Acţiune posesorie. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul HARGHITA

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, potrivit dispozițiilor art. 674 alin.1 Cod pr.civilă, raportat la art.1846–1847 cod civil vechi, să-i respecte posesia cu privire la suprafețele de terenuri menționate mai înainte.

Prin Hotărârea nr.17/2010 a Consiliului local B. s-a stabilit ca suprafața de 1.238,21 ha pajiști să fie cuprinsă în cererea de sprijin financiar la APIA pentru campania anului 2010.

Prin Referatul întocmit de viceprimarul comunei T. I. (fără dată certă și număr de înregistrare) se propune ca suprafața de 1900 ha pășunabilă din proprietatea privată a comunei să fie folosită, în anul 2010, de proprietarii de animale din B. în același mod ca în anul 2009, adică fără perceperea taxei de pășunat pentru evitarea conflictelor între cetățeni.

Prin adresa nr.665 din 03 martie 2011 emisă de APIA Harghita s-a comunicat Primăriei comunei B. faptul că pentru terenul pentru care a solicitat sprijin financiar există mai mulți solicitanți, sens în care până la clarificarea supradeclarării nu s-a acordat pe anul 2010 nici unuia din solicitanți sprijinul cuvenit.

Pârâții, în răspunsul lor la interogatoriu au recunoscut faptul că suprafața de teren în litigiu, pentru care au depus cereri de sprijin financiar la APIA sunt pășuni comunale; nu au contestat nici faptul că folosesc aceste suprafețe.

Cu ocazia expertizei s-a constatat că suprafața de 67,96 ha identificată în blocul fizic 3168, 1022, 1181, 1187 și 2290, folosită de pârâtul S. M., respectiv suprafața de 4,36 ha identificată în blocul fizic 186 și 2404 folosită de pârâtul V. V., suprafața de 8,68 ha identificată în blocul fizic 1137 și 1134 folosită de pârâta I. I. E., precum și suprafața de 155,73 ha identificată în blocul fizic 613, 458, 649, 324, 150, 328, 292, 384, 1082 și 373 folosită de pârâta Asociația C. de Bovine Alunișul B., sunt pășuni comunale (pct. 6.2. din raportul de expertiză ).

Pârâții, în apărare, au susținut că . în anul 2010 s-a realizat în baza Hotărârii nr.10 din 16 martie 2010, ocazie cu care s-a convenit ca pășunatul animalelor să se asigure în mod gratuit motivat de faptul că în anul 2007 s-a întocmit documentație pentru sprijin financiar pe o perioadă de 5 ani și că sumele primite se vor folosi pentru construirea de stâne noi, adăpători, drumuri de acces la pășuni. Modalitatea în care pârâții au intrat în folosința pășunilor, chiar dacă are la bază o hotărâre a Consiliului local, nu le dă dreptul decât la o detenție precară, fără titlu, deoarece nu s-a respectat procedura de concesiune, în sensul că nu s-a organizat o licitație publică, încălcându-se, astfel, prevederile OUG 34/2006, ale OUG 54/2006, privind regimul concesiunilor și ale Legii nr.215/2001, care prevede că vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că pârâții, pentru anul 2011, nu îndeplinesc o condiție pentru a fi considerată posesia lor o adevărată folosință, anume aceea de a exercita posesia sub nume de proprietar; or această calitate ar fi fost îndeplinită dacă ar fi încheiat cu Primăria B. un contract de arendă, închiriere, concesionare, vânzare.

Singura pârâtă care are contract de închiriere pe pășunea comunală este Asociația C. de Bovine Alunișul B., care a închiriat pășunea pe 20 de luni începând cu data de 01 mai 2011; această asociație are calitatea de utilizator legal al pășunii pe anul 2011, deci este posesor de bună credință, iar ceilalți pârâți – persoane fizice –pentru anul 2011 nu au calitatea de utilizatori, neavând încheiat un contract cu primăria de arendă, închiriere, concesionare, aceștia din urmă în anul 2010 au folosit pășunile comunale prin acordul primăriei în baza Hotărârii nr. 10 din 16 martie 2010, iar pentru anul 2011 nu au o posesie legală urmând a lăsa reclamanta în liniștită posesie.

Stabilirea calității de posesor de bună credință, deci de utilizator al pășunii comunale pentru anul 2010 este o chestiune de fapt, pentru care instanța nu se poate pronunța nefiind sesizată cu o acțiune în constatarea calității de utilizator pe acel an – 2010.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții: S. M., V. V., I. I. E. și Asociația C. de Bovine Alunișul B..

Prin recursul declarat, recurenta Asociația C. de Bovine Alunișul B. (f. 2-5), solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata din fond, constând din onorar avocațial și 1/4 din cheltuielile de transport si de cazare conform înscrisurilor justificative depuse, precum și la plata cheltuielilor de judecata din recurs, constând din onorar avocațial, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivarea recursului Asociația recurentă invocă prev. art. 304 pet.7 și 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, arătând că

O prima critica adusă sentinței atacate este legată de faptul că există contradicție între considerentele sau motivarea hotărârii si dispozitivul hotărârii, în sensul că in motivarea hotărârii se reține calitatea de utilizator legal al pășunii pe anul 2011 pârâtei Asociația C. de Bovine "Alunisul" B., admițând în parte acțiunea, obligând pârâții, cu excepția pârâtei Asociația C. de Bovine "Alunisul" B., care are contract cu reclamanta, de a respecta acesteia dreptul de folosința asupra pășunilor comunale, iar pe de altă parte în dispozitivul hotărârii este statuat că este admisă acțiunea reclamantei . se mai reține respingerea acțiunii față de pârâta Asociația C. de Bovine "Alunisul" B. în calitate de utilizator legal al porțiunii de pășune comunală pe anul 2011.

Raportat la condițiile acțiunii posesorii, reținute de către instanța ele fond, și din ansamblul probelor administrate în cauză acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 674 C. pr. civ. respectiv:

- nu există din partea pârâtei Asociația C. de Bovine "Alunisul" B., niciun act de tulburare sau deposedare pentru suprafața de 155,73 ha identificata in blocurile fizice nr. 613, 458, 649, 324, 150, 328, 292, 384, 1082 si 373.

Astfel așa cum corect a reținut instanța de fond, pârâta – recurenta în cauză Asociația C. de Bovine "ALUNISUL" B. în anul 2010 a folosit blocurile fizice nr. 613, 458, 649,_, 292, 384, 1082 si 373 (părți din pășunea comunala B.) prin acordul Primăriei in baza Hotărârii nr.10 din 16 martie 2010, astfel încât pentru anul 2010 nu exista din partea Asociației niciun act de tulburare sau deposedare pentru suprafața de 155,73 ha identificata in blocurile fizice nr. 613. 458, 649. 324, 150. 328, 292, 384, 1082 si 373.

Și pentru anul 2011 nu exista din partea Asociației parate-recurente niciun act de tulburare sau deposedare pentru suprafața de 155,73 ha identificata in blocurile fizice nr. 613, 458,_, 328, 292, 384, 1082 si 373 de vreme ce aceasta deține Contractul de închiriere nr. 1563 din 05 mai 2011, utilizând legal blocurile fizice nr. 613,_. 150,_, 1082 si 373 (părți din pășunea comunala B.).

De asemenea critică sentința atacată și pentru faptul că nu a acordat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial si 1/4 din cheltuielile de transport și de cazare conform înscrisurilor justificative depuse.

Prin recursul declarat de S. M., V. V. și I. I. E. împotriva aceleiași sentințe pârâții solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta si obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată din fond, constând din onorar avocațial si 1/4 din cheltuielile de transport si de cazare conform înscrisurilor justificative depuse, precum și obligarea intimatei - reclamante Ia plata cheltuielilor de judecata din recurs - onorar avocațial, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

În motivarea acestuia recurentul invocă prevederile art.304 pct.9 coroborat cu art. 304 ind. 1 C.pr. civ.

Critica adusă de recurent sentinței atacate este legată de faptul că în cazul său hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.

Raportat la condițiile acțiunii posesorii si reținute de către instanța de fond (acțiunea posesorie in complangere) si din ansamblul probelor administrate in cauza, acțiunea reclamantei este neîntemeiata intrucat nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 674 C. pr. civ.

Pârâții susțin că din partea lor, nu exista niciun act de tulburare sau deposedare pentru suprafețele aflate în proprietatea intimatei deoarece le-au folosit prin acordul primăriei în baza Hotărârii nr. 10 din 16 martie 2010.

De asemenea, nu există nici un act de tulburare sau deposedare nici în anul 2011, de vreme ce au intrat ca membrii în Asociația C. de Bovine "Alunisul" B. si utilizează legal pentru Asociație (parti din pășunea comunala B.), obiect al Contractului de Închiriere nr. 1563 din 05 mai 2011.

Potrivit Procesului-verbal de constatare încheiat la data de 30.05.2011 de către A.P.I.A, " in urma controlului efectuat de către specialiști A.P.I.A. Harghita in blocurile fizice nr. 1022 si 1181 s-au găsit animalele fermierilor pășunând .... iar blocurile fizice nr. 3168, 1187 si 2290 ... sunt neîngrijite datorită faptului ca persoanele care au solicitat sprijin si au primit până în prezent nu s-au ocupat de aceste terenuri.

Legea pretinde ca posesorul să nu stea inactiv un timp îndelungat, deoarece altfel, protecția posesorie va trece asupra tulburătorului, o posesie care se lase tulburată un interval mai mare de un an fiind apreciata ca fiind prea vicioasa pentru a mai merita apărarea independent de dovada dreptului de proprietate.

Termenul de un an este un termen de prescripție.

În speță, blocurile fizice nr. 3168, 1022, 1181, 1187 si 2290 folosite de S. M. din anul 2009, blocurile fizice nr.1022 si 1181, utilizate de V. V. din anul 2010 și blocurile fizice nr. 1134 si 1137 utilizate de parata I. I. E. 2009 fac parte din suprafața pășunabilă cu statut de proprietate privată a comunei B..

Recurentul S. M. a menționat că pentru blocurile fizice nr.1022 si 1181 a cerut de la A.P.I.A., sprijin pe suprafața pentru campaniile 2009 si 2010.

Raportat la considerentele mai sus expuse, pentru blocurile fizice nr. 1022 si 1181 (parti din pășunea comunala B.) consideră se poate constata faptul că reclamanta nu a introdus în termenul de prescripție prevăzut de lege acțiunea posesorie.

Blocurile fizice nr. 3168, 2290 si 1187 sunt utilizate de recurent cel puțin din 11 iunie 2010 in mod continuu si se menține si in prezent ca utilizator membru al Asociației C. de Bovine "Alunisul" B.. De altfel pentru aceste blocuri fizice reclamanta nu a dovedit condiția ceruta de acțiunea posesorie in complangere si anume să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.

Învederează totodată că pentru blocurile fizice nr. 3168, 2290 si 1187 a cerut de la A.P.I.A. sprijin pe suprafața pentru campania 2010.

Recurentul V. V. arată că pentru blocurile fizice nr. 186 si 2404 reclamanta nu a dovedit condiția ceruta de acțiunea posesorie in complangere si anume sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare. A mai arătat că la fila 48 din dosar - interogatoriu formulat de . la intrebarea nr. 3 - Recunoașteți ca nu v-am cedat prin nici un fel de act dreptul de folosința a acelor terenuri de pasuni comunale, paratul V. V. a răspuns: Noi am pasunat acolo de peste 34 de ani.

Învederează totodată ca pentru blocurile fizice nr.186 si 2404 a cerut de la A.P.I.A. sprijin pe suprafața pentru campania 2010.

De asemenea recurenta I. I. E. arată că la interogatoriul formulat de . la întrebarea nr. 4 - Recunoașteți că din când în când mai ieșiți la păscut cu animalele si pe pășunile comunalei, a răspuns: Da.

Învederează totodată că pentru blocurile fizice nr. 1134 si 1137 a cerut de la A.P.I.A. sprijin pe suprafața pentru campaniile 2009 si 2010.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, .-84), solicită în principal respingerea recursurilor declarate de recurenții în cauză, iar în subsidiar casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra fondului cauzei.

În motivarea acesteia, intimata . are în proprietate, fiind înscrisă în domeniul public la unității administrativ teritoriale, suprafața de circa 1900 ha teren pășune, proprietate dovedită cu extrasele de carte funciară.

Prin OUG nr. 125/2006, aprobată prin Legea 139/2007, a fost reglementată procedura pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Conform art.7 din OUG nr.125/2006, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitantul trebuie să fie înscris în registrul fermierilor, să depună cerere de solicitare a plăților în termen și să îndeplinească condițiile generale menționate expres la lit.a-j) ale alin.1 art.7 din actul normativ menționat anterior.

Intimata arată că scopul și interesul promovării acțiunii a fost aceea să rezolve situația supradeclarării deoarece prin diminuarea suprafeței declarate pentru campania 2010 față de campania 2009, 2008, 2007 se întrunea procentul de 20% de la care se aplică penalități retroactive de către APIA care sunt de sute de mii de lei, fiind blocate și fondurile pentru anul 2010 și 2011 în valoare de 1.500.000 lei.

Susține că a aflat că recurenții au depus cereri la data de 18.10.2010 din adresa nr._ din 14.10.2010, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultura - Centru Județean Harghita APIA.

Intimata a considerat că depunerea cererilor la APIA pentru campania 2010 de către recurenți pentru terenuri ce anterior în anul 2009 au fost depuse cereri de către Consiliul Local B. constituie o tulburare de drept a posesiei sale.

Fiind o tulburare de drept consideră că data de 18.10.2010 este data de la care urmează să se socotească termenul de 1 an la care face referire 674 C.pr.civ.

Raportat și la data introducerii acțiunii 30.05.2011, consideră că această acțiune a fost introdusă în termenul de 1 an de la data tulburării, astfel că acest motiv comun de recurs invocat de recurenții persoane fizice este nefondat.

Pentru rezolvarea supradeclarării s-a considerat că este util să promoveze prezenta acțiune de tulburare în posesie în care a chemat în judecată persoanele care au supradeclarat terenurile proprietatea Comunei B. pentru campania 2010, apreciind că prin această declarare s-a comis un act de tulburare de drept a posesiei sale, tulburare care constă în într-un act judiciar sau extrajudiciar prin care se manifestă din partea unei persoane o pretenție contrară posesiei unei alte persoane.

Consideră că în mod greșit s-a reținut în hotărâre că, nu se poate pronunța și nu poate stabili calitatea de posesor de bună credință, deci de utilizator al pășunii comunale pentru anul 2010, deoarece această chestiune nu a format obiectul cererii de chemare în judecată, nefiind formulată o acțiune în constatarea calității de utilizator pentru anul 2010 .

În opinia intimatei, această motivare a instanței de fond echivalează cu o necercetarea fondului deoarece din cuprinsul acțiunii rezultă că actele de tulburare se referă la anul 2010 și nu la anul 2011. De asemenea, se referă la depunerea unor cereri de către recurenți pentru terenuri folosite de ei în anul 2009, folosință ce include și dreptul de a depune cereri pentru sprijin APIA.

Cu toate acestea instanța de fond se referă la un contract din anul 2011 a recurentei Asociația C. de Bovine Alunisul B..

Intimata susține că într-adevăr pentru anul 2011 recurenta are contract de închiriere și astfel, nu a mai depus cerere APIA pentru suprafața închiriată dar pentru anul 2010 nu a avut contract de închiriere,

Ceilalți recurenți prin pășunarea terenurilor au exercitat acte de simplă toleranță și de pură facultate la care se referă disp. art. 1853 alin 2 Cod civil, fiind detentori precari deoarece „exercită posesia asupra unui lucru al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului său" astfel că posesia lor este precară.

Calitatea intimatei de posesori-utilizatori este dată de modul cum s-au folosit pășunile comunale de-a lungul timpului respectându-se tradiția locală și cutumele.

. care s-a îngrijit de pășuni, le-a întreținut și curățat, a construit adăposturi sezoniere, stâne, adăpători,căi de acces, a organizat și efectuat paza.

Locuitorii comunei B., proprietari de animale au pășunat aceste terenuri dar ei nu au plătit nici o taxă și nici o chirie sau alte dări care să se asimileze cu o închiriere care să le confere calitatea de posesori de bună credință.

Mai arată că HCL nr. 10 din 21 aprilie 2010 a Consiliului Local B., care prevede expres că, folosirea se va face în mod tradițional, trebuie interpretat în sensul că acele pășuni sunt destinate folosirii în scop de pășunat a animalelor ce aparțin locuitorilor comunei, altfel, prin concesionari și arendări, se ajunge ca pe pășunea comunei, să se crească și animalele altor comune care ar oferi o chirie sau redevență mai ridicată.

În drept își bazează susținerile pe legislația europeana și cea internă care trebuie avută în vedere la soluționarea litigiului.

Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate precum și potrivit art. 304/1 Cod pr.civ. tribunalul reține următoarele:

Critica adusă sentinței atacate de Asociația C. de Bovine "Alunisul" B., în sensul că în motivarea hotărârii se reține calitatea de utilizator legal al pășunii pe anul 2011 pârâtei admițând în parte acțiunea, iar pe de altă parte în dispozitivul hotărârii este statuat că este admisă acțiunea reclamantei ..

Faptul că în mod eronat nu s-a precizat că față de Asociație acțiunea este respinsă rezultă atât din considerentele sentinței cât și din cuprinsul dispoziției. Astfel, numai persoanele fizice au fost obligați să lase în posesie și liniștită folosință a terenurilor menționate mai sus și numai persoanele fizice au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.

În privința celorlalte motive de recurs, se rețin următoarele:

Astfel cum a recunoscut și intimata în anul 2010, nu au fost încheiate contracte de pășunat, deoarece prin HCL 10/2010, s-a decis ca folosirea pășunilor comunale, să se desfășoare tradițional, în sensul că pășunile sunt destinate folosirii în scop de pășunat a animalelor ce aparțin locuitorilor comunei, fără plata vreunei taxe. S-a avut în vedere că în anul 2007 s-a întocmit documentație pentru sprijin financiar pe o perioadă de 5 ani și că sumele primite se vor folosi pentru construirea de stâne noi, adăpători, drumuri de acces la pășuni.

Intimata . are în proprietate, fiind înscrisă în domeniul public la unității administrativ teritoriale, suprafața de circa 1900 ha teren pășune comunală. Consideră că a fost tulburată în liniștita posesie.

Acțiunile posesorii reglementate de art. 674din Cod proc. civ. sunt acele acțiuni în justiție prin care posesorul tinde să restabilească situația de fapt existentă anterior tulburării sau deposedării, fără a se pune în discuție existența dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra bunului. Astfel, justificarea acțiunilor posesorii rezidă în interesul de a reprima orice acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare și de a menține o stare de fapt preexistentă, independent de sorgintea juridică a acesteia. Rațiunea consacrării acțiunilor posesorii, precum și perenitatea lor constau în aceea că, de regulă, posesia, ca situație de fapt, dă expresie dreptului de proprietate sau altui drept real, a căror prerogativă o constituie. Sub acest aspect, titularii acestor acțiuni sunt dispensați de obligația, deosebit de dificilă, de a face dovada dreptului de proprietate ori a altui drept real, pentru a-și demonstra calitatea procesuală activă în promovarea unor asemenea acțiuni.

Intimata în întâmpinarea depusă, a precizat că într-adevăr pentru anul 2011 recurenta Asociația C. de Bovine "Alunisul" B., are contract de închiriere și astfel, nu a mai depus cerere APIA pentru suprafața închiriată dar pentru anul 2010 nu a avut contract de închiriere.

Intimata a solicitat respingerea recursurilor declarate, iar în subsidiar casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra fondului cauzei. Consideră că din cuprinsul acțiunii rezultă că actele de tulburare se referă la anul 2010 și nu la anul 2011.

Intimata a apreciat că, depunerea cererilor la APIA pentru campania 2010 de către recurenți pentru terenuri pentru care, anterior în anul 2009, au fost depuse cereri de către Consiliul Local B. constituie o tulburare de drept a posesiei sale. Potrivit reglementărilor în vigoare APIA poate acorda subvenții utilizatorului terenului si nu neapărat proprietarilor.

Apărarea intimatei, în sensul că, cererea fost introdusă în termen la data de 30.05.2011, raportat la data de 18.10.2010 de la care urmează să se socotească termenul de 1 an la care face referire 674 C.pr.civ., nu poate fi primită.

În primul rând, împotriva hotărârii intimata nu a formulat recurs iar pe de altă parte, recurenții nu au formulat nicio critică în ceea ce privește necercetarea, unei prezumtive tulburări în anul 2010. Mai este de reținut că verificarea respectării condițiilor de eligibilitate pentru cererea de subvenție nu se soluționează în cadrul unei acțiuni de tulburare în posesie. Asupra acestor cereri se exercita o . controale, administrative sau pe teren de APIA. Acest aspect, nu poate fi analizat în recurs, nici din perspectiva art.304/1 Cod pr.civ.

Tribunalul reține că, textul art. 304/1 din Cod pr.civ., impune obligația instanței de analiza cauza sub toate aspectele, întrucât textul are în vedere posibilitatea invocării și altor motive decât cele de la art. 304 din Cod. Altfel, spus, partea interesată poate invoca orice motiv (de nelegalitate sau netemeinicie, pentru cazurile vizate de art. 304/1) chiar dacă nu se încadrează în prevederile art. 304, iar instanța de recurs este ținută să îl analizeze. Textul nu impune însă o obligație generală a instanței de recurs de a analiza cauza sub toate aspectele, chiar neinvocate, întrucât și în faza judecății în recurs, sunt aplicabile prevederile art. 129 alin. 6, art. 294 prin raportare la art. 316 din Cod – materializare a disponibilității procesului civil.

De asemenea, prima instanță în mod corect a reținut că, nu se poate reține vreun act de tulburare sau deposedare, în anul 2011, de vreme ce recurenții au intrat ca membrii în Asociația C. de Bovine "Alunisul" B. si utilizează legal pentru Asociație (parti din pășunea comunala B.), obiect al Contractului de Închiriere nr. 1563 din 05 mai 2011.

În raport de considerentele expuse urmează să fie admise recursurile formulate și prin urmare hotărârea va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate.

Intimata urmează să fie obligat să plătească pe seama fiecărui recurent câte 59,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din cheltuieli de transport și taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de recurenții S. M., V. V., I. I. E., și Asociația C. de Bovine Alunișul B., împotriva Sentinței civile nr. 565 din data de 10 Aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Toplița pe care o modifică în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta . cu pârâții S. M., V. V., I. I. E., și Asociația C. de Bovine Alunișul B..

Obligă intimata să plătească pe seama fiecărui recurent câte 59,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând din cheltuieli de transport și taxă de timbru.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013.

Președinte Judecător Judecător

Banyai E. B. R. J. Steluța E. U.

Grefier

M. E.

Red. B. E.

Primit: 20.02.13

emv

Tehnored./id./

22.02.13

Ex. 2 / m.m.

Jud. fond: A. Ț.