinsă în rest cererea și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul N. M. a solicitat prin cererea astfel cum a fost precizată să se constate inexistența dreptului de folosință al pârâtei pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui la suprafață sau haldare asupra terenului proprietatea sa cu suprafața de 2113 m.p., situat în extravilanul comunei Cătunele, . și să fie obligată pârâta să nu execute asemenea lucrări pe acest teren, invocând dispozițiile art. 564 Cod civil.

Că,potrivit art.564 cod civil proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său. Dreptul la acțiunea negatorie este imprescriptibil.

Acțiunea negatorie este acea acțiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanței de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acțiune nu este titularul unui drept real, dezmembrământ al proprietății, asupra bunului său și să îl oblige la încetarea exercițiului nelegitim al unuia dintre aceste drepturi. Așadar, în cadrul acțiunii negatorii, pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv, ci doar susține că el este titularul unui alt drept real asupra bunului.

Instanța a reținut astfel că pentru admisibilitatea unei acțiuni negatorii este necesar să se facă dovada existenței dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu și inexistenței unui alt drept real al pârâtului asupra acestui teren.

În speță, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1279/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.M.C. Motru, a fost admisă în parte cererea având ca obiect revendicare imobiliară și obligația de a face formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta Exploatarea de Carieră L., a fost obligată pârâta Exploatarea de Carieră L. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2113 mp teren identificată conform raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._, a fost obligată pârâta EC L. să redea în circuitul agricol suprafața de 2113 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr._ emis la 20.06.2007, Tarlaua 48, . respinsă în rest cererea reclamantului și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1511 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant . Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac prin decizia nr. 491/08.11.2012 a Tribunalului Gorj și prin decizia nr. 2477/15.03.2013 a Curții de Apel C.. Rezultă așadar, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Pe de altă parte, pârâta nu a prezentat în instanță acte care să dovedească faptul că este titulara unui drept real, altul decât dreptul de proprietate, asupra terenului în litigiu. Aceasta a invocat că are un drept real de folosință asupra acestuia întrucât și-a desfășurat activitatea pe terenul în litigiu în baza licenței de exploatare nr. 3498/24.06.2002 și că terenul în litigiu este inclus în terenul dat în administrare societății, prin Decretul nr.6/1986.

În această privință instanța a reținut că în cadrul dosarului nr._ în care părțile s-au judecat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate nr._/20.06.2007 al reclamantului, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare pentru suprafața de 2113 m.p. Prin cererea de chemare în judecată formulată în acel dosar, s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis pe numele moștenitorului autorului N. C.M. și a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate cu motivarea că această suprafață de teren a fost expropriată prin Decretul nr. 6/1986 și dată în administrarea directă a Întreprinderii Miniere Motru. În decizia nr. 1188/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în același dosar nr._, tribunalul a reținut că toți cei trei experți care au întocmit raportul de expertiză în acel dosar au concluzionat că din analiza planului aerofotografiere realizat în 12.09.2006, a fotoplanului realizat în 2008 și a planului de lucru din august 2007 al Carierei L. a rezultat că la data emiterii titlului de proprietate cât și la data punerii în posesie, suprafața de 2113 m.p. reprezintă teren care nu era afectat de lucrări miniere. Instanța a constatat astfel că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2113 m.p. iar la analiza valabilității titlului de proprietate emis acestuia pentru această suprafață de teren, s-au avut în vedere susținerile potrivit cărora terenul în discuție ar fi inclus în Decretul nr. 6/1986, dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 213/1998, aspect care reiese din cuprinsul deciziei civile nr. 1188/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ . De altfel în decizia nr. 2477/15.03.2013 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._, menționată mai sus, având ca obiect revendicarea aceleiași suprafețe de teren, disputată între aceleași părți, s-a menționat că în condițiile în care instanțele de judecată au reținut legalitatea titlului de proprietate emis reclamantului pentru suprafața de 2113 m.p., caracterul abuziv al posesiei exercitată de pârâtă nu mai poate fi pus în discuție.

Așadar, reclamantul a făcut dovada proprietății asupra terenului în suprafață de 2113 m.p. și a faptului că pârâtul nu este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra acestuia, motiv pentru care, instanța a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată ulterior și a constatat că pârâta nu are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui de suprafață sau haldare.

Instanța a respins solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să nu execute asemenea lucrări pe acest teren, întrucât din probele administrate nu reiese că pârâta folosește în prezent terenul în litigiu, dimpotrivă, chiar reclamantul susține prin cererea inițială de ordonanță președințială introdusă la instanță, prin concluziile scrise și modul de formulare al întrebărilor adresate pârâtei la interogatoriul formulat, că frontul de lucru al acesteia se află la 300 m de terenul în litigiu, așadar că în prezent pârâta nu folosește acest teren. Prin urmare, în prezent pârâta nu execută lucrări pe terenul în litigiu. Ori, pentru a se bucura de protecția juridică, dreptul subiectiv civil trebuie să fie actual.

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea precizată ulterior, a constatat că pârâta nu are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu în suprafață de 2113 m.p. pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui de suprafață sau haldare și a respins solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta să nu execute asemenea lucrări pe acest teren.

În baza art.453 alin. 2 din codul de procedură civilă a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat, corespunzător pretențiilor admise.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.

În motivarea apelului s-a arătat faptul că subunitatea UMC L. își desfășoară activitatea pe acest teren în baza licenței de exploatare nr. 3498/24.06.2002, HG 1295/2007 – Cariera L.- MO nr. 738/2007, licență preluată de către societatea pârâtă urmare a procesului de fuziune și ca atare terenul pe care pârâta a fost obligată să-l redea în circuitul agricol intra în categoria terenurilor cu destinații speciale, fiind inclus în terenurile date în administrare societății prin Decretul nr. 6/1986, terenuri care actualmente sunt supuse reglementărilor din legea minelor în ceea ce privește exploatarea lignitului și procedurii speciale de redare în circuitul agricol după încetarea activității. Sub aceste aspect dreptul real de folosință asupra terenului este conferit în temeiul unui act normativ ,respectiv Decretul 6/1986, dreptul real de administrare a bunurilor proprietate publică fiind opozabil celorlalte subiecte de drept.

S-a invocat că societatea pârâtă efectuează exploatarea de lignit energetic în perimetrul de licență, fiind de bună credință atât la . și pe toată durata de executare a lucrărilor minere ( lucrările se efectuează în baza licenței emise în 2002 – prin urmare în limitele determinate de exploatarea bunului conform destinației sale pot fi efectuate lucrări miniere ce afectează temporar substanța lucrului ). Dreptul de proprietate i-a fost reconstituit reclamantului ulterior în anul 2007 când i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/20.06.2007,cât și la data punerii în posesie 12.10.2006, neexistând dovada dezafectării bunului din proprietatea publică a statului.

Că, reclamantul prin cererea introductivă din dosarul nr._ a recunoscut că terenul a fost excavat de către UMC L., iar expertizele tehnice judiciare sunt edificatoare în sensul că lucrările au fost efectuate de către societatea pârâtă în considerația transmiterii de către Statul Român a dreptului de folosință a terenurilor prin Decretul nr. 6/1986 ,astfel încât nu pot fi catalogate ca fiind de rea-credință. Pe cale de consecință la momentul actual nu se pune problema afectării acestei suprafețe prin efectuarea lucrărilor de exploatare a cărbunelui față de constatările rapoartelor de expertiză – terenul era afectat deja la momentul eliberării titlului de proprietate. Or, acesta situație reiese inclusiv din categoria de folosință înscrisă în titlul de proprietate – alte terenuri neagricole.

Proiectul și planul de exploatare a cărbunelui ( de fapt cazul licență de exploatare și actele emise în baza acesteia ) sunt informații secret de serviciu, neputând fi depuse la dosarul cauzei decât în condițiile în care instanța face dovada îndeplinirii prevederilor legale – Legea nr. 182/2002, HG 585/2002 – privind accesul la informații secret de serviciu.

Că, exploatarea lignitului energetic s-a făcut și se face în baza unei licențe valabile – licența de exploatare nr. 3498/2002 a fost emisă pentru Cariera L. – M.O 738/2007, unitatea pârâtă fiind de bună credință atât la începerea lucrărilor pe un teren pe care a avut un drept real de administrare, cât și în momentul efectuării acestor lucrări pe terenul reclamantului, edificatoare fiind rapoartele de expertiză, care constată afectarea suprafeței cât și categoria de folosință pentru care a fost emis titlul de proprietate – alte terenuri neagricole.

S-a invocat totodată că pe de altă parte cu ocazia punerii în executare a obligației de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul reclamantului executorul judecătoresc confirmă concluziile rapoartelor de expertiză în sensul că terenul a fost deja excavat, iar lucrările de redare în circuitul agricol pot fi executate doar după finalizarea lucrărilor miniere și presupun un fapt pozitiv, respectiv accesul la terenul reclamantului, efectuarea în totalitate a lucrărilor miniere care fac obiectul licenței de exploatare.

În concluzie s-a invocat că apelanta a dovedit existența unui drept real de administrare conferit în temeiul legii, motiv pentru care se impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului .

În drept au invocat dispozițiile art.466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Decretul 6/1986 și Legea 213/1998.

Intimatul-reclamant N. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei-pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

S-a invocat că susținerile apelantei-pârâte sunt nefondate din următoarele considerente:

Potrivit art.54 din Legea minelor nr.61/1998 cu completările ulterioare,pe data intrării în vigoarea a legii menționate au fost abrogate toate actele normative anterioare care reglementau activitățile miniere în România, inclusiv Decretul de expropriere nr. 6/1986 și alte acte normative prin care apelanta-pârâtă pretinde ca antecesoarele ei au primit în administrare terenul proprietate statului ce a fost expropriat în acest scop.

Că, deci, după . Legii minelor nr. 61/1998 potrivit art. 6 alin.1 din lege „ accesul la terenurile necesare efectuării activităților miniere se face în condițiile legii prin…..”unul din modurile prevăzute la litera a-g, iar potrivit art.7, art. 10, art. 11 din același act normativ este reglementată modalitatea în care se desfășoară activitatea minieră.

A invocat intimata că, având în vedere dispozițiile legale menționate, apelanta- pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA nu poate să facă dovada dreptului ei de proprietate asupra resurselor minerale de pe terenul în litigiu, proprietatea sa decât cu actele prevăzute de dispozițiile legale arătate, respectiv titlul prin care a intrat în folosința acestora prevăzut de art. 6 din lege, contractul de concesionare prevăzut la art.13 din lege, licența exclusivă de exploatare încheiată în forma scrisă prevăzută la art.18-21 din lege, autorizația de începere a lucrărilor eliberată de organul competent prevăzută la art.18-22 din lege.

Că, de asemenea, apelanta- pârâtă nu-și poate desfășura activitatea în baza licenței de exploatare nr.3498/24.06.2002 având în vedere prevederile art.1 din HG nr.1295/31.10.2007, art.11 alin.1 din Legea minelor nr.61/1998, art. 21 alin.1 și art. 22 din Legea 85/2003.

A invocat intimatul- reclamant că în favoarea sa s-a stabilit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu prin procesul -verbal de punere în posesie din 12.10.2006 și titlul de proprietate nr._/20.06.2007, liber de orice sarcini și anterior aprobării licenței invocate prin HG nr. 1295/31.10.2007.

Că, mai mult, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Motru în care părțile s-au judecat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate nr._/20.06.2007 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare pentru suprafața de 2113 mp, iar prin sentința civilă nr.1279/16.05.2012 a Judecătoriei Motru pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă ,de asemenea, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că terenul în litigiu este proprietatea reclamantului N. M. și că pârâta deține fără drept acest teren, fiind admis capătul de cerere privind revendicarea.

Totodată, s-a arătat că prin punerea în posesie a acestor sentințe potrivit legii, prin procesul verbal de executare din 05.06.2013 încheiat de B. D. C. în dosarul nr. 85/E/2013 apelanta- pârâtă a pierdut posesia terenului în litigiu, astfel că nu mai poate pretinde niciun drept asupra terenului ,așa cum în mod corect a reținut in instanța de fond prin sentința pronunțată.

A arătat intimatul- reclamant că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin.5 din Constituția României având în vedere disp. alin.2 și alin.3 ale aceluiași articol din Constituție potrivit cu care „proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod legal de lege, indiferent de titular” și „ nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, ori, terenul în litigiu, proprietatea reclamantului nu a fost expropriat potrivit dispozițiilor menționate.

Că, în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 559 alin.2, teza a II-a din Codul Ciivl invocate de apelantă, având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, ci dispozițiile art. 559 alin 1 din Codul Civil potrivit cu care „proprietatea terenului se întinde și asupra subsolului și spațiului de deasupra terenului cu respectarea limitelor legale”.

Apelanta- pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA la data de 02.04.2014 în termenul prevăzut de art.471 alin.6 Cod proc civ a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de intimatul- reclamant N. M., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a invocat că subunitatea apelantei UMC L. își desfășoară activitatea pe acest teren în baza licenței de exploatare nr.3498/24.06.2002, HG nr. 1295/2007, licență preluată de către societatea apelantă ca urmare a procesului de fuziune și ca atare terenul pe care a fost obligată ă-l dea în circuitul agricol intră în categoria terenurilor cu destinație specială, fiind inclus în terenurile date în administrarea societății prin Decretul nr. 6/1986 și sub acest aspect dreptul real de folosință asupra terenului este conferit în temeiul unui act normativ, Decretul nr.6/1986, dreptul real de administrare a bunurilor proprietate publică fiind opozabil celorlalte subiecte de drept.

Apelanta- pârâtă a reiterat motivele de apel invocate, concluzionând că a dovedit existența unui drept real de administrare conferit în temeiul legii și în consecință se impune respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele in noul Cod de Procedură Civilă raportat la dispozițiile Decretului nr. 6/1986 și dispozițiile Legii 13/1998

În apel, au fost atașate la dosarul cauzei, dosarul nr._ și nr._ ale Judecătoriei Motru.

Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, în limitele învestirii sale prin cererea de apel, tribunalul constată că apelul este nefondat din următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, așa cum a fost precizată la data de 10.09.2013, reclamantul N. M. a învestit instanța de judecată cu o acțiune negatorie prin care a solicitat să se constate inexistența dreptului de folosință al pârâtei, Societatea C. E. Oltenia SA pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui la suprafață sau haldarea terenului, proprietatea sa, cu suprafața de 2113 mp, situat în extravilanul comunei Cătunele, satul L., județul Gorj și să fie obligată pârâtă să nu execute asemenea lucrări pe acest teren, invocând dispozițiile art. 564 Cod Civil.

Prin sentința atacată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, s-a constatat că pârâta nu are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu în suprafață de 2113 mp pentru executarea de lucrări miniere de exploatare a cărbunelui de suprafață sau haldare și a fost respinsă în rest cererea, reținându-se în esență că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2113 mp, iar pârâta nu este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate asupra acestuia.

Observând actele dosarului, se constată că reclamantului N. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar, fiindu-i eliberat proces- verbal de punere în posesie la data de 12.10.2006 și titlul de proprietate nr._/20.06.2007 în calitate de moștenitor al autorului N. C. M. pentru suprafața de 3000 mp, situată în extravilanul satului Cătune, tarlaua 48, .> Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ apelanta -pârâtă din cauza de față, Societatea C. E. Oltenia SA, a solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate emis pe numele moștenitorilor autorului N. C. M. și actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii acestora, iar prin sentința civilă nr.126/19.01.2012 a Judecătoriei Motru așa cum a fost modificată prin decizia nr.1188/2012 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte acțiunea formulată și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2007 pentru suprafața de 887 mp individualizată în schița anexă 2 la raportul de expertiză întocmită de expert.

De asemenea, se reține că prin sentința civilă nr._/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.M.C. Motru, a fost admisă în parte cererea având ca obiect revendicare imobiliară și obligația de a face formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta Exploatarea de Carieră L., a fost obligată pârâta Exploatarea de Carieră L. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2113 mp teren identificată conform raportului de expertiză întocmit în dosarul nr._, a fost obligată pârâta EC L. să redea în circuitul agricol suprafața de 2113 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr._ emis la 20.06.2007, Tarlaua 48, . respinsă în rest cererea reclamantului și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1511 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant . Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac prin decizia nr. 491/08.11.2012 a Tribunalului Gorj și prin decizia nr. 2477/15.03.2013 a Curții de Apel C..

Potrivit art.564 Cod Civil, proprietarul poate intenta acțiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate asupra bunului său. Dreptul la acțiune negatorie este imprescriptibil.

În mod corect instanța de fond a stabilit că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar pârâta nu a dovedit faptul că este titulara unui drept real, altul decât dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, apreciind corect că sunt aplicabile dispozițiile art.564 Cod Civil.

Susținerile apelantei -pârâte în sensul că are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu și un drept de administrare a bunului proprietate publică, întrucât și-a desfășurat activitatea pe terenul în litigiu în baza licenței de exploatare nr.3498/24.06.2002, iar terenul în litigiu este dat în administrarea societății prin Decretul nr.6/1986, nu pot fi reținute în condițiile în care în cadrul dosarului nr._, în care părțile s-au judecat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate nr._/20.06.2007 al reclamantului, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare pentru suprafața de 2113 m.p.

Astfel,prin cererea de chemare în judecată formulată în acel dosar, s-a solicitat anularea titlului de proprietate emis pe numele moștenitorului autorului N. C.M. și a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate cu motivarea că această suprafață de teren a fost expropriată prin Decretul nr. 6/1986 și dată în administrarea directă a Întreprinderii Miniere Motru. În decizia nr.1188/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în același dosar nr._ s-a reținut că toți cei trei experți care au întocmit raportul de expertiză în acel dosar au concluzionat că din analiza planului aerofotografiere realizat în 12.09.2006, a fotoplanului realizat în 2008 și a planului de lucru din august 2007 al Carierei L. a rezultat că la data emiterii titlului de proprietate cât și la data punerii în posesie, suprafața de 2113 m.p. reprezintă teren care nu era afectat de lucrări miniere. Instanța a constatat astfel că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2113 m.p. iar la analiza valabilității titlului de proprietate emis acestuia pentru această suprafață de teren, s-au avut în vedere susținerile potrivit cărora terenul în discuție ar fi inclus în Decretul nr. 6/1986, dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 213/1998, aspect care reiese din cuprinsul deciziei civile nr. 1188/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .

Totodată în decizia nr. 2477/15.03.2013 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._, menționat mai sus, având ca obiect revendicarea aceleiași suprafețe de teren, disputată între aceleași părți, s-a menționat că în condițiile în care instanțele de judecată au reținut legalitatea titlului de proprietate emis reclamantului pentru suprafața de 2113 m.p., caracterul abuziv al posesiei exercitată de pârâtă nu mai poate fi pus în discuție.

Sub acest aspect, criticile apelantei pârâte referitoare la dreptul său real de folosință asupra terenului conferit în temeiul actului normativ invocat, respectiv Decretul nr. 6/1986 sunt nefondate, aceste susțineri fiind invocate și în litigiile anterioare purtate între aceleași părți în care s-a stabilit cu autoritatea de lucru judecată caracterul abuziv al posesiei exercitate de pârâtă pentru suprafața în litigiu de 2113 mp.

Totodată, se reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.44 alin.5 din Constituția României invocate de apelanta- pârâtă având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 44 alin.2 și 3 din Constituție” proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular” și „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate cauză stabilită potrivit legii cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, ori, terenul în litigiu, proprietatea reclamantului, nu a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale.

De asemenea, nu are relevanță buna sau reaua credință a apelantei -pârâte privind executarea lucrărilor de exploatare minieră, atâta timp cât printr-o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă pârâta a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în litigiu și să-l redea în circuitul agricol, la pronunțarea sentințelor menționate avându-se în vedere și apărarea apelantei- pârâte din speța de față, în sensul că terenul în litigiu a fost exploatare ca urmare a licenței de exploatare nr. 3498/2002 și HG nr.1295/2007.

Este nefondată și susținerea apelantei în sensul că în condițiile în care instanța a constatat inexistența dreptului apelantei de a folosi acest teren deja afectat, această unitate nu poate efectua lucrările de redare în circuitul agricol ,obligație stabilită în sarcina sa printr-o sentință judecătorească, deoarece faptul că s-a constatat de către instanță că pârâta nu are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu nu exclude obligația acesteia de a efectua lucrările de redare în circuitul agricol.

Instanța de fond a constatat că pârâta nu are un drept real de folosință asupra terenului în litigiu pentru a executa în continuare lucrări miniere de exploatare a cărbunelui de suprafață sau haldare în condițiile în care, deși părțile s-au judecat anterior, apelanta- pârâtă susține că are un drept real de folosință conferit de Decretul nr. 6/1986, licența de exploatare nr. 3498/2002 și HG nr. 1295/2007 și un drept real de administrare a bunurilor coproprietate publică care este opozabil celorlalte subiecte de drept.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin.1 din noul Cod de Procedură Civilă urmează a fi respins apelul ca nefondat, instanța de fond reținând corect starea de fapt și făcând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale.

În baza art. 453 Cprciv, reținând culpa procesuală a apelantei urmează a fi obligată apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei, reprezentând onorariul de avocat conform chitanței depuse la dosar, fila 30 din dosarul de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă . SA, cu sediul social în mun. Tg-J., ., nr.5, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 2462/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. M., CNP_, domiciliat în comuna Cătunele, ., jud. Gorj, cu domiciliul procesual ales la avocat S. C., cu sediul profesional în mun. Tg-J., . Prefecturii), nr.17, parter, jud. Gorj.

Obligă apelanta-pârâtă . SA la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant în cuantum de 1200 lei, onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,18.06.2014 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

A. E. S.

Judecător,

C. P.

Grefier,

V. O.

Red. AS/tehn SL

j.f. T. M M

ex. 4/ 09 Iulie 2014

← Pretenţii. Decizia nr. 1352/2014. Tribunalul GORJ		Fond funciar. Decizia nr. 105/2014. Tribunalul GORJ →

Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul GORJ