Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 1360/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1360/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 265/267/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1360/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. B. T.
Judecător M. A. C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă T. I. N. și apelanta pârâtă P. L. E., împotriva sentinței civile nr. 644 din 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă P. L. E. și avocat L. M. pentru apelanta reclamantă T. I. N., lipsă fiind intimatul pârât F. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de format, excepții de invocat și probe de administrat s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Avocat L. M. pentru apelanta reclamantă T. I. N. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, respectiv exercitarea autorității părintești asupra minorului de către bunica paternă, arătând că soluția instanței de fond nu este temeinică și legală și greșit s-a dispus exercitarea autorității părintești să se efectueze în mod exclusiv de către pârât în lipsa unei cereri reconvenționale. A mai precizat că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate din care a rezultat că pârâtul a fost plecat atât din localitate, cât și din țară, nu a avut nicio contribuție materială sau afectivă față de minor. Arată că de acest minor s-a ocupat în mod exclusiv reclamanta, iar din anchetele psihosociale întocmite la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul a fost agresiv față de minor și față de reclamantă. A mai precizat că greșit s-a reținut la fond că nu s-a făcut dovada unei situații excepționale care să impună plasamentul copilului la bunica paternă și că s-au avut în vedere doar declarațiile nesincere ale unui martor, nefiind respectat interesul superior al minorului. A arătat că lasă la aprecierea soluția cu privire la apelul declarat de pârâta P. L. E. și a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Apelanta pârâtă P. L. E., a solicitat admiterea ambelor apeluri declarate, precizând că nu este de acord însă cu stabilirea pensiei de întreținere pentru minorul F. D. V. din moment ce pârâtul nu a fost obligat la plata pensiei de întreținere pentru minorul încredințat apelantei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci la data de 05 martie 2014, sub număr dosar_, reclamata T. I. N. a chemat în judecată pe pârâtul F. D. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei și pârâtul să fie obligat la plata contribuției privind cheltuielile de creștere și educare ale minorului.
În motivarea acțiunii a arătat că, în fapt, prin Sentința civilă nr. 1374 din data 04.10.2006, pronunțată de Judecătoria Novaci, județul Gorj în dosarul nr. 2399/2006, definitivă și irevocabilă s-a dispus încredințarea minorului F. D. V., născut la data de 13.06.2001, spre creștere și educare pârâtului.
A mai arătat că pârâtul își desfășoară activitatea la I.M.S.A.T București și de doi ani de zile lucrează în străinătate, Franța, Slovenia, că din anul 2006 până în prezent reclamanta s-a ocupat permanent de creșterea și educarea minorului, pârâtul neavând nici o contribuție nici financiară nici afectivă față de minor.
De asemenea a mai arătat că în anul 2013, minorul a fost victima unui accident rutier, fiind internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile CEDO, art. 403 și 399 C.civ.
În dovedirea cererii, a înțeles să se folosească de proba cu martori, interogatoriul pârâtului și de proba cu înscrisuri depunând în acest în copie următoarele acte: adeverința nr. 221 din data de 13.02.2014, eliberată de .”Tg-J., cupon de pensie, certificat medico-legal nr. 1107 din data de 26.09.2014, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Gorj, împuternicire avocațială, diagnostic la externare, copie de pe cartea de identitate a pârâtului, certificat de naștere al minorului și Sentința civilă nr. 1374 din data de 04.10.2006, pronunțată de Judecătoria Novaci, județul Gorj în dosarul nr. 2399/2006.
Prin încheierea ședinței publice din data de 13 mai 2014, în baza dispozițiilor art. 78 Cod proc. civ. instanța dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a numitei P. L. E., mama minorului.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare, însă prin procurator a solicitat respingerea acțiunii și administrarea probei testimoniale.
Pârâta P. L. E. deși s-a prezentat în instanță la un termen, nu a formulat întâmpinare nu a solicita să fie administrate probe și nici nu a formulat apărări
În cauză, a fost audiat minorul în Camera de Consiliu, drept pentru care s-a încheiat procesul verbal (fila 65), au fost audiați martorii P. P., T. E., C. E. și D. D. M. și s-au întocmit anchete psihosociale la domiciliile reclamantei .
Prin sentința civilă nr. 644 din 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ s-a admis, în parte, acțiunea civilă, având obiect modificarea măsurilor luate cu privire la copil, formulată de reclamanta T. N., contradictoriu cu pârâții F. D. și P. L. E.. S-a dispus, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, următoarele modificări ale măsurilor luate cu privire la minorul F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001,stabilite anterior prin Sentința civilă nr. 1374, din data de 04 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar 2329/2006, după cum urmează: autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în mod exclusiv de tatăl acestuia, F. D.; s-a stabilit locuința minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001,la bunica paterna,reclamanta T. N. care va exercita supravegherea minorului și va îndeplini toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura acestuia; a fost obligat pârâtul F. D. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V., în cuantum lunar de 500 lei, iar pârâta P. L. E. la plata pensiei de întreținere în cuantum lunar de 159 lei în favoarea aceluiași minor, începând cu data de 05 martie 2014 până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din căsătoria pârâților F. D. și P. L. E. a rezultat minorul F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, care prin Sentința civilă nr. 1374 din data de 04 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar 2399/2006 a fost încredințat acestora spre creștere și educare, că din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada unei situații excepționale, care să impună, plasamentul copilului la o altă persoană, în speță, bunica paternă.
A reținut instanța că din depozițiile martorilor D. D. M. și C. E. a rezultat că tatăl minorului s-a interesat de minor, căruia i-a dat diverse sume de bani și i-a adus bunuri, venind inclusiv în țară din străinătate când acesta a avut un accident, neimpunându-se astfel ca o altă persoană să exercite drepturile și îndatoririle care revin părinților cu privire la persoana copilului, parte a autorității părintești, motiv pentru care, cererea reclamantei de exercitare a autorității părințești asupra minorului, a fost respinsă fiind apreciată neîntemeiată.
Totodată, a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză, a rezultat că pârâta nu s-a interesat după despărțirea părților, de copilul său minor, care a rămas cu tatăl, pe care nu l-a sunat, nu l-a vizitat și căruia i-a trimis bani sau produse însă, concluzia pe care a reținut-o instanța este aceea că pârâtului nu-i este total indiferentă soarta minorului, cu care a menținut legătura, acesta dovedind a fi interesat inclusiv prin participarea în cadrul prezentului proces când s-a opus admiterii acțiunii și a solicitat administrarea de probatorii.
Nici cu prilejul citării în prezenta cauză mama pârâtă nu s-a arătat mai interesată de soarta minorului, nedepunând întâmpinare și nesolicitând a fi administrate probe și nici dreptul de a exercita autoritatea părintească asupra minorului, atitudinea total indiferentă a pârâtei față de copilul său minor fiind apreciată de instanță ca motiv temeinic care să impună exercitarea autorității părintești asupra minorului în mod exclusiv de către tatăl pârât, astfel încât s-a dispus ca pe viitor autoritatea părintească asupra minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001 să fie exercitată în mod exclusiv de tatăl acestuia, pârâtul F. D..
Așa cum s-a reținut mai sus, instanța în cazul sesizării sale cu o cerere în temeiul art. 46 din Legea nr. 76/2011, este obligată să analizeze condițiile pe care fiecare dintre părinți, sau în cazul alin. 3 al articolului 400 cod civil persoanele acolo indicate, le oferă copilului, în vederea stabilirii locuinței acestuia.
Potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 400 alin.2 Cod civil, stabilirea locuinței copilului minor trebuie să se facă la unul dintre părinți, potrivit interesului său superior, în situația în care minorul a locuit cu ambii părinți până la divorț iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire, respectivele persoane urmând să exercite supravegherea minorului și să îndeplinească toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura acestuia.
În speță, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, ținând cont de concluziile rapoartelor de anchetă socială efectuate în cauză, și de depozițiile martorilor audiați, instanța a apreciat că este in interesul superior al minorului ca locuința acestuia să fie stabilită la bunica paternă, reclamanta din prezenta cauză, acolo unde minorul de altfel locuiește în prezent, această soluție fiind în acord cu opțiunea exprimată de minor cu ocazia ascultării sale în Camera de Consiliu, având în vedere consimțământul exprimat în mod nemijlocit în fața instanței de respectiva persoană rudă cu minorul, urmând ca aceasta să exercite supravegherea minorului și să îndeplinească toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura acestuia.
Având în vedere soluția la care s-a oprit instanța în privința locuinței minorului, au fost obligați ambii pârâți din prezenta cauză să presteze întreținere copilului lor minor.
Din probatoriul administrat a rezultat că pârâtul este preocupat de soarta minorului însă nu s-a dovedit că acesta își execută obligația de întreținerea a minorului în natură, prin asigurarea celor necesare traiului, precum și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, motiv pentru care acesta a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în bani ce a fost calculată prin raportare la venitul mediu net pe ultimele 6 luni obținut de acesta, potrivit adeverinței de la fila 43 dosar.
Prin aplicarea procentului de ¼ la venitul mediu net pe ultimele 6 luni obținut de pârât de 2242 lei, se ajunge la suma de 560,20 lei, sumă care a fost apreciată de instanță ca fiind prea mare în condițiile în care și mamei pârâte îi revine obligația de întreținere apreciind că suma de 500 lei cu titlu de pensiei de întreținere în sarcina pârâtului este în măsură să satisfacă necesitățile minorului privind creșterea și educare într-un grad ce poate fi apreciat ca bun.
În privința pârâtei nu a rezult că aceasta și-ar îndeplini în vreun fel obligația de întreținere față de minor, motiv pentru care și în privința acesteia s-a stabilit ca executarea să aibă loc prin stabilirea unei pensii de întreținere în bani. Nu s-a dovedit că aceasta lucrează astfel că pensia de întreținere a fost stabilită la venitul minim pe economie.
În temeiul dispozițiilor art. 516 alin.1, coroborate cu cele ale art. 524, 525 alin. 1, 527, 529 și 530 Cod civil, instanța a obligat pe pârâtul F. D. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, în cuantum lunar de 500 lei, începând cu data de 05 martie 2014 și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanțe iar pe pârâta P. L. E. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, în cuantum lunar de 159 lei, începând cu data introducerii acesteia în cauză, 13 mai 2014 și până la data de 01.07.2014 și apoi în cuantum lunar de 167,50 lei, începând cu data de 01.07.2014 și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta T. I. N. și pârâta P. L. E..
Prin apelul declarat, apelanta T. N. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii, respectiv a se dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului de către reclamantă – bunica paternă.
În motivarea apelului, a arătat că instanța de fond nu a apreciat în mod corect probele administrate în cauză și a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului F. D. V. să fie exercitată în mod exclusiv de pârâtul F. D., tatăl minorului, fără ca la dosarul cauzei să fie formulată vreo cerere reconvențională de către acesta în sensul exercitării autorității părintești.
A precizat că deși la dosarul cauzei s-a administrat un probatoriu complet din care rezultă că s-au schimbat în totalitate elementele de bază care au determinat măsura de ocrotire existentă stabilită prin sentința nr. 1374/2006 în dosarul 2399/2006, iar noile împrejurări intervenite dovedesc că se impune o modificare a măsurii încredințării minorului.
A arătat că instanța de fond nu a dat eficiență anchetelor psihosociale efectuate la domiciliul din Tg-J. și Bumbești-Pițic care evidențiază faptul că pârâtul are un comportament agresiv atât față de minor, cât și față de bunica paternă, a ignorat declarația minorului dată în fața instanței cu prilejul audierii sale, ocazie cu care acesta a arătat că tatăl său este în străinătate și că nu i-a cumpărat nimic.
A susținut că prin măsura adoptată de instanța de fond în sensul că autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către pârât, a fost nerespectat interesul superior al minorului, transformându-l pe acesta într-un obiect al disputelor, cu atât mai mult cu cât pârâtul, deși citat cu mențiunea prezentării la interogatoriu, nu a fost prezent la instanța de fond.
Apelanta pârâtă P. L. E. în cadrul apelului declarat, a criticat sentința instanței de fond în sensul că au fost apreciate în mod greșit probele administrate la dosar și că în mod eronat a fost obligată aceasta la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V. care a fost încredințat tatălui pârât, din moment ce acesta din urmă nu a fost obligat la plata pensiei de întreținere către minorul încredințat apelantei pârâte.
Apelanta T. N. a formulat întâmpinare față de apelul declarat de apelanta pârâtă P. L. E., prin care a arătat că lasă la apreciere soluția cu privire la acesta.
Reanalizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de apelante, tribunalul constată că apelul declarat de apelanta reclamantă T. N. este întemeiat, urmând a fi admis și în temeiul art. 480 alin. 6 C.pr.civ., va fi anulată în parte sentința instanței de fond privind capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești de către reclamantă și va fi reținută cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere,
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta T. N. a solicitat instanței să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului de către reclamantă, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantei și pârâtul să fie obligat la plata contribuției privind cheltuielile de creștere și educare ale minorului.
Prin sentința apelată, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă și s-a dispus, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, următoarele modificări ale măsurilor luate cu privire la minorul F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, stabilite anterior prin Sentința civilă nr. 1374, din data de 04 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar 2329/2006, după cum urmează: autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în mod exclusiv de tatăl acestuia, F. D.; s-a stabilit locuința minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, la bunica paterna, reclamanta T. N. care va exercita supravegherea minorului și va îndeplini toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura acestuia;
A fost obligat pârâtul F. D. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, în cuantum lunar de 500 lei, începând cu data de 05 martie 2014 și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței și a fost obligată pârâta P. L. E. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V., născut la data de 10 iunie 2001, în cuantum lunar de 159 lei, începând cu data introducerii acesteia în cauză, 13 mai 2014 și până la data de 01.07.2014 și apoi în cuantum lunar de 167,50 lei, începând cu data de 01.07.2014 și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
Se apreciază că instanța de fond nu a soluționat pe fondul cauzei capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, dispunând în mod greșit, exercitarea acesteia asupra minorului F. D. V. în mod exclusiv de către tatăl acestuia F. D. în condițiile în care o astfel de cerere nu a fost formulată de către niciuna dintre părți.
În acest context se observă că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind încălcat dreptul de dispoziție al părților, respectiv dispozițiile art. 9 alin. 2 c.proc.civ, care arată că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
În același context, conform art. 22 alin.6 NCPC, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Ca atare, instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție, cât și a apărărilor.
Această regulă este dezvoltată în art. 397 alin.1 C.pr.civ, care stipulează că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, ea neputând acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.
Nerespectarea acestei obligații de către instanță, conduce la nulitatea hotărârii care, de altfel, este unul dintre remediile procesuale pentru vătămarea suferită de parte.
Tribunalul constată incidente în cauză disp. art. 480 alin. 6 C.pr.civ., nerespectarea disp. art. 397 C.proc.civ, reprezentând un motiv de nulitate, altele decât cele menționate la art. 480 alin.5 C.proc.civ, motiv pentru care va fi anulată în parte sentința instanței de fond privind capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești de către reclamantă și va fi reținută cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere.
Referitor la apelul declarat de apelanta pârâtă P. L. E., tribunalul constată că criticile exprimate nu sunt întemeiate, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va dispune respingerea acestuia apelului ca nefundat.
Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 516 C.civ. conform căruia obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între alte persoane anume prevăzute de lege, dar și dispozițiile art. 499 alin. 1 C.civ., 524 și 525 C.civ.
Dispozițiile art. 400 alin.3 cod civil, prevăd că în mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude or persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire, iar conform art. 402 Cod civil, instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
În situația în care instanța stabilește locuința copilului la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, cum este cazul speței de față, dispozițiile art. 499 alin.1 cod civil prevăd expres că ambii părinți vor fi obligați să plătească, solidar, contribuția către persoanele la care instanța a stabilit locuința,
Tribunalul apreciază că în mod corect instanța a dispus obligarea ambilor părinți ai minorului la prestarea întreținerii în favoarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 529 C.civ., precum și cu înscrisurile existente la dosar din care reiese cuantumul veniturilor obținute de părinți, din moment ce a fost stabilită locuința minorului la bunica paternă, reclamanta T. N.,care urmează să exercite supravegherea minorului și să îndeplinească toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura acestuia.
Nu este întemeiată susținerea apelantei exprimată în cadrul motivelor de apel în sensul că nu ar trebui obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului F. D. V., din moment ce pârâtul F. D. nu a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului încredințat mamei pârâte, deoarece dispozițiile art. 499 alin.1 C.civ. obligă părinții la prestarea întreținerii către copilul lor minor, apelanta având posibilitatea solicitării pe cale separată, a pensiei de întreținere pentru minorul încredințat acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă T. I. N., cu domiciliul în Târgu J., ., ., județul Gorj și cu reședința în Bumbești-Pițic, ., împotriva sentinței civile nr. 644 din 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta pârâtă P. L. E., domiciliată . Pițic, județul Gorj și intimatul pârât F. D., cu domiciliul în comuna Bumbești Pițic, ., județul Gorj și cu domiciliul procesual ales la familia D. E. din Tg-J., .. 1, ., ..
Anulează în parte sentința privind capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești de către reclamantă și reține cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă P. L. E., împotriva sentinței civile nr. 644 din 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu apelanta reclamantă T. I. N. și intimatul pârât F. D..
Acordă termen la data de 22 ianuarie 2015.
Pronunțată în ședința publică din 04 Decembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, R. B. T. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, C. B. |
Red. R.T./Tehn. OM
Jud. fond D.Șendrănescu
7ex/ 09Decembrie 2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1544/2014. Tribunalul GORJ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1132/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
