Partaj judiciar. Decizia nr. 415/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 4546/278/2008
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 415/R/2013
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
O. L. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil introdus de către pârâții V. I. și V. M. împotriva sentinței civile nr.1305/2012 pronunțată de către Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr._ ( judecător M. C. V.).
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenele din data de 15 aprilie, respectiv 22 aprilie 2013 și au fost consemnate în încheierile de ședință de la acea dată, încheieri care face parte integrantă din prezenta decizie, când în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
T R I B U N A LU L ,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1305/2012 a Judecătoriei Petroșani s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamanților S. M. și S. T. formulată împotriva pârâților V. M., V. I., Iacobesc V. șa având ca obiect sistarea indiviziunii pentru terenul înscris în CF.155 Uricani nr. top. 2135/1,2136/1, rectificarea CF. 2075 Uricani nr. top. 1955/1;1956/1;1005/1-2009/1 sistarea indiviziunii pentru acest imobil.
De asemenea, s-a mai dispus respingerea capătul acțiunii principale privitor la despăgubirile civile.
Respingerea capătul cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă reconvențională V. M. născută Ș. privitor la uzucapiune.
S-a luat act de declarația pârâților reclamanți reconvenționali V. M. și V. I. că renunță la judecata că renunță la judecata capătului cererii reconvenționale privitor la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în CF 2076 Uricani, nr. ord. A+1, nr. top.2662/1,2663/1.
S-a respins în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional V. I., domiciliat în Uricani, . jud.Hunedoara.
Totodată s-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională V. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Conform extrasului de CF aflat la fila 8 din dosar reclamanții dețin o cotă parte din terenul înscris în CF 155 Uricani nr.ord. A+7, nr.top.2135/1, 2136/1 figurând înscriși sub B 23 și B 24 cu cota de 5443/_=5443 mp fânaț, teren dobândit în baza contractului vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr.356/2008, teren cumpărat de la coproprietara I. V. de sub B 18 – conform mențiunii înserate și în copia în extenso a CF aflată pe verso filei 108 din volumul I al dosarului.
Conform actelor de stare civilă aflate la filele 172-182 din dosar, numitul F. P. de sub B 8, născut la 27 noiembrie 1982 și decedat la data de 8 aprilie 1973 a fost bunicul matern al pârâtei reclamante reconvenționale V. M. născută Ș..
F. P. a avut 3 fiice și anume:
l. F. V. născută în 20 august 1916, căsătorită L., rămasă văduvă, recăsătorită cu C. C. și decedată în 17 august 1981( f.177-180).
2.F. M. născută în 14 aprilie 1909, căsătorită cu Ș. I. în 1931 și decedată în 16 noiembrie 1999( f.173,179 și 181).
3.F. C. căsătorită C., născută la 19 ianuarie 1911 și decedată la data de 5 iunie 1989 ( f.182 din dosar).
Din căsătoria lui F. M. născută în 14 aprilie 1909 cu Ș. I. a rezultat o singură fiică – pârâta reclamantă reconvențională V. M. născută la 15 august 1945, căsătorită în 1966 cu V. I.-pârâtul reclamant reconvențional din prezenta cauză-.
Așadar numitul F. P. a fost bunicul matern al pârâtei reclamante reconvenționale V. M. născută Ș., Ș. M. născută F. a fost mama pârâtei reclamante reconvenționale și soacra pârâtului reclamant reconvențional V. I., iar numitele C. C. născută F. fostă L. și C. C. născută F. au fost mătușile pârâtei reclamante reconvenționale.
S-a mai reținut că Numita F. V. – văduva L. V. născută F. recăsătorită C. - mătușa pârâtei reclamante reconvenționale-a deținut parcele din teren înscrise sub B 5, B 7, B 13 și B 16.
Aceasta a dobândit terenul de sub B 13 prin moștenire de la primul său soț L. I. de sub B 4 și B 6 iar terenul de sub B 16 l-a cumpărat alături de cel de-al doilea ei soț C. C. senior – coproprietar și el sub B 17.
Împreună cu soțul ei C. C. senior, C. V. născută F. fostă L. nu au avut copii, însă, C. C. senior a avut un singur fiu – pe numitul C. C. junior – rezultat dintr-o altă relație ( filele 112 verso, 113 și 114 din vol.I).
C. C. senior, a decedat la data de 18 ianuarie 2980 iar C. V. născută F. – fostă L. a decedat la 17 aprilie 1981 ( filele 179 și 180 din dosar) în urma dezbaterii succesiunii acestora s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.1 din 7 ianuarie 1985 din dosarul nr.362/1984 (467/1984) prin care numitul C. C. moștenește o cotă de ¾ parte din averea tatălui său C. C. senior, cotă pe care și-a înscris-o sub B 24 în CF 2075 Uricani iar C. V. născută F. fostă L. moștenește o cotă de ¼ parte din averea defunctului ei soț predecedat C. C. senior.
Ulterior, cota moștenită de C. V. de ¼ ca și restul terenului pe care ea îl deținea sub B 5, B 7, B 13 și B 16 a fost moștenit de surorile acesteia – C. C. și Ș. M. – mătușa și respectiv mama pârâtei reclamantei V. M. născută Ș. în cote de ½ parte fiecare, cele două figurând înscrise așa cum am arătat sub B 25 și B 27 ( fila 114, vol.I al.dosar).
Ulterior decesului lui C. C. junior, reclamanta S. M. născută C. în calitate de fiică a acestuia a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma tatălui său și a obținut certificatul de moștenitor nr.92/1992 în dosarul succesoral 104/1992 în baza căruia și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului dobândit cu titlu de moștenire în CF 2075, figurând înscrisă sub B 30 așa cum am arătat ( fila 114 verso din volumul I al dosarului ).
Se mai arată că Cu martorii audiați în cauză propuși de pârâții reclamanți reconvenționali s-a dovedit că pârâta reclamantă reconvențională și soțul ei, pârâtul V. I. au folosit două terenuri ce au aparținut antecesorilor pârâtei reclamante reconvenționale, respectiv bunicului acesteia, mătușilor sale și mamei sale Ș. M. – soacra pârâtului reclamant reconvenționale, teren pe care nici reclamanta, nici antecesorii ei nu le-au folosit.
Așa cum am arătat însă reclamanții au dobândit în proprietate terenul din CF 155 Uricani de sub B 23 și B 24 în anul 2008 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.356/2008 de la vânzătoarea I. V., iar reclamanta a dobândit în proprietate terenul înscris sub B 30 în CF 2075 Uricani în anul 1992, cu titlu de moștenire de la defunctul său tată C. C. junior.
De vreme ce pârâta reclamantă reconvențională are calitatea de moștenitoare a bunicului său F. P., a mamei sale Ș. M. și a mătușilor sale C. V. născută F. fostă L. și C. C. născută F. este evident că prin includerea terenurilor deținute de antecesorii săi în masele lor succesorale, pârâta reclamată reconvențională a dobândit aceste terenuri în virtutea calității sale de moștenitor și nicidecum în calitate de uzucapant, în speță nefiind întrunite condițiile uzucapiunii.
Pârâtul reclamant reconvențional V. I. a început să folosească terenurile din litigiu în anul 1966 atunci când s-a căsătorit cu pârâta reclamantă reconvențională V. M. născută Ș. ,aspect susținut de cei doi pârâți în cererea reconvențională.
Însă, întrucât aceste terenuri au aparținut antecesorilor soției sale, pe de-o parte, iar ,pe de altă parte ,posesia sa fiind începută în anul 1966 este evident că posesia exercitată de pârâtul reclamant reconvențional V. I. nu întrunește condițiile uzucapiunii prevăzute de art.28 din Decretul Lege nr.115/2938.
În fine Pentru identificarea terenurilor din litigiu în cauză s-a efectuat un raport de expertiză topografică întocmit de domnul expert C. Ș., aflată la filele 338-379 din volumul II al dosarului, un raport de contraexpertiză topografică întocmit de domnii experți I. D., S. V. și C. A. aflat la filele 752-780 și o completare la acest raport de contraexpertiză aflată la filele 822-823 din volumul IV al dosarului.
Analizând cele două rapoarte instanța apreciază că raportul de contraexpertiză topografică, astfel cum a fost completat reflectă cel mai aproape de realitate, situația celor două terenuri și poate servi unei soluționări judicioase a cauzei.
Prin raportul de contraexpertiză experții au constatat în urma măsurătorilor că terenul înscris în CF 2075 Uricani au o suprafață reală de_ mp, deci mai mare decât suprafața tabulară de 15.909 mp, experții propunând rectificarea suprafeței terenului.
Totodată cu privire ,la ambele terenuri experții au propus parcelarea în loturi, care respectă cotele deținute de reclamanți în cele două cărți funciare și cotele antecesorilor pârâtei reclamante reconvenționale, având în vedere că antecesorii pârâtei reclamantei reconvenționale V. M. născută Ș. au înstrăinat o mare parte din terenuri, prin acte sub semnătură privată, aspect recunoscut de pârâta reclamantă reconvențională în cererea reconvențională.
La interogatoriul luat în cauză pârâtei I. V. aflat la fila 849 din dosar, pârâtei i-a fost arătată planșa topografică întocmită în cauză, iar pârâta a arătat că . „3B” hașurată cu pătrățele verzi pe planșă a fost pământul pe care ea l-a deținut în proprietate, pământ pe care ea îl primise de la un bătrân pe care l-a îngrijit.
Prin anul 1957, acel bătrân a dorit să fie îngrijit de numitul C. C. – bunicul reclamantei și ea și-a dat acordul ca bătrânul să plece și să fie îngrijit de bunicul reclamantei și tot atunci i-a dat numitului C. C. și terenul indicat în planșă.
Pârâta a mai susținut că întrucât C. C. senior la îngrijit pe bătrân și înmormântat, pârâta a hotărât să le vândă reclamanților acest teren, reclamanta fiind moștenitoarea lui C. C. ( f.849 din Vol.IV al dosarului).
Terenul despre care pârâta I. V. a făcut vorbire și l-a indicat la interogatoriu, este terenul în suprafață de 5443 mp pe care ea l-a vândut reclamanților prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.356/2008, teren identificat de experți ca făcând parte din terenul înscris în CF 155 Uricani, nr.ord. A+7, nr.top.2135/1, 2136/1.
Referitor la despăgubirile civile pretinse prin acțiunea principală:
În cauză reclamanții nu au făcut nici o dovadă nici cu privire la cantitatea de fân ori la cantitatea produselor agricole ce puteau fi recoltate de pe terenul din litigiu și nici cu privire la cuantumul valoric al acestor produse, motiv pentru către capătul de acțiune privitor la despăgubirile civile va fi respins ca nedovedit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâții reclamanți reconvenționali V. M. și I..
Recursul a fost timbrat cu 944,71 lei din care recurenților li-i s-a restituit suma de 472,35 lei.(f.84).
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins cererea reconvențională privind uzucapiunea, cu motivarea că nu ar fi îndeplinite condițiile art. 28 din Decretul Lege 115/1938 pentru V. I., iar pentru V. M. nu se justifică cererea întrucât sunt moștenitoare.Însă instanța a omis a analiza joncțiunea posesiei utile cu aceea a antecesorilor reclamanților dovediți în cauză.
În ce privește terenurile în suprafață de 17.969 mp.pe care le folosesc în calitate de proprietari, netulburați de nimeni .
Toate acestea în condițiile în care reclamanții nu au folosit niciodată aceste terenuri, reclamanții au cumpărat o suprafață de 5443 din CF 155 Uricani de la I. V. care nu deține și nu a folosit niciodată nicio suprafață din CF 155 Uricani.
Reclamanții au cumpărat doar formal terenul de 5443 în anul 2008, după ce S. M. a renunțat la acțiunea sa în dosarul nr._ al Judecătoriei Petroșani, dovadă că la fața locului, cu ocazia efectuării contraexpertizei nu au putut indica locul în care este această suprafață din CF.155 cumpărat de I. V..
S-a mai criticat faptul că recurenții au continuat posesia utilă exclusivă a antecesorilor lui V. M. din cele două imobile, respectiv de sub B1 din CF.2075 și de sub B8 din CF.155 a lui F. P. și a fiicei sale C. V. de sub B5,7,13 și 16 din CF.2075 și de sub B12 și B17 din CF.155;
-suprafețele de teren pentru acre au cerut constatarea uzucapiunii au fost folosite în aceiași configurație ca și astăzi, delimitate având pe ele contrucții pentru exploatație agricolă începând cu anul 1937 pentru CF 2075 Uricani și din anul 1913 pentru CF.155 Uricani, dovadă că C. V. figura în registrul agricol cu suprafața de 4,15 Ha așa cum rezultă din actul de la fila 183.
Așadar,s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani prevăzute de Codul civil.
Urmare nereținerii dreptului lor dobândit prin uzucapiune, instanța a dispus sistarea indiviziunii, fără a ține seama de modul de folosință de atâția ani și de faptul că reclamanții prin actul autentic 356/2008 au cumpărat cota de 5443/_ din CF.155 Uricani de la I. V., fără a se indentifica această suprafață fără preluare efectivă în posesie. Ori, iacobescu V. înscrisă sub B18 nu a folosit niciodată lotul ce a fost atribuit reclamanților din terenul din această carte funciară, teren aflat din 1913 în folosința antecesorilor lui V. M., așa cum au dovedit în cauză.
La fel, instanța a atribuit reclamantei S. M. lotul nr. 3A de 1851 mp. din CF 2075 interpunând pe acesta între loturile folosite de recurenți, în contextul în care acesta nu a folosit niciodată și fără a ține seama că ceilalți coproprietari au în folosință suprafețe cu mii de mp. mai mari decât cota ce li se cuvine .
Recurenții pârâți-reclamanți reconvențional V. M. și I. nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Intimații reclamanți S. T. și S. M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar în probațiune au depus în copie: certificat de deces (f.80), acte de stare civilă(f.85-92), înscrisuri sub semnătură privată (f. 93-98), certificat de moștenitor nr. 1/1985 (f.99),declarație de martor extrajudiciară(f.109).
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304/1 Cod proc. civilă, raportat la probele administrate se rețin următoarele:
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali V. I. și M. se reține că acțiunea în uzucapiune privind terenurile din CF. 2075 Uricani și CF. 155 Uricani nu poate fi judecată în același timp cu acțiunea în ieșire din indiviziune cu privire la aceleași imobile, întrucât doar după rămânerea irevocabilă a unei sentințe ce constată dreptul de proprietate dobândit prin prescripție achizitivă se poate dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților.
Prin urmare prima instanță trebuie să disjungă cererea reconvențională formulată de pârâții V. I. și M. de acțiunea principală de ieșire din indiviziune.
Referitor la acțiunea principală prima instanță trebuia ca în cadrul raportului de contraexpertiză topografică să solicite ca și propunere de partajare fie o variantă conform cotelor deținute de coproprietari, fie o variantă potrivit folosinței actuale a terenurilor dar care la formarea loturilor să stabilească și sulte pentru coproprietarii cărora li se atribuie un lot mai mic decât cel cuvenit potrivit cotelor părți deținute, nefiind astfel cercetat corespunzător fondul cauzei.
Prima instanță a dispus rectificarea CF. 2075 Uricani fără ca vreuna din părțile litigante să fi formulat vreun astfel de capăt de cerere ceea ce se circumscrie motivului de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct.6 cod proc. civilă.
Mai mult nu s-a avut în vedere ca în cazul acțiunii de rectificare de CF. trebuie introduși în cauză și proprietarii tabulari ai terenurilor învecinate cu cel în litigiu (f. 760 vol.4).
Așa fiind și constatând că în cauză există atât motive de casare cât și de modificare a hotărârii, în temeiul art. 312 alin.3 teza ultimă Cod proc. civilă se va admite ca fondat recursul formulat cu consecința casării parțiale a sentinței atacate sub aspectul sistării indiviziunii din CF.2075 Uricani și CF.155 Uricani și sub aspectul constatării împlinirii termenului de prescripție achizitivă pentru aceleași imobile .
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate .
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea fondului potrivit art. 274 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de pârâții-reclamanți reconvenționali V. M. și V. I. împotriva sentinței civile nr.1305/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani județul Hunedoara, pe care o casează în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond sub aspectul sistării indiviziunii și uzucapiunii.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
GREFIER,
O. L. S.
IIE/OLS-2 ex. 28.06.2013
J(ud. fond M. C. V.)
| ← Validare poprire. Decizia nr. 587/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 800/2013.... → |
|---|
