Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 77/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 2291/330/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.77 R
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – T. I.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant P. P. împotriva sentinței civile nr.311/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C. și P. C., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. Marci pentru recurentul-reclamant și intimatul-pârât P. C. personal, lipsind intimata-pârâtă M. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat D. Marci pentru recurentul-reclamant depune împuternicirea avocațială și chitanța nr._/18.05.2015conform căreia a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 906 lei și timbru judiciar de 2,5 lei. nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Intimatul-pârât nu solicită termen pentru a-și angaja apărător și solicită proba cu înscrisuri în cadrul căreia depune adresa nr.1431/06.04.2015 eliberată de Primăria comunei Gârbovi. Nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat D. Marci pentru recurentul-reclamant nu se opune înscrisului depus de către intimatul-pârât.
Tribunalul apreciază ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei proba cu înscrisuri propusă de către intimatul-pârât, reținând că în cadrul acesteia a depus adresa nr.1431/06.04.2015 eliberată de Primăria comunei Gârbovi.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat D. Marci pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, conform, motivelor expuse pe larg în cererea de recurs.
Astfel, expune pe scurt situația de fapt reținută în speță și opinează că soluția instanței de fond este greșită iar motivarea străină cauzei sub aspectul nulității absolute a actului de vânzare reținând, doar în baza actului medical depus la dosar conform căruia defuncta vânzătoare nu avea capacitate psihică corespunzătoare la acel moment, fără a corobora cu alte probe din care rezultă fără dubiu că defuncta nu avea probleme de sănătate psihică, avea discernământ, aspect care se poate deduce și din modul în care a răspuns la interogatoriu, răspunsurile sale fiind coerente și logice.
Mai reține instanța de fond că recurentul-pârât nu a achitat prețul însă nu se pronunță asupra nulității contractului încheiat în acest mod, motivarea cu privire la acest aspect fiind greșită în raport cu probele administrate și ignorate de către instanța de fond.
Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită a se observa că s-a făcut dovada că a fost cheltuită o sumă mult mai mare decât cea compensată astfel că și din acest punct de vedere soluția instanței de fond este eronată.
Pentru aspectele arătate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii principale și a celei reconvenționale, cu plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.
Intimatul-reclamant P. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, precizând că prețul nu a fost achitat iar soția sa era bolnavă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și, deși fiul său a efectuat îmbunătățiri la imobil, acestea nu au fost de calitate.
Tribunalul, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând cu privire la recursul civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 311 din data de 02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și pasive a reclamantei-pârâte M. C., ca neîntemeiată.
S-a respins, ca neîntemeiat, cererea reclamantei-pârâte M. C. de renunțare la judecată.
S-a admis acțiunea principală formulată de către reclamanții-pârâți P. C., domiciliat în . și M. C., domiciliată în mun. București, Șoseaua P., nr.255, ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. P., domiciliat în mun. Urziceni, ., nr.1, ., ..
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant P. P. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți P. C. și M. C..
S-a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 483 la 05.04.2011 de către BNP C. E. N. și s-au repus părțile în situația anterioară încheierii acestuia.
S-a constatat că prețul contractului de mai sus în cuantum de_ lei nu a fost achitat și pe cale de consecință s-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului-reclamant de restituire a acestuia.
A obligat pe reclamantul-pârât P. C. să plătească pârâtului-reclamant 1/4 din suma de 7950 de lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de acesta imobilului indicat în contractul de mai sus, proporțional cu cota succesorală a reclamantului-pârât.
A obligat pe reclamanta-pârâtă M. C. să plătească pârâtului-reclamant 3/8 din suma de 7950 de lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de acesta imobilului indicat în contractul de mai sus, proporțional cu cota succesorală a reclamantei-pârâte.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de retenție a imobilului formulată de pârâtul-reclamant.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat pe pârâtul-reclamant să achite reclamanților-pârâți P. C. și M. C. suma de 1226 de lei reprezentând cheltuieli de judecată rămase necompensate.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale active și pasive a reclamantei M. C., instanța a respins-o, ca neîntemeiată, deși reclamanta a declarat că nu are de gând să accepte succesiunea mamei sale și renunță în favoarea fratelui pentru că nu mai dorește stres, deoarece renunțarea trebuie să fie pur abdicativă, impersonală și cu titlu gratuit, iar renunțarea in favorem reprezintă în realitate acte de acceptare a moștenirii însoțite de acte de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale. Pe de altă parte, poziția reclamantei nu a fost clară, aceasta învederând că renunță la tot cu condiția să nu fie dat afară tatăl său. Față de aceste considerente instanța a respins cererea reclamantei-pârâte M. C. de renunțare la judecată.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 483 din 05.04.2011 de către BNP C. E. N., P. M. în calitate de vânzătoare a înstrăinat către fiul său pârâtul P. P. dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din locuință cu anexă și teren aferent în suprafață de 1452 mp, situat în intravilanul comunei Gârbovi, județul Ialomița. În contract s-a specificat că prețul vânzării în cuantum de_ de lei a fost achitat de către pârât anterior semnării actului.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 509/A1 ps./40 din 14.02.2013 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, P. M. a prezentat la data încheierii actului de vânzare cumpărare (05.04.2011) și la data examinării în comisie diagnosticul ,,demență mixtă, formă severă”, cod ICD-F00.2. Se menționează în acest raport de expertiză că P. M. nu avea capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și mai ales asupra consecințelor juridice ce pot decurge din actul încheiat neavând capacitatea psihică de exercițiu la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, 05.04.2011.
Având în vedere că vânzătoarea P. M. a fost lipsită de discernământ la data încheierii contractului mai sus arătat, instanța are îndatorirea să anuleze actul repunând părțile în situația anterioară încheierii acestuia.
Pârâtul-reclamant P. P. nu a probat că a achitat mamei sale prețul de_ lei stipulat în contract.
S-a reținut că martora Ș. C., audiată în cauză, a declarat că sigur reclamanta nu a primit prețul de_ de lei. A arătat martora că ar fi sesizat ca vecină dacă reclamanta ar fi intrat în posesia unei asemenea sume de bani și știe că reclamanta P. M. a intenționat să-i doneze casa pârâtului în speranța că acesta se va împăca cu fosta soție.
În actele depuse în dosarul de divorț și partaj dintre pârâtul-reclamant P. P. și fosta sa soție P. Măndica, acesta a învederat instanței că a consemnat pe numele lui suma de_ de lei, deși banii erau ai părinților.
Astfel instanța a constatat că prețul contractului de mai sus în cuantum de_ lei nu a fost achitat și, pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului-reclamant de restituire a acestuia.
S-a reținut că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 483 din 05.04.2011 de către BNP C. E. N., pârâtul-reclamant P. P. a adus următoarele îmbunătățiri imobilului cumpărat: baie dotată și funcțională, hazna pentru aceasta și un hol, un grătar din cărămidă și un gard de circa 10 ml lungime din plasă de sârmă în valoare de 7950 de lei așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu expertiza tehnică imobiliară efectuată de către expertul D. G..
Pe cale de consecință, instanța a obligat pe reclamantul-pârât P. C. să plătească pârâtului-reclamant 1/4 din suma de 7950 de lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de acesta imobilului indicat în contractul de mai sus, proporțional cu cota succesorală a reclamantului-pârât.
A obligat pe reclamanta-pârâtă M. C. să plătească pârâtului-reclamant 3/8 din suma de 7950 de lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de acesta imobilului indicat în contractul de mai sus, proporțional cu cota succesorală a reclamantei-pârâte.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de retenție a imobilului formulată de pârâtul-reclamant deoarece contractul de vânzare-cumpărare, prin care pârâtul-reclamant a intrat în posesia imobilului, a fost încheiat prin fraudarea legii profitând de lipsa de discernământ a mamei sale. Dreptul de retenție nu se poate institui pentru a proteja un drept obținut prin fraudă.
Față de soluția pronunțată, instanța de fond a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat pe pârâtul-reclamant să achite reclamanților-pârâți P. C. și M. C. suma de 1226 de lei reprezentând cheltuieli de judecată rămase necompensate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. P., apreciind-o ca fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (vechi). Pe cale de consecință, acesta solicită, potrivit art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii (și a cererii reconvenționale), precum și a obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că hotărârea este insuficient și neconvingător motivată, prima instanță nefăcând o analiză completă a probelor administrate în cauză, cu consecințe asupra soluției adoptate.
- Cu privire la motivul care a dus la anularea contractului de vânzare-cumpărare, acela al lipsei discernământului vânzătoarei P. M. la încheierea acestuia, instanța a reținut drept temei de fapt concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică.
Cu privire la acest aspect, recurentul arată că, mai înainte de încheierea actului, notarul public a solicitat, iar defuncta vânzătoare a depus, un act medical din care rezultă capacitatea sa psihică la acel moment. De asemenea, martorii propuși de el și chiar martorii propuși de reclamant au arătat fie că defuncta nu avea probleme de sănătate psihică sau că acestea abia începuseră a se manifesta și nu în ultimul rând se învederează faptul că defuncta a răspuns coerent și logic la întrebările formulate în interogatoriu.
Din coroborarea acestor probe rezultă fără nici un dubiu că la momentul întocmirii actului defuncta avea discernământ, astfel încât actul făcut este perfect valabil.
- Instanța a mai reținut că el nu a putut să facă dovada faptului că a achitat prețul de 30 000 lei pentru bunul vândut/cumpărat. Era cauza de nulitate a contractului invocată de curatoarea reclamantă, nulitate asupra căreia instanța însă nu s-a pronunțat în nici un mod.
Recurentul susține că și această motivare este greșită în raport cu probele administrate, ignorate total și neanalizate în nici un fel de instanța de fond. Astfel:
- în actul autentic întocmit de notarul public se arată că prețul a fost achitat anterior semnării actului;
- din depoziția martorului D. M. rezultă că în data de 05.04.2011 acesta l-a împrumutat cu suma de 10.000 lei, în fața unui Birou Notarial, sumă de care avea nevoie pentru casă;
- din chitanța din aceeași dată, aflată la fila 137, rezultă acest împrumut (precum și restituirea lui);
- din înscrisurile aflate la filele 207 și 208 rezultă venitul său lunar, precum și existența și cuantumul unuia din depozitele bancare pe care le deține (cu valoare de peste 20.000 lei);
- faptul că pentru mărturia pretins mincinoasă pentru care a fost cercetat martorul D. M., precum și pentru pretinsa falsitate a chitanței întocmite, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni s-a pronunțat prin ordonanța de clasare nr. 2098/P/12.11,2014, reținând că martorul a spus adevărul, iar chitanța reflectă realitatea.
În opinia recurentului, toate acestea erau dovezi incontestabile ale faptului că el a achitat prețul imobilului, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare este valid și că, în situația în care s-ar reține anulabilitatea, ar trebui să-i fie restituit prețul de către recl. pârâți în cotele în care succed.
În continuare arată că instanța de fond și-a motivat convingerea ce i s-a creat sub acest aspect pe unele apărări pe care el și le-a făcut într-un proces de partaj de bunuri comune, proces ce a avut loc în anul 2008 și care nu se pot constitui în probe în prezenta cauză.
- În mod greșit a fost obligat să achite, după compensarea cheltuielilor, suma de 1226 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții pârâți.
Pentru defunctă s-au făcut cheltuieli de judecată în cuantum total de 3338 lei, din care 1000 lei onorariu de avocat, 800 lei onorariu expertiză și 1525 lei taxă de timbru.
Cheltuielile de judecată efectuate de el au fost în cuantum de 4559 lei, din care 1000 lei onorariu avocat, 800 lei onorariu de expertiză, 201 lei diferența de onorariu de expertiză și 2558 lei taxe de timbru.
Prin urmare, cum ambele cereri au fost admise, după compensare, el trebuia să primească suma de 1221 lei de la reclamanții-pârâți, în cuantum de ¼ de la P. C. și de 3/8 de la M. C..
Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul celor solicitate, respectiv de a se respinge acțiunea (și cererea reconvențională) formulată.
În cauză, intimații nu au formulat întâmpinări.
Tribunalul, examinând sentința atacată cu recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate în scris cât și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos:
În primul rând, tribunalul constată că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 483 la 05.04.2011 de către BNP C. E. N. pentru lipsa cauzei prin lipsa prestației-plata prețului, precum și anularea aceluiași contract pentru lipsa discernământului vânzătoarei la data încheierii contractului.
Critica recurentului față de obiectul acțiunii vizează nemotivarea instanței de fond a motivului de nulitate absolută a contractului în discuție.
Or, trebuie făcută o distincție între lipsa cauzei și lipsa prestației în contractul de vânzare-cumpărare, precum și între nulitatea absolută și rezoluțiunea unui contract.
Lipsa cauzei presupune obiectivul urmărit la încheierea actului juridic, în actele sinalagmatice așa cum este contractul de vânzare-cumpărare, scopul obligației constă în reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestației ( o parte se obligă știind că și cealaltă parte, la rândul său, se obligă și este sancționată cu nulitatea absolută a actului.
În schimb, prestația –plata prețului – înseamnă obligația născută din încheierea unui contract sinalagmatic, neîndeplinirea obligației fiind sancționată cu rezoluțiunea contractului.
Astfel, nulitatea unui act este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, în timp ce rezoluțiunea este acea sancțiune ce constă în desființarea retroactivă a unui contract sinalagmatic în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți.
Or, așa cum s-a precizat anterior, obiectul acțiunii îl reprezintă nulitatea contractului, nu rezoluțiunea lui, motiv pentru care, în respectarea principiului disponibilității, în mod corect, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Oricum, susținerea privind lipsa prețului a fost verificată de către instanța de fond în cadrul analizei asupra cererii reconvenționale ce a avut ca obiect restituirea prețului vânzării.
Cu privire la motivul de recurs referitor la reținerea greșită de către instanța de fond a lipsei de discernământ a vânzătoarei, defuncta P. M., la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat, dând eficiență raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 509/A1 ps./40 din 14.02.2013 efectuat de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, prin care s-a stabilit că P. M. a prezentat la data încheierii actului de vânzare cumpărare (05.04.2011) și la data examinării în comisie diagnosticul ,,demență mixtă, formă severă”.
Declarațiile martorilor la care face referire recurentul, adeverința medicală cu privire la starea psihică a vânzătoarei, defuncta P. M., prezentată notarului la momentul încheierii contractului, răspunsurile acesteia la interogatoriu nu sunt de natură a schimba concluziile la care medicii specialiști au ajuns în urma expertizării vânzătoarei.
În ceea ce privește critica hotărârii instanței de fond sub aspectul reținerii ca nefiind dovedită achitarea de către cumpărător a prețului vânzării, tribunalul o consideră ca fiind neîntemeiată.
Instanța de fond a realizat o coroborare corectă a probatoriului administrat față de cererea reconvențională. Astfel, prima instanță a argumentat decizia luată prin reținerea declarației martorei Ș. C. care se coroborează cu susținerea recurentului din actele depuse în dosarul de divorț și partaj dintre pârâtul-reclamant P. P. și fosta sa soție P. Măndica. Ceea ce rezultă din pozițiile total diferite ale recurentului cu privire la suma de 20.000 lei, respectiv, în procesul de partaj, că această sumă era a părinților săi depusă pe numele lui la bancă, iar în prezenta cauză, că această sumă de bani îi aparținea, este o îndoială asupra bunei sale credințe, de care fiecare parte din proces trebuie să dea dovadă în conformitate cu prevederile art. 723 din C.pro.civ.
Mai mult, mențiunea din contractul de vânzare-cumpărare - înscris autentic - cu privire la plata prețului anterior încheierii contractului face dovada între părți până la dovada contrară, probă pe care intimata a făcut-o.
Depoziția martorului D. M., constatată chiar ca reflectând adevărul, nu poate înlătura probele care susțin ideea că recurentul nu a achitat prețul vânzării. Nu înseamnă că banii împrumutați de recurent de la acest martor au fost folosiți în mod cert pentru a achita o parte din prețul vânzării.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează modul în care instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată, tribunalul constată că, atâta vreme cât cererea reconvențională a fost admisă în parte, în mod corect recurentul a fost obligat a achita, după compensare, cheltuieli de judecată către intimată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul P. P. împotriva sentinței civile nr.311/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul declarat de recurentul P. P., domiciliat în Urziceni, ., nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 311/02.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.06.2015.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Pt. GREFIER,
aflat în C.O., semnează aflat în C.O., semnează
Președinte secție, Grefier șef,
Red./Tehnored.I.T.
2 ex./10.07.2015
Jud.fond.M. S.-M.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 435/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 432/2015. Tribunalul... → |
|---|
