Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 32/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 3238/258/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.32/R
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. E. -Președinte
Judecător: S. C.
Judecător: M. I.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenta S. A., împotriva sentinței civile nr.3696 din data de 05.11.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimatul M. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.3696 din data de 05.11.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. (fostă M.) A., în contradictoriu cu pârâtul M. M., și în consecință s-a constatat că părțile au dobândit în comun, în timpul căsătoriei, în cote egale de câte ½ parte, apartamentul cu trei camere situat în orașul B., ., . CF_-C1-U5, nr.cad.22/C/XVII . de_ lei.
S-a atribuit apartamentul în cauză reclamantei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 12.017 lei cu titlu de sultă în favoarea pârâtului, iar pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1.064 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a expertizei tehnice efectuate în cauză.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr.2872 din 30 noiembrie 2010 a Judecătoriei Miercurea C. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamantă și pârât la data de 28.06.1989.
Potrivit Contractului de vânzare nr._ din data de 03 decembrie 1997, precum și potrivit mențiunilor din CF nr._ – C1- U5, părțile au dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1997 dreptul de proprietate asupra apartamentului cu trei camere situat în B., ., . nr. cad. 22/C/XVII . căsătoriei, astfel instanța a constatat, în temeiul art. 30 din Codul Familiei, că apartamentul în cauză este bun comun.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză valoarea de piață a apartamentului este de 24.034 lei, valoare cu care atât reclamanta, cât și pârâtul au fost de acord.
În temeiul art.673 ind.10, alin. 4 din Cod pr.civilă, instanța a atribui în natură apartamentul reclamantei cu obligarea acesteia la plata sultei de 12.017 lei în favoarea pârâtului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul pr.civilă instanța a dispus obligarea pârâtului la plata unei cote de ½ din contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a expertizei tehnice efectuate în cauză, apreciind că, față de obiectul litigiului reprezentat de partajul bunurilor comune, ambele părți trebuie să suporte în cote egale cheltuielile inevitabile generate de taxe și expertize de evaluare.
În schimb, instanța a apreciat că fiecare dintre părți trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor generate de asistența juridică de care a dorit să beneficieze, motiv pentru care a respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei cote de ½ din c/val. onorariului avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. (fostă M.) A., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, și rejudecând limitativ cauza în fond, să se dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cuprinzând 50 % din onorariul avocațial de 1.500 lei, respectiv 750 lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenta arată că, i-a solicitat intimatului de mai multe ori să realizeze un partaj, însă acesta a refuzat categoric, situație în care a fost nevoită să-și angajeze un avocat care să o reprezinte în fața instanței, să pornească și să susțină acțiunea de partaj, suportând cheltuielile privind onorariul avocațial de 1.500 lei.
Judecarea procesului a durat 1 an și 5 luni datorită poziției pârâtului, care nu s-a prezentat în fața instanței.
Prin sentința atacată instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata a 50 % din valoarea taxelor de timbru și a onorariului pentru expert, respingând obligația acestuia la plata cheltuielilor de 1.500 lei privind onorariul avocațial.
În motivarea dispoziției de respingere a cererii se arată că fiecare dintre părți trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor generate de asistența juridică de care a dorit să beneficieze, iar pârâtul care nu a beneficiat de asistența juridică nu ar avea obligația suportării unor asemenea cheltuieli, astfel consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, fiind realizat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Având în vedere că activitățile desfășurate de apărătorul ales au profitat în egală măsură și pârâtului, acesta trebuie să suporte cota parte de ½ din cheltuielile ocazionate.
Instanța constată că recursul a fost formulat în termen și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art.14 din Ordinul nr.790/1999, modificat, respectiv art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Examinând recursul declarat de recurentă în raport de motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este întemeiat din următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei împreună cu fostul soț, acțiune care a fost admisă, cu consecința constatării că părțile au dobândit în comun, în timpul căsătoriei, în cote egale de câte ½ parte imobilul, care a fost atribuit reclamantei, cu obligația sa de a achita sulta cuvenită pârâtului.
Instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata unei cote de ½ din contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și a expertizei tehnice efectuate în cauză, apreciind însă că reclamantei nu i se cuvine acordarea onorariului avocațial din motivul că fiecare dintre părți trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor generate de asistența juridică de care a dorit să beneficieze.
Față de această constatare Tribunalul este de părere că onorariul avocațial face parte din categoria cheltuielilor de judecată în aceeași măsură ca și celelalte cheltuieli, iar partea care cade în pretenții are obligația, la cerere, să le plătească.
În speță, în urma admiterii acțiunii reclamantei, sentința de partaj a profitat ambelor părți, punând capăt stării de indiviziune, constatându-se că imobilul a fost dobândit de aceștia în cotă de câte ½ parte.
Tribunalul reține că pârâtul nu a angajat avocat, prin urmare nu se poate reține argumentația instanței de fond în sensul că fiecare dintre părți trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor generate de asistența juridică de care a dorit să beneficieze, din simplul motiv că cealaltă parte, respectiv pârâtul, nu a dorit să-și angajeze avocat.
Pentru considerentele sus expuse, Tribunalul constată incidența în speță a prevederilor art.274 alin.1 Cod de procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a pârâtului ca temei al acordării cheltuielilor de judecată, precum și art.276 potrivit cărora când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În consecință, în baza art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.814 lei cheltuieli de judecată în fond, reprezentând ½ parte din contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a expertizei tehnice efectuate în cauză, precum și a onorariului de avocat.
Se vor menține celelalte dispoziții atacate ca fiind legale și temeinice.
Din aceleași considerente, în baza art.274 alin.1 raportat la art.276 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată fiind acordate în fond în cotă de ½ parte, în recurs instanța va obliga intimatul de asemenea la plata a ½ parte a cheltuielilor de judecată în favoarea recurentei, în sumă de 500 lei, reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S. A., împotriva Sentinței civile nr.3696/ 05.11.2012 a Judecătoriei Miercurea C., pe care în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul M. M., domiciliat în B., ., ., jud.Harghita să plătească reclamantei S. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat N. N., cu sediul în mun.Miercurea C., ., ., jud.Harghita, suma de 1.814 lei cheltuieli de judecată în fond, reprezentând ½ parte din contravaloarea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar, a expertizei tehnice efectuate în cauză, precum și a onorariului de avocat.
Obligă intimatul M. M. să plătească recurentei cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții atacate ca fiind legale și temeinice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. E. S. C. M. I.
Grefier
L. B.
Red. Sz. E.
Primit:14.02.2013
Tehnored./id/14.02.2013
Ex. 2 / R.C.
Jud. fond: L. M.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 29-10-2013, Tribunalul HARGHITA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
