Contestaţie la executare. Decizia nr. 1321/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1321/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 2752/318/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.1321
Ședința publică din 26 noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelantul contestator M. C. și de apelanta intimată S. S. împotriva sentinței civile nr.4497/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. și intimatul terț poprit ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul contestator M. C. și reprezentanții apelantei intimate S. S., intimatului Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. și intimatului terț poprit ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta intimată S. S. a solicitat judecarea cauzei în lipsă după care, având în vedere dispozițiile art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ. și cererea apelantului contestator M. C. de judecare a cauzei în lipsă, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față.
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, precizată la data de 12.06.2014 contestatorul M. C., în contradictoriu cu intimata S. S. reprezentată prin ., Biroul Executorului Judecătoresc S. S. și terțul poprit . solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea formelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. în dosarul de executare silită nr.1971/E/2013, precum și a încheierii nr.8432/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J..
În motivare, a arătat că la data de 06.12.2013 s-a depus de către S. S. prin . o cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar 735/27.09.2007 încheiat între contestator și . suma de împrumut 15.300, 00 lei, în baza căruia a putut efectua plăți din suma împrumutată până în decursul intervalului anului 2008 după care, din pricina veniturilor reduse, nu a mai putut achita ratele împrumutului. Înțelege să invoce excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, fiind incidente în cauză dispozițiile art.705 alin.1 teza primară raportat la art.706 NCPC și, pe cale de consecință, solicită admiterea excepției, anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr.1971/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc S. S., precum și a încheierii 8432/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. prin care s-a încuviințat executarea silită, dreptul creditoarei a obține executarea silită fiind prescris de drept.
În cauză nici creditoarea . S. S. nu au întrerupt sau suspendat cursul prescripției dreptului de a obține executarea silită prevăzut de art.707 sau art.708 C.pr.civ, de la data declarării creditului exigibil și până la data de 06.12.2013 împlinindu-se deja 5 ani din momentul în care creditoarea putea să ceară de drept executarea silită a obligațiilor.
În drept, și-a întemeiat contestația pe art.711 și următoarele din NCPC.
La data de 14.04.2014 intimata S. S. reprezentată legal prin . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind nefondată. În motivare a arătat că BCR SA, în calitate de cedent, și S. S., în calitate de cesionar, au încheiat în data de 08.10.2010 contractul de cesiune de creanțe nr.J918 prin care cedentul a cedat cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit nr.735/27.09.2007 încheiat între BCR SA și M. C., în calitate de împrumutat. . a fost împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate conform contractului de cesiune creanțe din data de 08.10.2010, iar cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul. Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța între creditorul cedent, devenindu-i astfel opozabilă, mai mult aceasta a fost înregistrată și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr._-ZIU, astfel că societatea a făcut dovada calității de creditoare atât prin contractul de cesiune de creanțe, cât și prin avizul de înscriere al creanței în Arhiva Electronica și a îndeplinit toate condițiile cerute de Legea nr.99/1999 realizând publicitatea cesiunii astfel cum este prevăzut de lege, instanța de judecată pronunțând deja încheierea de admitere a încuviințării procedurii de executare silită după verificarea legalității actelor înfățișate de executorul judecătoresc.
În ceea ce privește susținerea contestatorului că s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, a arătat că M. C. a recunoscut creanța datorată, efectuând în contul ., după data cesiunii creanței, următoarele plăți ce au întrerupt termenul de prescripție: la data de 08.04.2014 suma de 106,06 lei, la data de 01.04.2014 suma de 173,40 lei, la data de 31.03.2014 suma de 525,60 lei și la data de 17.03.2014 suma de 49,93 lei.
Potrivit art.708 alin.1 pct.1 „cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei”, iar din plățile efectuate de către debitor în contul KRUK reiese faptul că acesta a recunoscut datoria deținuta și astfel a întrerupt cursul prescripției.
În data de 10.09.2013 a fost emisă cererea de executare silita a titlului executoriu, contractul de credit nr.735/27.09.2007, cerere trimisă ulterior către Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S., iar în baza acesteia Judecătoria Târgu-J. a pronunțat încheierea nr. 8432 din data de 12 decembrie 2013, potrivit căreia a fost încuviințată cererea formulată de către creditoare împotriva debitorului M. C., în consecință cursul prescripției a fost întrerupt conform art.708 alin.1 pct.2.
Debitorul contestator nu și-a respectat obligațiile stipulate în contractul de credit nr.735/27.09.2007, fapt recunoscut de către acesta și în prezenta contestație la executare, iar creditul acordat a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanța certă, lichidă și exigibilă. În temeiul contractului de credit nr.735/27.09.2007 (care constituie titlu executoriu, conform dispozițiilor legale în vigoare), creditoarea S. S. solicita, prin intermediul reprezentantului legal ., declanșarea procedurii de executare silita împotriva debitorului M. C., fiind îndeplinite dispozițiile legale cu privire la procedura executării silite, întrucât există un titlu executoriu valabil reprezentat de contractul de credit nr.735/27.09.2007, există un contract de cesiune încheiat conform dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii, iar contestatorul M. C. dorește, cu rea credință, să se sustragă îndeplinirii obligațiilor contractuale ȘI debitul rezultat din contractul de credit nr.735/27.09.2007 se actualizează în conformitate cu dispozițiile art.628 alin.3 Cod Procedura Civila.
La data de 24.06.2014 terțul poprit . formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare și menținerea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr.1971/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Ș. S., precum și a încheierii nr.8432 din data de 12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr._/318/2013.
În motivare a arătat că solicită respingerea excepției prescripției de executare silită invocată de petent având în vedere prevederile de la art.2 și art.4 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.735/27.09.2007 încheiat între BCR SA și petent, potrivit cărora creditul se acordă pe o perioada de 120 luni, care se calculează de la data primei trageri din credit, precum și prevederile art.4 conform cărora „creditul va fi rambursat în 120 rate lunare, conform graficului de rambursare anexat" și numai după împlinirea acestui termen se poate invoca prescripția dreptului de a obține executarea silită.
În data de 12.02.2014, prin adresa înregistrată la A. SA sub nr.592/12.02.2014, Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. a comunicat adresa de înființare a popririi fără somație, prin care s-a dispus înființarea popririi pe cota de 1/3 din drepturile salariale lunare nete ale debitorului M. C. până la achitarea integrală a debitului în valoare de_,96 lei, la adresă fiind atașată în copie conform cu originalul încheierea nr.8432/12 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._/318/2013.
În baza actelor mai sus menționate și având în vedere prevederile de la art.786 din Noul Cod de procedură civilă, începând cu luna februarie 2014, A. SA a procedat la reținerea a câte 600 lei lunar din drepturile salariale nete ale debitorului M. C., conform extraselor de pe borderourile cu sumele reținute pe lunile februarie, martie, aprilie și mai 2014, respectându-se prevederile legale în materie în privința obligațiilor terțului poprit prevăzute de Noul Cod de procedură civilă.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.205, art. 783-786 din codul de procedură civilă și pe înscrisurile anexate.
Prin sentința civilă nr.4497/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator și s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită pentru ratele datorate până la data de 05.12.2010. A fost admisă în parte contestația la executare cu precizările ulterioare formulată de contestatorul M. C. și în contradictoriu cu intimații S. S.a.R.L, prin reprezentant legal . și Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. și terțul poprit . fost anulate în parte formele de executare întocmite în dosarul de executare nr.197/E/2013 Biroului Executorului Judecătoresc S. S., pentru debitul reprezentând ratele datorate până la 05.12.2010. A fost obligată intimata S. S., prin reprezentant legal ., la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei, reprezentând taxă de timbru și către Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. a sumei de 87 lei, contravaloarea copiilor efectuate după dosarul de executare.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.711 alin.1 Cod pr.civ „împotriva executării silite, a încheierilor date de către executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, debitorii suspuși executării silite având posibilitatea de a sesiza instanța de executare și urmărind anularea actelor de executare silită contrare legii, ori de câte ori sunt încălcate și prescripții legale referitoare la procedura executării silite.
În cadrul contestației la executare de față contestatorul consideră nelegală executarea silită pornită împotriva acestuia motivat de faptul că în cauză este împlinit termenul de prescripție de 3 ani în care se putea solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.735/27.09.2007.
Instanța a reținut că la data de 27.09.2007 între contestatorul M. C., în calitate de împrumutat, și creditoarea BCR SA pe de alta parte, s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.735/27.09.2007 prin care ultima a acordat împrumutatului un credit in valoare de_,00 lei pe o perioadă de 120 luni. Ulterior, BCR SA în calitate de cedent și S. S.A.R.L. în calitate de cesionar au încheiat în data de 08.10.2010 contractul de cesiune de creanțe nr.J918 prin care cedentul a cedat cesionarului un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea rezultată din contractul de credit nr.735/27.09.2007 încheiat între BCR SA și M. C., în calitate de împrumutat, . fiind împuternicită pentru a executa toate procedurile de colectare în vederea recuperării debitelor cesionate, conform contractului de cesiune creanțe din data de 08.10.2010. În cauză executarea silită s-a solicitat la data de 06.12.2013 pentru titlul executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.735/27.09.2007, iar instanța de executare a încuviințat executarea silită prin încheierea nr.8432 din data de 12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2013.
S-a concluzionat că excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită trebuie analizată raportat la dreptul de creanță al creditoarei, ori în cauză durata creditului acordat prin contractual de credit bancar pentru persoane fizice nr.735/27.09.2007 a fost de 10 ani, expirând la data de 27.09.2017.Conform dispozițiilor art.405 C.pr.civ. dreptul de a cere executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. Instanța a subliniat însă că în ceea ce privește creditul, pentru fiecare rată curge un termen de prescripție distinct și în speță, cum creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 06.12.2013, iar creditul devenea scadent la data de 27.09.2017, s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită numai pentru ratele datorate până la 05.12.2010.
Prin urmare, odată ce a intervenit prescripția nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu pentru ratele datorate până la data de 05.12.2010, însă contestatorul datorează ratele ulterioare până la data scadenței creditului, motiv pentru care s-au anulat parțial formele de executare silită pentru ratele datorate până la data de 05.12.2010 și astfel s-a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestatorul M. C..
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare silită, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada că ar exista motive de nulitate a acesteia, iar prescripția are ca efect pierderea puterii executorii a titlului executoriu și nu nulitatea acestuia.
De asemenea, întrucât prin adresa din data de 24.03.2014 Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. a solicitat ca persoana interesată să achite în contul biroului suma de 87 lei contravaloarea copiilor efectuate după dosarul de executare, iar în conformitate cu dispozițiile art.716 alin.2 C.pr.civ instanța a pus în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea (constând în copiile certificate de pe dosarul de executare), reținând că partea interesată în cauză este contestatorul M. C., care a avut câștig de cauză, dar nu a achitat contravaloarea copiilor arătate anterior, iar partea ce a căzut în pretenții este intimata S. S., a dispus obligarea acesteia din urmă, prin reprezentant legal ., la plata către Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S. a sumei de 87 lei, contravaloarea copiilor efectuate după dosarul de executare.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelantul contestator M. C. și apelanta intimată S. S..
În apelul declarat, apelantul contestator M. C. a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în integralitate a contestației la executare, astfel cum a fost formulată. În motivarea apelului s-a arătat că în mod eronat s-a apreciat de către instanța de fond că este prescrisă executarea silită doar în ceea ce privește ratele datorate până la data de 05.12.2010, și anume cu 3 ani înainte de data promovării acestei executări silite, căci pentru întreaga sumă a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită. Acest lucru deoarece, după cum rezultă din decizia nr.760/27.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, contractul de împrumut este o varietate a contractului de credit care, prin natura sa, este un contract cu executare uno icto și faptul că debitorul își asumă obligația de restituire succesivă nu schimbă natura contractului, restituirea creditului în rate lunare nefiind decât o modalitate de executare a obligației. S-a mai menționat că nu există nici un argument legal invocat de către instanță în susținerea acestei soluții, ci a avut loc o confuzie în ceea ce privește înțelesul dispozițiilor art.12 din Decretul lege nr.167/1958 referitoare la faptul că în situația în care un debitor este obligat la plăți succesive dreptul la acțiune cu privire la aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită. Este vorba despre o instituție distinctă de dreptul de executare silită prevăzut de art.7 din Decretul lege nr.167/1958 și în cazul de față se pune în discuție dreptul de a cere executarea silită și nu dreptul la acțiune.
La rândul său, în apelul declarat, apelanta intimată S. S. a solicitat admiterea apelului și respingerea contestației la executare în integralitatea sa, în speța de față probându-se atât existența contractului de credit încheiat între părți, neexecutarea obligațiilor contractuale de către debitorul M. C., dar și cesiunea creanței de către Banca Comercială Română SA (împrumutătorul din contractul de credit) către cesionarul S. S.. S-a criticat faptul că, fiind vorba despre excepția perimării și excepția prescripției invocate în cadrul contestației la executare, acestea având caracterul unor apărări de fond, nu pot fi invocate direct prin cererea de chemare în judecată. S-a mai criticat și reținerea de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru ratele datorate până la data de 05.12.2010 deoarece, potrivit dispozițiilor art.4052 pct.1 C.pr.civ. cursul prescripției se întrerupe pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, act îndeplinit la data de 10.09.2013 și, pe cale de consecință, cursul prescripției a fost întrerupt.
De asemeni, terțul poprit A. SA a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelantul contestator M. C., solicitând respingerea apelului și arătând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2503 Cod civil. S-a mai menționat că terțul poprit a respectat prevederile legale în materie și după ce i-a fost comunicată adresa de înființare a proprii în dosarul de executare nr.1971/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Ș. S. a procedat la reținerea a câte 600 lei lunar din drepturile salariale nete ale debitorului M. C..
Totodată, apelanta intimată S. S. a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelantul contestator M. C., solicitând respingerea apelului și reiterând susținerile din motivele de apel legate de faptul că s-a făcut dovada contractului de credit încheiat între părți, a debitului înregistrat în patrimoniul lui M. C., precum și a faptului că prin cererea de executare silită emisă la data de 10.0l.2013 s-a întrerupt cursul termenului de prescripție.
Analizând apelurile de față tribunalul reține că prin contractul de credit bancar încheiat sub nr.735/27.09.2007 între Banca Comercială Română SA și M. C. acesta din urmă a primit cu titlu de împrumut supam de_ lei, iar după anul 2008 debitorul M. C. nu a mai realizat nici o plată în executarea obligațiilor din contractul de credit, în sensul că nu a respectat graficul de rambursare a creditului convenit între părți și care viza rata lunară stabilită de părți. La data de 08.10.2010 creanța pe care debitorul M. C. o avea față de bancă a fost cesionată de aceasta din urmă intimatei S. S., încheindu-se contractul de cesiune creanțe nr.J918/8.10.2010 și în temeiul acestui contract cesionarul a adresat o cerere de încuviințare executare silită cu privire la contractul de credit bancar nr.735/27.09.2007, cererea fiind încuviințată prin încheierea nr.8432/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2013. Ca urmare a încuviințării executării silite s-a procedat la demararea formelor pentru executarea silită a debitorului M. Costiel în dosarul nr.1971/E/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S..
Tribunalul reține astfel că, după cum rezultă din susținerile părților, în condițiile în care începând cu anul 2008 debitorul M. C. nu a mai realizat nici o plată reprezentând sume datorate din contractul de credit, în speță a operat prescripția dreptului de a cere executarea silită în conformitate cu dispozițiile art.705 C.pr.civ. Cum debitul care formează obiectul executării silite reprezintă un drept de creanță acesta se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, moment care coincide cu ultima plată realizată de către debitor.
Potrivit dispozițiilor art.3 din legea nr.71/2011 actele juridice încheiate anterior intrării în vigoare a Noului cod civil sunt supuse prevederilor legale de la momentul încheierii convenției, iar în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, aceasta este guvernată de legea în vigoare la momentul la care s-a născut dreptul executare. În speța de față, fiind vorba despre un contract cu executare dintr-o dată, momentul de la care se calculează termenul de 3 ani prevăzut de lege pentru a verifica prescripția dreptului de a cere executarea silită este reprezentat de momentul la care s-a achitat ultima dată o sumă de bani în contul contractului de credit și acest moment este reprezentat de anul 2008, astfel încât prescripția dreptului de a cere executarea silită a operat cel mai târziu la data de 01.01.2012. Cum cererea de executare silită a fost formulată de către cesionar în cursul anului 2013, după cum rezultă din copia dosarului de executare silită existentă la dosarul de fond, este evident că se împlinise termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, iar cererea de executare silită nu mai putea întrerupe termenul de prescripție. Acest lucru deoarece, pentru a avea efectul întrerupător de prescripție actul de executare silită trebuia să se realizeze înăuntrul termenului de prescripție, iar în cazul de față executarea silită a fost demarată după data de 01.01.2012 când termenul de prescripție se împlinise.
În aceste codiții tribunalul apreciază că este eronată reținerea instanței de fond legată de faptul că dată fiind durata creditului pe o perioadă de 10 ani, precum și obligația de a restitui acest credit în rate, pentru fiecare rată curge un termen de prescripție distinct deoarece, după cum s-a arătat, contractul de împrumut reprezintă un contract cu executare dintr-o dată (natură născută din prestația principală, care este acordarea de către împrumutător a unei sume printr-o prestație unică), iar dreptul de a cere executarea silită începe să curgă odată momentul la care s-a realizat ultima plată în contul creditului. Faptul că în convenția părților s-a stabilit obligația împrumutatului de a restitui în rate lunare suma împrumutată nu generează curgerea unui termen de prescripție distinct pentru fiecare rată, deoarece aceste rate nu sunt independente și nu reprezintă contravaloarea unei prestații periodice și din partea cocontractantului și reprezintă doar o facilitate acordată de bacă împrumutatului.
Pentru aceste considerente apar ca nefiind întemeiate susținerile apelantei intimate S. S. legate de faptul că cererea de executare silită formulată la data de 06.12.2013 a întrerupt termenul de prescripție și nu este prescris dreptul de a cere executarea silită pentru ratele anterioare datei de 05.12.2010, dar apar ca fiind întemeiate susținerile apelantului contestator M. C. legate de greșita interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor legale din materia prescripției dreptului de a cere executarea silită în cazul unui contract de credit.
În consecință, în baza art.480 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată S. S. și va fi admis apelul declarat de apelantul contestator M. C.. Va fi schimbată sentința instanței de fond în sensul că va fi admisă în totalitate contestația și anulate integral formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr.1971/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Ș. S..
În baza art.453 C.pr.civ. va fi obligată apelanta intimată S. S. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către apelantul contestator, suma reprezentând taxă de timbru achitată cu chitanța de la fila 62 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta intimată S. S., cu sediul în Luxemburg, ., nr.2, L-1653, prin reprezentant legal .,cu sediul în București, ., . împotriva sentinței civile nr.4497/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu apelantul contestator M. C., intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S., cu sediul în Tg-J., ..71, .–3, jud.Gorj și terțul poprit . sediul în municipiul Slatina, ., județul O..
Admite apelul declarat de apelantul contestator M. C., având CNP_, domiciliat în oraș P., . împotriva sentinței civile nr.4497/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu apelanta intimată S. S., prin reprezentant legal ., intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Ș. S., cu sediul în Tg-J., ..71, .–3, jud.Gorj și terțul poprit .>
Schimbă sentința civilă nr.4497/3.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în sensul că admite în totalitate contestația la executare formulată de contestatorul M. C. și anulează integral formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr.1971/E/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Ș. S..
Obligă apelanta intimată S. S. la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul contestator M. C. cu titlu de taxă de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, G. R. | |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f. M. C L.
ex. 7
SL . 18 decembrie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 951/2014. Tribunalul GORJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 574/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
