Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-12-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 13015/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1367/2014
Ședința publică din 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta contestatoare . reprezentată de C. M. A. împotriva sentinței civile nr.4142/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimații . și B. T. Nicușor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. S. G. pentru apelanta contestatoare . reprezentată de C. M. A., lipsă fiind intimații . și B. T. Nicușor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat T. depune al dosar extras de cont pentru a dovedi că datoria este mai mică.
Constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat T. S. G. pentru apelanta contestatoare . a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a contestației la executare ,susținând că debitul a fost achitat integral, astfel că adresa de înființare vizează sume deja achitate. Susține că trebuia diminuat și onorariul executorului judecătoresc. Solicită cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Tg-J. la data de 28.08.2014 sub nr._ contestatoarea . a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimații . și B. T. Nicușor, să se dispună anularea tuturor formelor de executare efectuate de B. T. Nicușor în dosarul de executare nr. 184/E/2013.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că nu a primit nici un act de executare din partea B. T. Nicușor în sensul că ar datora suma de 258.913,57 lei și din ce se compune aceasta, iar la data de 22.08.2013 cu ocazia solicitării extrasului de cont la BRD-GSG- Tg-J., i s-a comunicată înființarea popririi asupra contului pentru suma de 258.913,57 lei, această unitate bancară fiind cea care a înmânat contestatoarei un exemplar al actelor de executare emise de executorul judecătoresc T. Nicușor pentru a putea formula contestație la executare.
Contestatoarea a susținut că nu i-au fost comunicate până în prezent din partea B. T. Nicușor nici o somație, nici înființarea de poprire și nici titlul executoriu, așa cum prevede legea, susținând și că debitul nu este unul real întrucât nu datorează aceste sume de bani către S.C. U. A. S.R.L. și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de executare deoarece și-a achitat de bună voie parțial obligațiile stabilite de Ordonanța civilă nr. 1636/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N.-Secția Civilă în dosar nr._/211/2013, astfel că în prezent mai are de achitat suma de 45.410,84 lei așa cum rezultă din fișa contului 401 a furnizorului S.C. U. A. S.R.L. dar și din punctajul efectuat între contestatoare și intimată.
Contestatoarea a arătat că prin Ordonanța civilă nr. 1636/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N., a fost admisă cererea pentru emitere ordonanță de plată a creditoarei S.C. U. A. S.R.L., și a fost obligată societatea contestatoare la plata sumei de 89.560,74 lei reprezentând facturi fiscale neachitate și penalități de întârziere de 37.831,82 lei reprezentând 0,5% zi întârziere calculate până la data de 31.10.2012 și în continuare până la data plății efective, soluție rămasă definitivă și irevocabilă în baza sentinței civile nr.6583/2013.
De asemenea a arătat că de la apariția neconcordanțelor între fișele contabile în iulie 2012 s-a continuat colaborarea comercială, efectuând plăți în valoare de: - 2012 prin casă 17.074 lei și bancă 10.000 lei; - 2013 prin casă 17.503 lei și bancă 40.849 lei, apreciind contestatoarea că este o atitudine duală de rea credință în condițiile în care în corespondența dintre departamentele financiare apar alte date.
S-a mai susținut cu privire la cheltuielile de executare că acestea sunt nejustificat de mari, sentința fiind pusă în executare după ce contestatoarea, S.C. P. A. S.R.L. a început de bună voie obligațiile de plată, astfel cheltuielile de executare nu se justifică și nu poate fi obligată la plata acestora contestatoarea, cu atât mai mult cu cât debitul a fost redus prin plățile efectuate de contestatoare, iar executorul judecătoresc a înființat ilegal poprire suma nefiind reală.
Contestatoarea a susținut că în condițiile în care debitul nu a fost stabilit corect intimata a pus în executare cu rea credință sentința dată, iar titlul executoriu nu a fost comunicat societății contestatoare dar transmis direct către BRD GSG -Sucursala Tg-J. și CEC, astfel că se impune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, pentru a nu fi afectată activitatea contestatoarei.
În acest sens, a arăta că valoarea ridicată a sumei pretinse, în contextul economic actual, îi afectează iremediabil funcționarea iar mijlocul adecvat pentru a preveni un prejudiciu iminent societății noastre îl reprezintă suspendarea executării silite.
In subsidiar, a solicitat stabilirea corectă a plății și eșalonarea la plată a sumelor pentru a nu se produce un blocaj financiar iminent societății care s-ar confrunta cu perturbarea activității desfășurate iar salariații și întreaga activitate ar avea de suferit iar ca modalitate de plată a propus achitarea debitului restant în termen de 30 zile urmând ca penalitățile calculate corect să fie achitate în termen de 12 luni.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare silită efectuate de B. T. Nicușor în dosarul de executare nr. 184/E/2013, precum și respingerea cererii de suspendare a executării silite.
Intimata a arătat că a încheiat cu contestatoarea debitoare S.C. P. A. S.R.L. contractul de vânzare cumpărare nr. 67/30.11.2011, în baza căruia s-au derulat o . raporturi comerciale, concretizate în livrarea unor produse de specialitate- piese auto, de către intimată către contestatoare, însă cu toate că intimata creditoare și-a îndeplinit cu promptitudine și bună-credință obligațiile de a livra marfa solicitată, având la bază buna colaborare cu contestatoarea, aceasta a refuzat să își îndeplinească obligațiile corelative, respectiv acelea de a achita integral contravaloarea facturilor fiscale emise, astfel că intimata creditoare a formulat o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, care a fost admisă, fiind pronunțată ordonanța civilă nr. 1636/28.01.2013 în dosarul nr._/211/2012 prin care debitoarea contestatoare a fost obligată să achite creditoarei suma de 89.560,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate, suma de 37.831,82 lei cu titlul de penalități de întârziere în valoare de 0,5% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la data de 31.10.2012, urmând ca penalitățile de întârziere sa fie calculate in continuare pana la achitarea integrala a debitului, precum și suma de 49 lei cu titlu de cheltuieli judecată.
S-a mai arătat că cererea în anulare formulată de debitoare împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă, fiind menținute în totalitate dispozițiile ordonanței civile nr. 1636/2013.
Cu privire la susținerile contestatoarei în sensul că nu i-au fost comunicate adresa de înființare a popririi și titlul executoriu, intimata a invocat dispozițiile art. 782 din Noul Cod de procedură civilă aplicabil în cauză, în conformitate cu care poprirea se înființează fără somație și astfel nu se impune somarea în prealabil a debitorului.
S-a susținut că de altfel, executorul judecătoresc a comunicat în conformitate cu art. 782 C.p.c., înștiințarea de înființare a popririi și copii de pe încheierea de încuviințare a executării silite, fapt ce rezultă din dovada de înmânare încheiată la data de 23.08.2013, care atestă primirea respectivelor acte de către contestatoare.
S-a mai susținut că executarea silită a fost pornită în mod legal în baza ordonanței civile nr. 1636/2013 și s-a invocat împrejurarea că în conformitate cu dispozițiile art. 712 C.p.c., debitorul nu poate invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar putea opune în cursul judecății în cazul în care executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești așa cum este cazul de față.
Prin sentința civilă nr.4142/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._, a fost admisă în parte contestația la executare, formulată de contestatoarea ., CUI_, cu sediul în Tg-J., Calea București, nr. 66, jud. Gorj în contradictoriu cu intimații ., CUI RO_ cu sediul în municipiul Cluj N., ., jud. Cluj și B. T. Nicușor, cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj.
S-a dispus îndreptarea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul că suma datorată de debitoarea contestatoare cu titlul de cheltuieli de executare este de 7390,16 lei.
S-a dispus îndreptarea formelor de executare reprezentate de adresele de înființare a popririi emise de B. T. Nicușor în sensul că suma pentru care se înființează poprirea este de_,54 lei.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 2350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că între părți s-au derulat relații comerciale în baza contractului de vânzare cumpărare nr.67/30.11.2011 și întrucât contestatoarea nu și-a achitat obligațiile contractuale, intimata a chemat-o în judecată, pe calea ordonanței de plată, la Judecătoria Cluj-N., această instanță pronunțând ordonanța civilă nr. 1636/28.01.2013 în dosarul nr._/211/2012 prin care debitoarea contestatoare a fost obligată să achite creditoarei suma de 89.560,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate, suma de 37.831,82 lei cu titlul de penalități de întârziere în valoare de 0,5% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturilor fiscale și până la data de 31.10.2012, urmând ca penalitățile de întârziere sa fie calculate in continuare pana la achitarea integrala a debitului, precum și suma de 49 lei cu titlu de cheltuieli judecată.
Împotriva acestei ordonanțe de plată contestatoarea . a formulat cerere în anulare, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 6583/2013 din 09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N..
Ulterior, în temeiul acestui titlu executoriu reprezentat de ordonanța civilă nr. 1636/28.01.2013, intimata . a formulat la data de 17.07.2013 cerere de executare silită împotriva contestatoarei debitoare, cerere ce a fost adresată B. T. Nicușor.
Ca urmare a acestei cereri de executare silită, executorul judecătoresc a întocmit dosarul de executare nr. 184/E/2013, procedând la emiterea unor adrese de poprire către diverse bănci la care reclamanta avea conturi, adresele de poprire fiind emise pentru suma de_,57 lei, sumă pe care executorul a apreciat-o datorată de către contestatoare în baza titlului executoriu.
S-a reținut de instanță că executorul judecătoresc a stabilit prin încheierea nr. 2/22.08.2013 suma de 9039 lei cu titlul de cheltuieli de executare silită.
Analizând contestația la executare prin prisma motivelor invocate de către contestatoare, instanța apreciază că cererea contestatoarei este întemeiată în parte.
Astfel, în ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că actele de executare sunt nelegale întrucât nu a fost înștiințată de executorul judecătoresc cu privire la înființarea popririi, instanța apreciază că această susținere este nejustificată întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 782 din Noul Cod de procedură civilă, poprirea se înființează fără somație și întrucât executorul judecătoresc a optat pentru această formă de executare silită, în momentul înființării popririi nu era necesară emiterea somației către contestatoare.
Așadar, instanța apreciază că această critică a contestatoarei nu este întemeiată, iar formele de executare sunt legale din acest punct de vedere, mai ales că ulterior executorul judecătoresc a procedat la înștiințarea debitorului în conformitate cu art. 782 alin. 1 teza finală, aspect ce este dovedit de dovada de comunicare existentă la dosarul cauzei.
De asemenea, nu este admisibilă contestația la executare întemeiată pe criticile aduse titlului executoriu, în condițiile în care contestatoarea susține că nu ar datora sumele de bani supuse executării silite întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 712 C.p.c., debitorul nu poate invoca motive de fapt și de drept pe calea contestației la executare pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în cazul în care executarea silită se face în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.
Ori, sub acest aspect, instanța constată că executarea silită se face în baza unei hotărâri judecătorești reprezentată de ordonanță civilă nr. 1636/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj N. și astfel în procedura contestației la executare cu care instanța este învestită nu se pot face aprecieri asupra celor statuate deja de către instanță cu prilejul emiterii ordonanței de plată.
În schimb, instanța constată că motivele contestatoarei privind cuantumul debitului supus executării sunt întemeiate, contestația fiind astfel întemeiată sub acest aspect.
Instanța are în vedere astfel concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert B. S. C., raport de expertiză ce nu a fost contestat de către intimată și prin care s-a concluzionat că la data demarării procedurii de executare silită, respectiv 17.07.2013, dată care este avută de instanță în vedere la aprecierea legalității actelor de executare, suma datorată de către contestatoare era în cuantum de _,38 lei, sumă compusă din debitul datorat de_ lei, la care s-au adăugat penalități de întârziere în sumă de_,38 lei (instanța are în vedere sumele calculate de către expert conform anexei atașate la raportul de expertiză, răspunsul la obiectivul nr. 3 conținând o eroare materială a expertului).
Ori, s-a constatat de instanță că, deși debitul datorat de către contestatoare la data de 17.07.2013 se cifra la suma de_,38 lei, la care se adăugau cheltuieli de judecată în cuantum de 49 lei, executorul judecătoresc în mod greșit a emis adresa de înființare a popririi pentru o sumă mai mare, respectiv suma de_,57 lei.
În consecință, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 719 C.p.c., constatând această neconcordanță între suma executată și suma datorată, a dispus îndreptarea formelor de executare reprezentate de adresele de înființare a popririi emise de B. T. Nicușor în sensul că suma pentru care se înființează poprirea este de_,54 lei, sumă cuantificată de instanță prin raportare la debitul datorat de către contestatoare, stabilit prin raportul de expertiză, în cuantum de_,38 lei, la care se adaugă cheltuielile de judecată în cuantum de 49 lei precum și cheltuielile de executare datorate de contestatoare în cuantum de 7390,16 lei (instanța a avut în vedere la stabilirea acestor cheltuieli de executare suma pentru care se efectua executarea silită, la care a aplicat valoarea maximală a onorariului ce poate fi perceput pentru această sumă conform ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției ce stabilește onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, rezultând suma de 7150,16 lei stabilită cu titlul de onorariu executor, la care se adaugă suma de 240 lei reprezentând cheltuieli adiacente de executare, respectiv taxă timbru, consultație dosar, cheltuieli de trimitere prin poștă.
De asemenea instanța, în raport de cele evocate mai sus, a dispus și îndreptarea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în sensul că suma datorată de debitoare cu titlul de cheltuieli de executare este de 7390,16 lei.
În consecință, instanța a admis în parte contestația cu privire la acest aspect și va îndrepta formele de executare efectuate de executorul judecătoresc în sensul celor arătate mai sus.
Constatând culpa procesuală a intimatei, instanța a dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 2350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, ce este formată din taxa de timbru de 1050 lei și onorariul de expert în cuantum de 1300 lei.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat întrucât dovada achitării onorariului apărătorului a fost depusă după finalizarea etapei dezbaterilor, o dată cu concluziile scrise, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 452 C.p.c., potrivit cu care partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterii asupra fondului cauzei.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea, arătând că în mod greșit s-a reținut că suma pentru care urmează a se institui poprirea de către executorul judecătoresc este de_,54 lei, câtă vreme din documentele de la dosar rezultă că s-a achitat integral debitul în sumă de 85.929 lei, respectiv începând cu data de 20.04.2013 și până la 27.08.2013 și că nu a achitat penalitățile de întârziere întrucât o parte din facturi fac obiectul unui dosar penal, aflat în cercetare.
S-a solicitat în principal admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul anulării tuturor formelor de executare și în subsidiar admiterea în parte a contestației la executare, suma datorată fiind de 106.526,54 lei.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului apreciază apelul întemeiat, în sensul celor ce urmează:
Prin contestația la executare s-a invocat alături de alte aspecte, care nu mai sunt reiterate prin cererea de apel, că valoarea debitului datorat nu a fost stabilită corect, susținându-se de asemenea și valoarea ridicată a cheltuielilor de executare.
În concluziile scrise depuse la instanța de fond la data de 20.06.2014 contestatoarea a invocat împrejurarea că, așa cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză, debitul datorat în cuantum de 89.560,70 lei a fost achitat integral.
Raportat și la aceste concluzii se apreciază că interesul contestatoarei a fost legat în ultimă instanță de stabilirea sumei care a rămas de executat, în contextul în care debitul a fost achitat integral, respectiv în discuție ar fi penalitățile de întârziere.
Observând raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză se constată că după pronunțarea ordonanței civile de plată nr. 1636/2013 a Judecătoriei Cluj N. - titlu executoriu în cauză, debitul în sumă de_ lei a fost achitat prin mai multe ordine de plată, iar la data de 28.08.2013 a fost achitată suma rămasă din valoarea integrală a debitului, precum și un plus de 286,12 lei.
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că valoarea penalităților de întârziere până la data achitării integrale a debitului este de 121.546,74 lei, penalități din care nu s-a achitat nici o sumă de bani.
În consecință, se apreciază că instanța de fond a reținut corect înființarea popririi inițial și pentru debitul datorat în condițiile în care acesta nu fusese achitat, procedând, la îndreptarea corespunzătoare considerentelor reținute în cuprinsul sentinței, a valorii sumelor existente ca datorie la momentul înființării popririi.
Însă în contextul în care ulterior înființării popririi s-a realizat achitarea integrală a debitului, era necesar, în raport de precizările contestatoarei care a invocat plata integrală a debitului și în fața instanței de fond, să se menționeze suma pentru care se menține înființarea popririi, ca sumă ce urmează a fi executată în continuare.
Cât privesc cheltuielii de executare, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că la momentul înființării popririi debitul datorat era de_,38 lei, debite în raport de care a fost îndreptat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reținându-se cuantumul acestor cheltuieli ca fiind de 7390,16 lei, cuantumul cheltuielilor de executare fiind în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Ca atare, având în vedere raportul de expertiză se constată că debitoarea contestatoare mai datorează doar penalitățile de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantumul în care s-a dispus îndreptarea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, având în vedere că la momentul stabilirii cheltuielilor de executare debitul nu fusese achitat.
În raport de cele arătate, în baza art. 480 c.pr.civ. va fi admis apelul, schimbată sentința în sensul că se va menține înființarea popririi pentru suma de 128.936 lei reprezentând penalități de întârziere până la data efectuării expertizei, mai precis este vorba de penalitățile care s-au calculat pe perioada premergătoare achitării ultimei rate din debit, respectiv până la data de 28.08.2013 și cheltuieli de executare. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare . CUI_, cu sediul în Tg-J., Calea București, nr. 66, jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr.4142/23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații ., CUI RO_ cu sediul în municipiul Cluj N., ., jud. Cluj și B. T. Nicușor, cu sediul în Tg-J., ., jud. Gorj.
Schimbă sentința în sensul că se va menține înființarea popririi pentru suma de 128.936 lei reprezentând penalități de întârziere până la data efectuării expertizei și cheltuieli de executare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. MG
j.f.C. D.
ex. 6
SL 12 Decembrie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 951/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
