Acţiune în constatare. Decizia nr. 100/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 7199/312/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.100 R
Ședința publică din data de 7 februarie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – Z. I. G.
Judecător – M. L.
Judecător –I. R. M.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant Ș. R. N. împotriva sentinței civile nr.2580/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. A. TERITORIALĂ SLOBOZIA – PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat I. T. pentru recurentul-reclamant și consilier juridic T. A. I. pentru intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că recurentul-reclamant a depus chitanța nr._/05.02.2013 conform căreia a achitat suma de 2.456,00 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
Consilier juridic T. A. I. pentru intimata-pârâtă depune delegația de reprezentare și întâmpinare, comunicând reprezentantului recurentului-reclamant o copie de pe aceasta.
Avocat I. T. pentru recurentul-reclamant arată că a primit copie de pe întâmpinare și nu solicită termen pentru studiere, precizând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Consilier juridic T. A. I. pentru intimata-pârâtă, de asemenea, precizează că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act că s-a achitat taxa judiciară de timbru și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat I. T. pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii.
Arată că instanța de fond a respins cererea recurentului-reclamant concluzionând că acesta are un testament pentru imobilul casă de locuit în care se menționează doar casa de locuit nu și suprafața de teren aferentă întrucât la acel moment, în anul 1969, așa se întocmeau astfel de înscrisuri. Ulterior imobilul a suferit numeroase modificări, fiind chiar demolată și reconstruită iar în ce privește suprafața de teren, din totalul de 2000 mp a rămas, în urma unei hotărâri judecătorești, cu 947 mp. Acest fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosar, din declarațiile vecinilor dar și din schițele întocmite de către experți.
De asemenea, arată că impozitele și taxele aferente au fost achitate la zi, însă în perioada cât a fost minor le-a plătit mama sa, care figura înscrisă la primărie cu imobilele.
Consideră că nu se poate dezbate succesiunea pe această casă întrucât este construită de recurentul-reclamant iar la moștenire nu pot veni frații săi, aceștia neavând vocație succesorală. De aceea apreciază că nu se poate judeca decât cu UAT Slobozia acesta fiind singura care poate elibera autorizația de construire, act care la momentul începerii construcției nu se emitea.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic T. A. I. solicită respingerea recursului conform întâmpinării precizând însă că UAT Slobozia nu se opune admiterii acțiunii recurentului-reclamant având în vedere că acesta a achitat la zi taxele și impozitele aferente imobilului, fiind recunoscut ca proprietar al acestuia.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2680/16.10.2012 Judecătoria Slobozia a respins ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamantul Ș. R. N., domiciliat în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL SLOBOZIA prin PRIMAR, cu sediul in Slobozia, ., judetul I..
S-a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
A reținut prima instanță că defunctii S. N. si S. F. au fost casatoriti. Defunctii S. N. si S. F. au construit in timpul casatoriei, incepand din anul 1924, o casa compusa din trei camere si o sala, acoperita cu tabla. Casa a fost amplasata pe un teren in suprafata de 2000 mp, cu care defunctul S. N. a fost improprietarit contraplata in anul 1922. Plata terenului, in suma de 3000 lei a fost facuta de F. S. la 13 august 1936 si la 1 octombrie 1936, dupa decesul sotului, cu doua chitante.
Intrucat cei doi soti nu au avut copii, au adoptat pe numitul S. M..
Prin certificatul de moștenitor nr.78/28.10.1969 eliberat de notariatul de Stat Județean Ialomița a fost dezbatuta succesiunea defunctului S. N., decedat la data de 13.11.1935, iar prin certificatul de mostenitor nr.335/21.12.1970 eliberat de Notariatul de Stat Județean Ialomița a fost dezbatuta succesiunea defunctei S. F., decedata la data de 08.08.1970.
S. M. a avut din prima casatorie pe copii S. P. si Peticila F. L., iar din relatia de concubinaj cu numita Tigau M., a rezultat S. R. N. (reclamantul). S. M. a predecedat mamei sale adoptive, la data de 25.02.1969.
Prin decizia civila nr.434 din 14.11.1972 pronunțată de Tribunalul Ialomița, au fost anulate certificatele de moștenitor nr.78/28.10.1969 și nr.335/21.12.1970 eliberate de Notariatul de Stat Județean Ialomița.
Prin urmare, la acest moment este valabil testamentul autentic nr.110 din 28 ianuarie 1969 prin care numitul S. M. a testat in favoarea fiului sau S. R. N. asupra averii descrise mai sus.
Se mai retine de catre instanta de fond că, potrivit sustinerilor reclamantului, pana la acest moment nu a fost dezbatuta succesiunea de pe urma defunctului S. M. si ca, desi in considerentele deciziei civile nr.434 din 14.11.1972 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a retinut ca numitii S. P. si Peticila F. L. au renuntat la succesiunea acestuia, nu exista depuse la dosar declaratii de renuntare ale acestora, singura declaratie fiind aceea autentificata sub nr.775/19.07.1969, prin care numitul S. P. renunta la succesiunea bunicului sau, S. N..
Se mai retine de catre instanta ca, prin anularea certificatului de moștenitor nr.78/28.10.1969 eliberat de Notariatul de Stat Județean Ialomița prin care a fost dezbatuta succesiunea defunctului S. N., practic, la acest moment, nici succesiunea acestuia nu a fost dezbatuta.
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul tinde să obțină constatarea pe cale judecătorească a dreptului sau de proprietate, dobandit prin uzucapiune, asupra terenului, invocand in acest sens testamentul autentic nr.110 din 28 ianuarie 1969. De asemenea, tinde sa obtina constatarea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala asupra casei de locuit aflate pe acest teren, despre care sustine ca ar fi construit-o dupa demolarea casei vechi, aflate anterior pe teren, la care s-a facut referire mai sus, construita de defunctii S. N. si S. F.
Instanța constată că demersul procesual de față nu poate fi admis, prin raportare la dispozitiile art.111 C.p.civ.
Astfel, acțiunea în constatarea existenței unui drept este concepută ca un mijloc procesual exercitabil exclusiv în ipoteza în care partea nu are la îndemână o acțiune în realizare.
Din piesele dosarului rezulta ca terenul a facut parte succesiv din masa succesorala a autorilor reclamantului, S. N. si S. M., a caror succesiune nu a fost insa dezbatuta.
Se apreciaza de catre instanta ca, reclamantul are posibilitatea valorificarii dreptului sau, conferit de testamentul autentic nr.110 din 28 ianuarie 1969 prin dezbaterea succesiunii defunctilor S. N., S. F. si S. M., care ar trebui sa se realizeze si in contradictoriu cu numitii S. P. si Peticila F. L. (mai putin numitul S. P. pentru succesiunea defunctului S. N. la care a renuntat conform declaratiei autentificate sub nr.775/19.07.1969.
Este adevarat ca in cuprinsul deciziei civile nr.434 din 14.11.1972 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-a retinut ca « averea ramasa de pe urma defunctului S. N. si care a revenit astfel singurului sau mostenitor S. M., iar la decesul acestuia (25 februarie 1969) a trecut la fiul sau S. R. N., in baza testamentului autentic nr.110/1969……. », insa instanta apreciaza ca acest aspect nu poate echivala cu o dezbatere a succesiunii acestora.
In ceea ce priveste imobilul casa de locuit aflat pe teren, instanta apreciaza ca sustinerile reclamantului in sensul ca acesta ar fi construit-o dupa demolarea casei vechi, aflate anterior pe teren, la care s-a facut referire mai sus, construita de defunctii S. N. si S. F., instanta apreciaza ca acest aspect trebuie analizat tot in cadrul unei actiuni avand ca obiect dezbaterea succesiunii de pe urma defunctilor amintiti mai sus, in sensul de a se constata daca imobilul face parte din masa succesorala a acestora sau este proprietatea reclamantului, fiind construita de el. Astfel, in concret, instanta considera ca in cadrul actiunii avand ca obiect dezbaterea succesiunii defunctilor, urmeaza a se stabili daca imobilul aflat pe teren este cel construit de defunctii S. N. si S. F. incepand din anul 1924, sau acest imobil a fost demolat de reclamant si in locul sau acesta a construit un alt imobil, consecinta fiind aceea ca acest imobil nu face parte din masa succesorala.
In alta ordine de idei, instanta retine ca, si in situatia in care ar fi impartasit punctul de vedere al reclamantului privind obiectul actiunii, se cuvin a fi facute urmatoarele precizari avand in vedere cadrul procesual pasiv asa cum a fost mentinut de reclamat:
Recunoasterea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil nu poate fi opusa decât proprietarului bunului sau mostenitorilor acestuia pentru ca, fiind un mod de dobândire a proprietatii sau altor drepturi reale, uzucapiunea reprezinta, în acelasi timp, o sanctiune civila împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligenta, a lasat vreme îndelungata bunul sau în mâna altor persoane.
Hotarârea judecatoreasca declarativa de uzucapiune constata pierderea dreptului de catre vechiul proprietar si dobândirea lui de catre posesor, astfel ca ea nu poate fi pronuntata decât în contradictoriu cu cel care justifica în mod legal si fara putinta de tagada calitatea de titular al bunului si care, prin lipsa de diligenta, a permis posesorului si autorilor acestuia sa stapâneasca imobilul în tot timpul fixat de lege.
Instanța retine faptul că, pe de o parte, de esența procedurii contencioase este „opunerea unui drept” de către cel interesat față de o altă persoană care ar putea să-i conteste acest drept. Or, în cauza dedusă judecății, pârâta nu contestă calitatea de succesor a reclamantului în raport cu autorul sau S. M. iar, pe de altă parte, procesul civil nu poate fi promovat față de un „pârât de formă”.
In concluzie, instanta de fond a apreciat ca si in situatia in care reclamantul ar dori sa invoce uzucapiunea asupra terenului si accesiunea asupra casei de locuit acesta ar trebui sa cheme in judecata in calitate de parati pe numitii S. P. si Peticila F. L., cei care ar fi putut pretinde vreun drept asupra imobilelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal motivat reclamantul Ș. R. N. criticând-o pentru următoarele: prima instanță a făcut o apreciere și interpretare eronată a probelor administrate în cauză, reclamantul are posesia și folosința imobilului încă din copilărie, a folosit casa și terenul netulburat de nimeni, posesia a fost utilă, continuă și neviciată, a achitat la zi taxele și impozitele pentru imobilul respectiv.
Intimata pârâtă U. A. Teritorială Slobozia, prin Primar, a formulat întâmpinare în cauză, apreciind sentința recurată ca legală și temeinică, însă, oral prin reprezentant în fața instanței de recurs a precizat că totuși nu există opunere față de admiterea acțiunii reclamantului având în vedere și faptul că imobilul are plătite taxele și impozitele la zi.
Tribunalul analizând sentința recurată, actele și lucrările dosarului, criticile formulate, față de dispozițiile legale incidente și din oficiu, conform art.3041 Cod procedură civilă, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.2783/2011 a Judecătoriei Slobozia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL SLOBOZIA prin PRIMAR.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ș. R. N., domiciliat în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALA MUNICIPIUL SLOBOZIA prin PRIMAR, cu sediul in Slobozia, ., judetul I., ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-a luat act ca părțile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr.506/R/24.04.2012 a Tribunalului Ialomița în baza art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă a fost admis, ca fondat, recursul declarat de recurentul Ș. R. – N., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2783 din 13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care a casat-o și în consecință a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. Teritorială – Municipiul Slobozia prin Primar.
A fost trimisă cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr.434/14.11.1972 a Tribunalului Ialomița s-a respins acțiunea civilă de partaj introdusă de F. M. împotriva pârâților Ș. P., P. F. L. și Ș. R. N., prin reprezentant legal la acea vreme Ț. M., ca neîntemeiată.
Au fost anulate certificatele de moștenitor nr.78/28.10.1969 și nr.335/21.12.1970 eliberate de Notariatul de Stat Județean Ialomița.
A reținut instanța, în urma administrării probelor că testamentul olograf din 5.05.1955 prin care defunctul Ș. N. a instituit ca legatară universală pe soția sa F. Ș. nu poate fi socotit ca act valabil întrucât acesta a fost contestat și nu s-a putut face verificarea faptului că a fost scris și semnat de mâna testatorului, consecința fiind înlăturarea calității de moștenitoare testamentară universală a defunctei Ș. F..
Întrucât aceasta nu a moștenit averea soțului său, instanța a mai reținut și că numita F. M., reclamantă în cauza soluționată prin hotărârea enunțată mai sus, nu are calitatea de moștenitoare testamentară, aceasta nefiind îndreptățită să pretindă partajarea averii ce a făcut obiectul litigiului.
În considerentele aceleiași hotărâri s-a mai reținut că averea rămasă de pe urma lui Ș. N. a revenit singurului său moștenitor Ș. M., tatăl reclamantului din prezenta cauză (recurentul), iar la decesul lui Ș. M. din 25.02.1969, a trecut la fiul său Ș. R. N., în baza testamentului autentificat sub nr.110/1969 și în urma renunțării celorlalți moștenitori.
Din înscrisurile depuse rezultă că recurentul a achitat pentru imobilul respectiv taxele și impozitele la zi, iar din proba testimonială administrată prin declarația martorului B. V. a rezultat că e vecin cu recurentul de mai bine de 30 de ani, casa de locuit inițială fiind în stare avansată de degradare recurentul a demolat casa și a construit un nou imobil casă de locuit, cu peste 10 ani în urmă, martorul neauzind vreodată ca vreo altă persoană să fi pretins vreun drept asupra acestui imobil.
În cauză, din raportul de expertiză tehnică bunuri imobile întocmit de d-nul expert E. S.-G. a rezultat că imobilul situat în Slobozia, ., județul Ialomița se compune din teren intravilan aferent de 995 m.p.(suprafață rezultată din măsurători) având vecinătățile și elementele liniare arătate și în anexa 1 la raport în care sunt precizate și coordonatele punctelor de contur (schița de amplasament), astfel:
- la Nord cu proprietatea D. V. pe 56,32 ml ( între punctele 2-3);
- la Sud cu proprietatea S. Ș. pe 24,38 ml ( 13,63 + 10,75) ( între punctele 5-6 și 1-7) și cu proprietatea I. M. pe 32,32 ml ( între punctele 4-5);
- la Est cu .,59 ml ( între punctele 3-4 );
- la Vest cu .,20 ml ( între punctele 1-2) și cu proprietatea S. Ș. pe 9,72 ml ( între punctele 6-7 ),
iar casa de locuit reconstruită în anii 1994-1996 cu pereții din chirpici, învelitoare din plăci de azbociment are în compunere 2 camere și un hol, suprafața construită fiind de 47,79 m.p. iar suprafața utilă a casei de locuit de 37,56 m.p.
Tribunalul reține din analiza coroborată a probelor administrate pe parcursul procesului că recurentul reclamant s-a comportat față de imobilul compus din casă și teren întocmai ca un proprietar al acestuia, imobilul a fost înregistrat în evidențele fiscale pentru care s-a plătit impozitul, recurentul a exercitat stăpânirea imobilului pe toată durata termenului (peste treizeci de ani), posesia este utilă, aceste aspecte caracterizând o atitudine subiectivă a recurentului specifică titularului real al dreptului de proprietate.
Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.
Tribunalul constată că în cauză este împlinit termenul de treizeci de ani prev. de art.1890 vechiul cod civil pentru a opera uzucapiunea de lungă durată, avându-se însă în vedere și dispozițiile art.1846 al.1 și 1847 vechiul cod civil conform cărora orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii și ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, condiții îndeplinite în cauză.
În consecință, criticile fiind fondate vor fi admise și, față de cele ce preced, tribunalul în baza art.312 al.3 C.pr.civ., va admite recursul declarat de recurentul S. R. N. împotriva sentinței civile nr.2680/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia, va modifica în tot sentința și, în consecință,
Va admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. R. N. în contradictoriu cu pârâta Unitate A. Teritorială a municipiului Slobozia- prin primar.
Va omologa raportul de expertiză tehnică bunuri imobile întocmit în cauză de expert E. S. G. inclusiv anexa nr.1 ( schiță de amplasament).
Va constata că reclamantul Ș. R. N. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 995 mp ( rezultată din măsurători) și casă de locuit compusă din 2 camere și un hol cu suprafața construită de 47,79 mp și suprafață utilă de 37,56 mp, imobil situat în municipiul Slobozia . județul Ialomița cu vecini:
- la Nord cu proprietatea D. V. pe 56,32 ml ( între punctele 2-3);
- la Sud cu proprietatea S. Ș. pe 24,38 ml ( 13,63 + 10,75) ( între punctele 5-6 și 1-7) și cu proprietatea I. M. pe 32,32 ml ( între punctele 4-5);
- la Est cu .,59 ml ( între punctele 3-4 );
- la Vest cu .,20 ml ( între punctele 1-2) și cu proprietatea S. Ș. pe 9,72 ml ( între punctele 6-7 ) .
În baza art.54 alin.4 din Lg.7/1996 prezenta se va comunica Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 al.3 C.pr.civ., admite recursul declarat de recurentul S. R. N. cu domiciliul ales în Slobozia, . nr.8, ., . împotriva sentinței civile nr.2680/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia, modifică în tot sentința și, în consecință
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. R. N. în contradictoriu cu pârâta Unitate A. Teritorială a municipiului Slobozia- prin primar.
Omologhează raportul de expertiză tehnică bunuri imobile întocmit în cauză de expert E. S. G. inclusiv anexa nr.1 ( schiță de amplasament).
Constată că reclamantul Ș. R. N. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 995 mp ( rezultată din măsurători) și casă de locuit compusă din 2 camere și un hol cu suprafața construită de 47,79 mp și suprafață utilă de 37,56 mp, imobil situat în municipiul Slobozia . județul Ialomița cu vecini:
- la Nord cu proprietatea D. V. pe 56,32 ml ( între punctele 2-3);
- la Sud cu proprietatea S. Ș. pe 24,38 ml ( 13,63 + 10,75) ( între punctele 5-6 și 1-7) și cu proprietatea I. M. pe 32,32 ml ( între punctele 4-5);
- la Est cu .,59 ml ( între punctele 3-4 );
- la Vest cu .,20 ml ( între punctele 1-2) și cu proprietatea S. Ș. pe 9,72 ml ( între punctele 6-7 ) .
În baza art.54 alin.4 din Lg.7/1996 prezenta se comunică Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Z. I. G. M. L. I. R. M. B. C.
Red.Z. I.G.
Tehnored. B.L.
2 ex/14.02.2013
Judec.fond R. E. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 940/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
