Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 3429/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3429/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 2255/278/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/A/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 31.01.2013
PREȘEDINTE: C. M. A. - președinte de secție
N. C. A. - judecător
F. Ș. - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civil introdus de către reclamantul V. N., împotriva sentinței civile nr.3429/2012, pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător P. R.).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul-reclamant asistat de avocat A. R. în substituirea av. A. I., lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul apelantului-reclamant, avocat A. I., a depus la dosar sentința civilă nr. 122/2009, grafic de la Raiffeisen Bank vizând existența creditului nerambursat, precum și o notificare de plată. A declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantului-reclamant, avocat A. I., a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile în sensul atribuirii imobilului apartament apelantului și obligarea acestuia la plata unei sulte în sumă de 30.000 lei. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 3429/2012 dată de Judecătoria Petroșani s-a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională formulate de reclamantul pârât reconvențional V. N. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional M. R. și în consecință:
S-a constatat calitatea de bunuri comune a: imobilului apartament situat în Lupeni, ., ., jud. Hunedoara, în valoare de 32.789,98 lei, mobilă sufragerie în valoare de 700 lei, mobilă dormitor în valoare de 600 lei, mobilă bucătărie în valoare de 500 lei, birou calculator-200 lei, mașină de spălat în valoare de 150 lei, aragaz cu butelie 100 lei, colțar -120 lei, 3 covoare-150 lei. Valoarea totală a bunurilor comune este de 2370 lei.
S-a constatat contribuția de 50 % a fiecărei părți la achiziționarea bunurilor. Dispune sistarea stării de indiviziune și atribuie reclamantului lotul nr. 1 în valoare de 1070 lei compus din mobilă de sufragerie, colțar, birou și un covor.
S-a arătat că pârâtei reclamantă reconvențional îi revine lotul nr. 2 în valoare de 34.090 lei compus din imobilul apartament sus menționat, mobilă de dormitor, bucătărie, mașină de spălat, aragaz și 2 covoare.
A obligat pârâta la plata unei sulte în valoare de_ lei în favoarea reclamantului.
A constatat că suma de 12.915,31 lei reprezentând diferență credit auto constituie datorie comună a părților.
S-au respins în rest cererile.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut următoarele:
„Din administrarea mijloacelor de probă sus menționate, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție egală, un apartament situat în Lupeni, ., ., ., în valoare de 32.789,98 lei, precum și o . bunuri mobile (mobilier și aparate electrocasnice) cu o valoare modică, respectiv 2370 lei, ceea ce relevă o anumită starea de uzură în care se găsesc în prezent.
După despărțire, părțile au continuat să locuiască în imobilul ce a constituit domiciliu conjugal, a cărui folosire comună nu mai este posibilă. Fiecare dintre părți solicită atribuirea în natură cu despăgubirea corespunzătoare a celuilalt.
Cu privire la acest bun, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că valoarea actuală, determinată de prin metoda costului de înlocuire și a comparației, a fost stabilită la 32.789,98 lei. La această valoare va fi atribuit reclamantei reconvențional, căreia îi va fi mai dificil, ca femeie, să-și procure o altă locuință.
Cu privire la bunurile mobile, se reține că valoarea contestată a bunurilor inserate în acțiunea principală sau în cererea reconvențională nu a fost contestată de cealaltă parte, valorând în aceste condiții acceptare tacită.
Cum reclamantei reconvențional, la cerere, i-a fost atribuit apartamentul, vor fi incluse în lotul său cea mai mare parte a bunurile existente, achiziționate pentru decorarea apartamentului în această configurație astfel: mobilă de dormitor, bucătărie, mașină de spălat, aragaz și 2 covoare în valoare de 1300 lei. Alături de apartament, valoarea totală a lotului reclamantei reconvențional este de_ lei.
Reclamantului care urmează să părăsească imobilul îi va fi atribuită mobila din camera de zi, un covor, birou și colțarul, în valoare de 1070 lei.
În drept s-au avut în vedere disp. art. 728 c.civ. și art.673/4 rap. la art.673/9 c.proc.civ.
Constată că autoturismul la care a făcut referire reclamanta reconvențional a fost achiziționat în leasing și preluat de proprietar pentru neplata ratelor. Diferența rămasă de achitat potrivit adresei S.C. KRUK Internațional srl-departamentul de recuperarea creanțelor (f.52) este de 12.915,31 lei și constituie datoria comună a ambelor părți, ceea ce înseamnă că cel ce va achita se va putea îndrepta împotriva codebitorului pentru recuperarea datoriei.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul V. N. solicitând modificarea ei în sensul de a i se atribui lui imobilul și a se constata că suma de 30.000 lei credit bancar reprezintă o datorie comună a părților contractată în timpul căsătoriei.
În motivarea apelului a învederat următoarele:
„Astfel cum am precizat în acțiunea introductivă, subsemnatul și intimata am divorțat prin sentința civilă nr. 122/2009 pronunțată de Judecătoria Petroșani. Prin aceeași sentință mi-au fost încredințați spre creștere și educare cei doi copii rezultați din căsătorie, V. D. B. – născut la data de 05.01.2006 și V. A. – născut la data de 17.03.1993. În prezent, minorul V. D. B. locuiește cu subsemnatul. De asemenea, precizez că acesta are probleme de sănătate de care mă ocup în exclusivitate.
Atribuind imobilul apartament intimatei, instanța a ignorat faptul că subsemnatului i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul V. D. B., cu care locuiesc în prezent în acest imobil cât și faptul că subsemnatul și minorul nu avem o altă locuință. Prin aceasta, instanța a ignorat principiul interesului superior al copilului prevăzut atât de legislația națională cât și de instrumente internaționale.
Prin acțiunea introductivă, subsemnatul am menționat că în timpul căsătoriei am contractat un credit din care a mai rămas de achitat suma de 30.000 lei. Existența acestei datorii comune a fost dovedită prin act autentic, respectiv contractul de credit nr. RF_/10.04.2008 încheiat cu Banca Raiffeisen Bank.
Instanța a reținut existența creditului bancar, însă a omis să se pronunțe asupra acestuia, respectiv să constate că este o datorie comună. „
Apelul s-a timbrat legal cu 1036 lei.
Examinând actele dosarului în apel se rețin următoarele:
Atribuirea apartamentului către pârâtă, pe considerentul că acesteia, ca femeie îi este mai dificil să-și procure o altă locuință, reprezintă o modalitate de partaj ce nu are la bază o justificare serioasă sau un criteriu obiectiv.
Prin sentința de divorț a părților, copii acestora au fost încredințați spre creștere tatălui lor. Și în prezent minorul V. D. B. locuiește cu tatăl său, reclamantul V. N., iar minorul necesită o îngrijire specială având probleme de sănătate.
D. fiind această situație, precum și împrejurarea că divorțul părților s-a pronunțat din vina exclusivă a pârâtei, se constată că reclamantul este cel îndrituit la a-i fi atribuit în natură imobilul, acesta având o mai stringentă nevoie de el, pentru a asigura condiții locative, mai ales minorului pe care îl are în ocrotire și întreținere.
Se va admite astfel ca fondat apelul reclamantului și se va modifica parțial hotărârea în sensul includerii acestui bun în valoare de 32.790 lei în contul atribuit reclamantului și al excluderii lui din lotul atribuit pârâtei. D. urmare, lotul reclamantului va totaliza suma de 33.860 lei, iar al pârâtei suma de 1300 lei.
Pentru egalizarea loturilor reclamantul va fi obligat să-i plătească pârâtei o sultă de 16.280 lei.
Referitor la datoria comună a părților, reprezentând un credit bancar de 30.000 lei se constată că pretențiile apelantului sunt justificate doar în parte.
Astfel, s-a solicitat reclamantului să depună la dosar o adeverință din care să rezulte cuantumul creditului rămas nerambursat la data separării în fapt a părților, respectiv, ianuarie 2009.
Acesta a depus la filele 23 și urm. dosar apel un grafic de plată a ratelor de rambursare, emis de Raiffeisen Bank din care rezultă că la 22.11.2012, se mai datorează băncii suma de 14.049,24 lei.
În consecință, reținându-se că sub durata căsătoriei părțile au contractata un împrumut la Raiffeisen Bank (contract întocmit la 10.04.2008 –fila 20 dos. fond) și că din acest împrumut s-a dovedit a fi rămas nerestituită suma de 14.049,24 lei la 22.11.2012, hotărârea va i modificată în sensul constatării existenței și a acestei datorii comune, astfel cum s-a cerut în apel a se constata, fără însă a se solicita ca pârâta să achite reclamantului parte din această datorie.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.
În conformitate cu art. 274 C.pr.civ., intimata va fi obligată să-i plătească apelantei 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (518 lei taxă de timbru + 500 lei onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat apelul introdus de reclamantul V. N. împotriva sentinței civile nr. 3429/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, pe care o modifică parțial după cum urmează:
Include imobilul apartament nr. 96 situat în Lupeni, .,. de 32.790 lei în lotul nr. 1 atribuit reclamantului V. N. și exclude acest bun din lotul nr.2 atribuit pârâtei M. R..
Constată că lotul atribuit reclamantului are o valoare totală de 33.860 lei, iar cel atribuit pârâtei, de 1300 lei.
Obligă pe reclamantul V. N. să plătească pârâtei M. R. o sultă în sumă de 16.280 lei.
Constată că părțile au o datorie comună în sumă de 14.049,24 lei reprezentând credit nerambursat la Raiffeisen Bank, la data de 22.11.2012.
Menține în rest hotărârea.
Obligă intimata M. R. să-i plătească apelantului V. N. 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, Judecător,
C. M. A. N. C. A.
Grefier,
F. Ș.
NCA/FȘ
4 ex./07.02.2013
Jud.fond P. R.
| ← Reintegrare în familie. Sentința nr. 248/2013. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
