Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 5873/312/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ NR. 532 A
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. C. – T.
Judecător: T. I.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul-pârât V. D., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2500/06.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A. C. și cu intimații-pârâți V. V., V. E. și O. P., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-pârât V. D. personal, intimata-reclamantă G. A. C. reprezentată prin doamna avocat I. O. L. și intimatele-pârâte V. E. și O. P. reprezentate prin doamna avocat S. C. G., lipsind intimatul-pârât V. V..
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat I. O. depune la dosarul cauzei chitanța privind onorariul pentru această etapă procesuală și învederează instanței că la dosarul cauzei nu există consemnată taxa judiciară de timbru în calea de atac.
Verificând, instanța constată că nu s-a stabilit prin rezoluție achitarea taxei judiciare de timbru, pe considerentul că fiind vorba despre un apel care vizează doar cheltuielile de judecată, accesoriul chiar dacă ar fi fost pe cererea principală, nu se timbrează, astfel încât nu s-a pus în vedere apelantului să timbreze.
La interpelarea instanței apelantul-pârât și apărătorii intimaților, pe rând, arată că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța ia act, iar în condițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și dă cuvântul părților prezente, în ordinea prevăzută de art. 216 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Apelantul-pârât V. D., având cuvântul, arată că solicită admiterea apelului și să nu mai fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat I. O. L., pentru intimata-reclamantă, având cuvântul, arată că prin întâmpinare care a fost depusă la dosarul cauzei s-a solicitat respingerea apelului, urmând a se constata că în mod temeinic instanța de fond a reținut culpa procesuală a apelantului-pârât, motivele pentru care se apreciază că apelul este neîntemeiat fiind detaliate pe larg în întâmpinare.
Apelantul își argumentează apelul pe faptul că nu s-a aflat în culpă procesuală, că acel certificat de moștenitor nu putea fi anulat decât în baza unei acțiuni în constatarea nulității.
Un prim argument pe care intimata-reclamantă l-a invocat a fost acela că dacă apelantul ar fi acționat cu bună-credință atunci când la notarul public as-a dezbătut succesiunea după defunctul său tată, și ar fi precizat notarului că sunt mai mulți moștenitori, nu s-ar fi ajuns la emiterea unui certificat de moștenitor cu încălcarea dispozițiilor legale, iar intimații, după 11 ani de la emiterea acestui certificat să fie nevoiți să promoveze această acțiune.
De asemenea, în fața instanței de fond, apelantul nu a depus întâmpinare, deși a fost chemat la interogatoriu nu s-a prezentat, a tăgăduit pretențiile reclamantei.
Față de aceste considerente, apărătorul intimatei-reclamante apreciază că în mod temeinic instanța de fond i-a reținut culpa procesuală și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, concluziile fiind de respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli judiciare pentru această etapă procesuală.
Avocat S. C. G., pentru intimatele-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată dat fiind că acesta a căzut în pretenții, și în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă referitor la exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2500 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de reclamanta-pârâtă G. A. – C., ca neîntemeiată.
S-a admis cererea principală, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta-pârâtă G. A.-C., domiciliată în ., ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâții V. D., domiciliat în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, V. V., domiciliat în București, ., ., . și pârâtele - reclamante V. E., domiciliată în municipiul Slobozia, .. V2, ., . și O. P., domiciliată în București, ., nr. 7, ., ..
S-a admis cererea reconvențională, așa cum a fost precizată, formulată de pârâtele - reclamante V. E. și O. P. .
S-a constatat nulitatea absolută și în consecință s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 195/26.11.2001, emis de BIROUL NOTARULUI PUBLIC S. M. .
S-a dispus trimiterea la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei, a unei copii de pe hotărârea rămasă definitivă, pentru a se lua măsurile legale corespunzătoare.
A obligat pe pârâții V. D. și V. V. la plata către reclamanta G. A.-C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, din care 100 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru și 400 lei cu titlul de onorariu de avocat .
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a considerat că acțiunea în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 195/26.11.2001 este imprescriptibilă, nefiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut în art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, astfel că excepția invocată de reclamantă în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtele V. elena și O. P., a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că dezbaterea notarială a succesiunii defunctului V. R., decedat la data de 05.05.1998, cu ultimul domiciliu în Slobozia, finalizată cu emiterea certificatului de moștenitor nr. 195/26.11.2001 de către Biroul Notarului Public S. M. a avut loc în lipsa și fără citarea reclamantei G. A. – C. și a pârâtelor V. E. și O. P., care aveau vocație succesorală.
Reclamanta, în calitate de nepoată de fiu predecedat, respectiv fiica și unica moștenitoare a defunctului V. I., decedat la data de 24.02.1991, iar pârâtele în calitate de fiice ale defunctului cu soția sa V. D., nu au fost citate în fața notarului și nu au avut cunoștință despre demersurile privind dezbaterea moștenirii, inițiate de V. D., căreia i-a revenit întreaga masă succesorală și de către V. V. și V. D. care, conform declarațiilor date au fost reținuți ca fiind străini de succesiune.
Ca atare, instanța constatând că certificatul de moștenitor s-a emis cu încălcarea normelor de procedură instituite în art. 75, actualul 104 din Legea nr. 36/1995, a căror nerespectare atrage nulitatea actului, reținând că atât reclamanta cât și pârâtele au suferit o vătămare prin emiterea certificatului de moștenitor eliberat în condiții de nelegalitate, a considerat că sunt incidente prevederile art. 88 devenit 118 după republicarea legii nr. 36/1995, astfel că a admis acțiunea principală și cererea reconvențională și a procedat la desființarea actului, cu consecința trimiterii către biroul notarial competent a hotărârii, în vederea refacerii procedurii de dezbatere a succesiunii și a eliberării unui nou certificat de moștenitor.
În condițiile art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâților V. D. și V. V., a dispus obligarea acestora la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, din care 100 lei taxă judiciară de timbru și 4000 lei onorariu de avocat.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal a declarat apel motivat pârâtul V. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a legii și o interpretare eronată a probelor administrate, atunci când a considerat că are culpă procesuală, deoarece, pe de o parte, el nu s-a opus la acțiunea formulată de către reclamantă, iar pe de altă parte, certificatul de moștenitor nu se putea desființa decât prin intermediul instanței și oricum el nu a fost beneficiar al emiterii actului anulat, deoarece a renunțat la moștenirea tatălui său.
D. urmare solicită admiterea apelului și exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată.
Intimata – reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, motivat de faptul că instanța de fond a reținut justificat culpa procesuală a apelantului – pârât, în condițiile în care acesta nu a declara în fața notarului că a avut un frate care a deceda anterior defunctului V. R., de pe urma căruia a rămas un descendent și nici nu a menționat despre existența și a altor prezumtivi moștenitori.
În ceea ce privește atitudinea apelantului în cursul procesului, intimata susține că, deși citat acesta nu s-a prezentat la instanță pentru a-i fi luat interogatoriu, iar la primul termen de judecată a declarat că nu o cunoaște pe reclamantă și nu este de acord cu acțiunea acesteia.
Ca atare, intimata consideră că instanța a făcut o aplicare corectă a legii, în raport cu atitudinea procesuală a apelantului – pârât.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de acele și lucrările dosarului, de critica formulată și de prevederile legale aplicabile, constată apelul ca nefiind fondat pentru cele ce urmează:
Potrivi art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
Conform art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obliga la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
Având în vedere că la primul termen de judecată din 07.05.2014, prezent la instanța de fond, pârâtul V. D. nu a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, iar anterior promovării acesteia, convocat la mediere a refuzat semnarea procesului – verbal din data de 04.11.2013, întocmit de mediator P. C. G., tribunalul, față de dispozițiile legale enunțate, consideră că printr-o aplicare și interpretare corectă a legii a dispus obligarea apelantului pârât, împreună cu V. V. la plata cheltuielilor de judecată.
În condițiile în care eliberarea certificatului de moștenitor a cărui anulare s-a dispus a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea tuturor moștenitorilor, datorită faptului că moștenitorii prezenți, printre care și apelantul – pârât, nu au încunoștințat notarul despre toate persoanele cu vocație succesorală, culpa procesuală a celor doi pârâți este probată, astfel că susținerile acestuia din apel nu justifică admiterea acestuia, fiind nefondate, astfel că tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefundat apelul declarat de apelantul V. D. împotriva sentinței civile nr. 2500 din 6 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În ceea ce privește obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata – reclamantă G. A. – C. în prezentul apel, în condițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, față de complexitatea redusă a apelului și de activitatea desfășurată de apărătorul intimatei, va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat la suma de 200 lei și îl va obliga pe apelantul V. D. la plata acesteia către intimata – reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 și art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 480 alin. 1 cod procedură civilă, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul V. D., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2500 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Obligă apelantul către intimata G. A. C. la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,GREFIER,
Red. / tehnored.: D.C.T.
4 ex/ 23.06.2015
Jud. fond: Ș. N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 538/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
