Fond funciar. Decizia nr. 951/2014. Tribunalul GORJ

Decizia nr. 951/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 5860/95/2014

Cod operator: 2443

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA nr. 951/2014

Ședința publică din data de 24 Septembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. P.

Judecător A. E. S.

Grefier V. O.

Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarele R. E. și L. E. împotriva deciziei civile nr. 130/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Cătunele și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator R. N. ,asistat de avocat P. V. pentru contestatoarea R. E. și contestatoarea L. E., asistată de avocat P. V., lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatelor C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Cătunele și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, interpelat cu privire la obiectul contestației în anulare de față,apărătorul contestatoarelor,domnul avocat P. V. a precizat că obiectul contestației în anulare îl constituie decizia civilă nr.130 din 14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța, din oficiu,a pus în discuție excepția tardivității formulării contestației în anulare și a acordat cuvântul părților.

Avocat P. V. pentru contestatoarea R. E. a solicitat respingerea excepției, arătând că prezenta cerere a fost formulată în termenul de 1 an de la data pronunțării deciziei Tribunalului Gorj împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare. A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și, rejudecând apelul, a solicitat admiterea apelului formulat de apelantele-reclamante R. E. și L. E., arătând că dezlegarea dată de instanța de apel este rezultatul unei greșeli materiale.

Că, în mod eronat s-a reținut de instanța de apel că în condițiile în care nu există o hotărâre a organului județean sau o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate vorbi nici de existența obligației de întocmire și de înaintare a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate.

S-a invocat că în acest sens sunt dispozițiile art. 27 alin. 5, 6 și 7 din HG 890/2005, precum și dispozițiile art. 36 din același act normativ, or, prin cererea adresată instanței de judecată, reclamantele au solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar Cătunele la întocmirea și înaintarea documentației către C. județeană de fond funciar Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate.

TRIBUNALUL

Asupra contestației în anulare,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr._, reclamantele R. E. și L. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Cătunele și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată comisia locală să întocmească și să înainteze documentație, iar comisia județeană să emită titlu de proprietate pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră de 1,6145 ha, situată pe raza satului Iormănești, .> Prin sentința civilă nr.2241/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantele R. E. și L. E. împotriva pârâtelor C. L. Cătunele pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea 18/1991 reclamanta R. E. și autorul L. Vergil au formulat două cereri de reconstituire în anul 1991, înregistrate sub nr.1928 din 16.03.1991, respectiv 774 din 7.03.1991. În urma acestor cereri de reconstituire s-a formulat o propunere de validare, iar prin HCJ nr.1435/13.02.1995 anexa 15 poziția 9 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,36 ha și a fost emis titlu de proprietate_ la data de 03.04.2008.

Din probele administrate în prezenta cauză, precum și din înscrisurile aflate în dosarul_ a rezultat că HCJ Gorj 1435 nu a fost contestată de părți, așa încât a produs toate efectele prevăzute de art.53 din Legea nr.18/1991. În decizia civilă nr.1392/06.06.2013 s-a reținut faptul că reclamantele nu au formulat cerere de reconstituire pentru terenul de 1,6145 ha menționat în petitul cererii de chemare în judecată și în aceeași decizie s-a reținut faptul că terenul în litigiu poate fi liber, dar acest lucru nu înseamnă că reclamantele au formulat cerere de reconstituire.

Instanța a apreciat că pe de o parte trebuie analizată situația juridică a terenului prin prisma procedurii instituite de legislația funciară cu privire specială asupra dispozițiilor art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 și că, pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere dispozițiile art.431 alin.2 C.proc.civ. cu referire la decizia civilă nr.1392/06.06.2013 a Tribunalului Gorj. În acest sens instanța a reținut mai întâi că HCJ nr.1435/1995 nu a fost contestată de părți, așa încât suprafața de reconstituit a fost stabilită și a rămas stabilită la 0,36 ha, suprafață pentru care a și fost emis titlu de proprietate.

Apoi instanța a reținut că trebuie analizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat consacrat de art.431 alin.2 C.proc.civ, efect care presupune că oricare dintre părți poate opune lucru anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual, cum se întâmpină în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți. Dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este nevoie însă de existența identității de părți pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicțional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, căci reglementarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat are drept scop prevenirea evitării contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești, acționând ca o prezumție.

În cauza de față, s-a apreciat că este vorba de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care presupune că cele tranșate jurisdicțional se impun în judecata ulterioară, fără posibilitatea pentru parte de a pretinde contrariul sau pentru instanță de a stabili în mod diferit față de instanța anterioară atâta timp cât, așa cum s-a arătat deja, prin decizia civilă nr.1392/06.06.2013 s-a stabilit definitiv că nu s-a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu.

S-a menționat că potrivit art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar art.1 din Legea 1/2000 face referire la persoanele fizice sau juridice care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. În alte cuvinte, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru teren agricol ori pentru teren forestier, se declanșează odată cu formularea unei cereri de reconstituire. Potrivit art.3 pct.2 din Legea nr.165/2013 persoana care a formulat și a depus în termen legal cerere de reconstituire, cereri care nu au fost soluționate, este denumită persoană care se consideră îndreptățită. Persoana care se consideră îndreptățită poate formula potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.165/2013 plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul în cazul în care cererea sa nu a fost soluționată.

S-a reținut că reclamantele nu au calitatea de persoană care se consideră îndreptățită întrucât nu au formulat cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu și, nefiind formulată o cerere de reconstituire, cele două comisii pârâte nu puteau proceda la realizarea atribuțiilor stabilite de art.5 și 6 din HG nr.890/2005.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelantele reclamante R. E. și L. E., criticând sentința de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor art.6 alin.13 din Legea nr.1/2000.

Astfel, s-a arătat că potrivit textului legal invocat anterior în situația în care nu există înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate proba cu martori este suficientă în recunoașterea dreptului de proprietate atunci când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii sunt reprezentați de proprietarii vecini ai terenului reconstituit.

La data de 07.02.2014, apelantele reclamante R. E. și L. E. și-au completat motivele de apel, arătând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.6 alin.13 din Legea 1/2000 în ceea ce privește suprafața de 1,6145 ha teren cu vegetație forestieră solicitată de apelantele reclamante.

Prin decizia civilă nr.130 din 14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantele reclamante R. E. și L. E., împotriva sentinței civile nr.2241/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. Cătunele pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru Aplicarea Legii 18/1991.

Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea acestui efect al hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,6145 ha teren cu vegetație forestieră, suprafață pentru care nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nici hotărâre de validare, pentru a se putea vorbi despre neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.5 din HG nr.890/2005 și art.6 din HG nr.890/2005. Este adevărat că există în favoarea autorului apelantelor reclamante o hotărâre de validare pentru suprafața de 0,36 ha teren cu vegetație forestieră, și anume HCJ nr.1435/13.02.1995, însă pentru întreaga suprafață validată a fost eliberat titlu de proprietate în favoarea celor două reclamante (titlul de proprietate nr._/3.04.2008), iar HCJ nr.1435/1995 prin care s-a validat numai suprafața de 0,36 ha nu a fost contestată de către reclamante.

Tribunalul a apreciat astfel că sentința instanței de fond a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, precum și dispozițiile legale aplicabile acestei situații de fapt și în speță nu se pune problema unei greșite aplicări a dispozițiilor art.6 alin.13 din Legea 1/2000 în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, căci prealabil administrării acestei dovezi este nevoie de existența unei hotărâri de recunoaștere a dreptului de proprietate, hotărâre care, în cazul de față, nu există.

La data de 30.05.2014, contestatoarele R. E. și L. E. au formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr.2241/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ și a deciziei civile nr.130 din 14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, pe care le consideră nelegale și netemeinice, solicitând admiterea contestației, așa cum a fost formulată. arătând că dezlegarea dată de instanța de apel este rezultatul unei greșeli materiale.

S- invocat că în mod eronat s-a reținut de instanța de apel că în condițiile în care nu există o hotărâre a organului județean sau o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate vorbi nici de existența obligației de întocmire și de înaintare a documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate.

Totodată s-a arătat că în acest sens sunt dispozițiile art. 27 alin. 5, 6 și 7 din HG 890/2005, precum și dispozițiile art. 36 din același act normativ, or, prin cererea adresată instanței de judecată, reclamantele au solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar Cătunele la întocmirea și înaintarea documentației către C. județeană de fond funciar Gorj în vederea emiterii titlului de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 2610/19.06.2014, Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatoarele R. E. și L. E., împotriva sentinței civile nr.2241/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ și a deciziei civile nr.130 din 14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Cătunele și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că, potrivit art. 131 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea de Apel C., instanță căreia i-a fost adresată contestația în anulare, este obligată să examineze competența de soluționare a cererii.

Potrivit art.503 Cod procedură civilă constituie obiect al contestației în anulare hotărârile definitive, pentru motivele expres prevăzute de text. Art.505 alin.1 Cod procedură civilă stabilește că formularea contestației în anulare se face în fața instanței care a dat hotărârea care se atacă .

Contestatorii au precizat în cuprinsul cererii că obiectul contestației în anulare îl constituie sentința civilă nr. nr.2241/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ și decizia civilă nr.130 din 14.02.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj. Cum partea care investește instanța este cea care stabilește cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii în justiție, în virtutea principiului disponibilității, instanța trebuie să examineze cererea cu care a fost investită, pronunțându-se în condițiile art. 9 și art. 22 Cod proc. civ.

În speță, s-a constatat că s-a formulat contestație în anulare împotriva hotărârii date de tribunal, care a pronunțat o decizie definitivă, astfel că potrivit art. 505 alin. 1 Cod proc civ. și art. 132 Cod proc.civ., a fost declinată competența de soluționare a contestației de față în favoarea Tribunalului Gorj.

La Tribunalul Gorj, s-a format dosarul nr._ .

În raport de disp.art.248 din NCPC, tribunalul va analiza cu prioritate excepția tardivității excepție invocată din oficiu de instanță, față de care se rețin următoarele:

La data de 30.05.2014, contestatoarele R. E. și L. E. au formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile 2241/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și a deciziei civile nr. 130/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă în dosarul nr._ .

Interpelat în ședința publică din 24.09.2014, apărătorul contestatoarelor a precizat că obiectul contestației în anulare îl constituie decizia civilă nr. 130 din 14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Potrivit art. 503 din Noul Cod pr.civ., constituie obiect al contestației în anulare hotărârile definitive, pentru motivele expres prevăzute de lege, iar în conformitate cu dispozițiilor art. 506 din Noul Cod .pr.civ. contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În cauza de față, decizia contestată nr. 130 din 14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost comunicată contestatoarelor R. E. și L. E. la data de 24.02.2014, așa cum rezultă din procesul - verbal de înmânare depus la filele 34 și 36 în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj, iar contestația în anulare a fost formulată la data de 30.05.2014 peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 506 din Noul Cod proc .civ.

Față de considerentele expuse, în raport de dispozițiilor art. 506 Cod proc .civ., se va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va fi respinsă contestația în anulare ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția tardivității.

Respinge ca fiind tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarele R. E. și L. E., domiciliate în . Viilor, jud. Gorj, împotriva deciziei civile nr. 130/14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. de aplicarea Legii 18/1991 Cătunele, cu sediul în . și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate, cu sediul în Tg-J., jud. Gorj.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.09.2014 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

C. P.

Judecător,

A. E. S.

Grefier,

V. O.

Red.A.S./Tehn. M.O.

6 ex./02 octombrie 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 951/2014. Tribunalul GORJ