Contestaţie la executare. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 2543/330/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 410/A
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. R. M.
JUDECĂTOR: M. L. I.
GREFIER: N. G.
Pe rol soluționarea apelurilor de apelanții S. R. – MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și S. T., împotriva sentinței civile nr. 1455 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 aprilie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța în temeiul art.396 Cod procedură civilă având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20 mai 2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1455 din 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimatul S. T., cu domiciliul în Satu M., ..23, județul Satu M..
S-a anulat în parte încheierea nr. 182 din 17.07.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc R. M. în dosarul de executare nr. 182/2014 precum și actele de executare subsecvente, respectiv în ceea ce privește suma de 7500 de lei reprezentând onorariul avocatului creditorului în faza executării silite.
S-a modificat încheierea mai sus arătată și actele de executare subsecvente în ceea ce privește suma de 1000 de lei reprezentând cheltuieli de executare silită pe care o reduce la 500 de lei, menținând onorariul executorului judecătoresc.
S-a modificat în parte somația din 25.09.2014 la debitul corect rămas de executat la acea dată.
S-a întors în parte executarea doar cu privire la sumele de 7500 de lei și 500 de lei mai sus arătate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2579/D din 07.06.2013 pronunțată de către Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, modificată prin decizia civilă nr. 442/2014-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea a fost obligat S. R. să plătească către intimatul S. T. suma de_ de lei cu titlu de daune morale, suma de_ de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din dosarul penal nr. 1567/2007 al Judecătoriei Satu M. precum și cheltuieli de judecată în sumă de 8500 de lei onorariu avocat.
La data de 20.06.2014 intimatul S. T. a formulat cerere de executare silită fiind format dosarul de executare silită nr. 182/2014.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 08.07.2014, Judecătoria Urziceni a încuviințat cererea de executare silită împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor pentru satisfacerea creanței de_ lei reprezentând daune morale, cheltuieli judiciare și onorariu de avocat conform titlului executoriu mai sus arătat plus cheltuieli de executare.
Prin încheierea din 17.07.2014 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de_ lei din care 6400 lei onorariu executor, 7500 de lei onorariul avocatului creditorului în faza de executare silită și 1000 de lei reprezentând cheltuieli comunicări acte, adrese, înregistrare dosar, redactare acte, multiplicare acte, transport, arhivare dosar etc.
Prin somația din 17.07.2014 contestatorul a fost somat să plătească intimatei suma de_ lei din care_ lei reprezentând debit și_ lei cheltuieli de executare.
Pe parcursul executării silite, contestatorul a virat în contul biroului executorului judecătoresc suma de_ lei. Prin încheierea din 04.09.2014, executorul judecătoresc a admis cererea creditorului privind eliberarea sumei consemnate de_ lei astfel: suma de_ lei reprezentând onorariu de avocat a fost virată în contul avocatei C. Z. L., astfel cum a solicitat creditorul, suma de_ de lei a fost virată în contul creditorului S. T. iar suma de 7400 lei reprezentând onorariu și cheltuieli de executare au fost virată în contul executorului judecătoresc.
Ulterior contestatorul a virat în contul biroului executorului judecătoresc suma de_ lei. Prin încheierea din 17.09.2014, executorul judecătoresc a admis cererea creditorului privind eliberarea sumei consemnate de_ lei reprezentând creanță parțială pe care a virat-o în contul indicat de creditor.
Prin somația din 25.09.2014, contestatorul a fost somat să achite suma de_ de lei reprezentând debit parțial în baza titlului executoriu mai sus arătat.
Contestatorul nu a făcut dovada că executarea creanței nu a început sau continuat din cauza lipsei de fonduri pentru a putea opera termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 invocat de contestator.
Pe de altă parte contestatorul nu a solicitat acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației de plată.
S-a reținut că potrivit art. 6 al. 2 din OG nr. 22/2002 în cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, respectiv acordarea unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.
Contestatorul nu a executat de bunăvoie potrivit art. 622 C.p.c. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe astfel că intimata s-a adresat executorului judecătoresc pentru executarea silită a sumei ce îi era datorată.
În cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: ,,Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Instanța de fond a reținut că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 39 din Legea 188/2000.
Separat de aceste onorarii, executorii judecătorești mai pot solicita decontarea unor cheltuieli ocazionate de formalitățile pe care ei trebuie să le îndeplinească pentru executarea silită (hârtia necesară întocmirii actelor, transportul documentelor, etc.).
Aceste cheltuieli erau stabilite în Anexa 1 la statutul executorilor. Abrogarea listei de cheltuieli de executare silită nu înseamnă ca acestea nu vor mai fi solicitate, ci doar că ele vor fi calculate și stabilite diferit, de fiecare executor, în funcție de cazul la care a lucrat. Cuantumul acestora va fi determinat de dovezile de la dosar și nu se vor mai încadra automat în limitele anexei abrogate.
Prima instanță a reținut că executorul judecătoresc a stabilit în cauză cheltuieli de executare silită în cuantum de 1000 de lei reprezentând cheltuieli legate de înregistrare și formare dosar de executare, consultanță în vederea constituirii dosarului, redactare acte, întocmire încheieri și procese verbale, notare somație în cartea funciară, comunicare acte prin poștă și cu agent procedural, cheltuieli transport, taxă înscriere somație în cartea funciară, multiplicare acte, arhivare dosar, emitere și comunicare adrese de înființare a popririi etc.
Analizând formalitățile care s-au efectuat în dosarul de executare silită instanța a reținut că s-a stabilit un cuantum nejustificat de mare al cheltuielilor de executare urmând a fi redus corespunzător de la suma de 1000 de lei la suma de 500 de lei raportat la procedurile desfășurate în dosarul execuțional. Pe de altă parte, executorul nu a indicat în detaliu cât a costat fiecare din operațiunile mai sus arătate rezumându-se la o sumă globală, rotunjită.
În ceea ce privește onorariul avocațial aferent fazei de executare silită instanța de fond a reținut că suma de 7500 de lei a fost inclusă în cheltuielile de executare fără a se face dovada cu chitanțe justificative a plății acesteia potrivit art. 669 al. 4 C.p.c.
Criticile contestatorului conform cărora împotriva sa au fost demarate 2 executări silite în baza aceluiași titlu executoriu sunt nefondate deoarece în dosarul de executare nr. 112/2014 indicat în contestație s-a pornit executarea împotriva Ministerului Finanțelor Publice iar nu împotriva contestatorului din prezenta cauză, S. R.. Din analiza dosarului de executare nr. 182/2014 nu a rezultat că intimatul și-a exercitat cu rea credință sau abuziv drepturile procesuale astfel că cererea contestatoarei de sancționare a intimatului cu amendă judiciară a fost respinsă.
A considerat prima instanță că prevederile art. 882 al. 1 și 2 C.p.c. invocate de către contestator privind plata creanțelor contestate nu se aplică în cauză deoarece creanța executată silit deși contestată este stabilită printr-o hotărâre judecătorească urmând a se aplica art. 712 al. 1 C.p.c. precum și jurisprudența CEDO mai sus invocată. Potrivit art. 863 C.p.c., dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.
S-a mai reținut că criticile contestatorului conform cărora onorariul avocațial a fost majorat de la suma de 7500 de lei la_ de lei sunt nefondate deoarece suma de_ de lei indicată în încheierea din 04.09.2014 se compune din onorariul avocațial de 7500 de lei stabilit prin încheierea nr. 182 din 17.07.2014 la care s-au adăugat onorariile de avocat acordate prin titlul executoriu mai sus arătat. Potrivit art. 712 al. 1 C.p.c. împotriva onorariilor stabilite prin titlul reprezentat de o hotărâre judecătorească nu se pot formula apărări de fond pe calea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal și motivat, contestatorul S. R. – MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA și intimatul S. T..
În motivare S. R. – M.F.P. prin D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P. Ialomița arată că prin contestația depusă a încercat să sublinieze reaua-credință a creditorului care în vederea eludării legii și a dispozițiilor instanței a solicitat de două ori executorului judecătoresc executarea aceluiași titlu executoriu, generându-se noi cheltuieli de executare silită în sarcina debitorului.
Pe de altă parte, stabilirea unor cheltuieli de executare și în al doilea dosar execuțional este abuzivă, având în vedere că s-a procedat la demararea executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr. 182/2014 ca urmare a suspendării provizorii în cadrul primei executări silite care face obiectul dosarului execuțional nr. 112/2014.
Un alt aspect învederat de către apelantul-contestator se referă la nerespectarea prevederilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii în conformitate cu care „instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.” În lumina acestui text de lege, procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației, în termenul de 6 luni ce curge de la primirea somației de plată.
Or, în cazul de față executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 22/2002, întrucât prin stabilirea cheltuielilor de executare în sarcina sa prin somație și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare din 26.05.2014 a trecut direct la executarea silită la mai puțin de 6 luni de zile de la emiterea încheierii.
Apelantul apreciază suma ce reprezintă cheltuieli de executare silită ca fiind nelegală, sumă pe care înțelege să o conteste pentru următoarele considerente.
În raport de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare, S. R. se afla în interiorul termenului de 6 luni în care putea efectua plata voluntar către creditor. Prin urmare, stabilirea cheltuielilor de executare în sarcina instituției apelante s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 14.900 lei, arată că Ordinul nr.2550/14.11.2006 cuprinde onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Stabilirea unui onorariu în cuantum de 14.900 pentru emiterea a două acte de executare, respectiv somație și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, este vădit disproporționată, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante și nejustificate.
Potrivit ordinului de plată nr. 4799/22.08.2014 M.F.P. a efectuat plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale către creditorul S. T. în contul B. Rosoaga M. și potrivit ordinului de plată nr. 4800/11.09.2014 M.F.P. a efectuat plata sumei de 30.500 lei (sumă compusă din 22.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare din dosarul penal nr. 1567/2007 al Judecătoriei Satu M., precum și 8.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată) către creditorul S. T. în contul B. Rosoaga M..
Astfel, susține apelantul S. R., întreaga sumă în cuantum de 110.500 lei, astfel cum a fost stabilită de către instanță prin titlu executoriu mai sus amintit, a fost stinsă prin plată.
În acest context, se apreciază că, în mod nelegal, B. Rosoaga M. a virat în contul creditorului doar suma de 85.400 lei.
În situația în care creanța creditorului a fost stinsă prin plată, apelantul consideră că suma de 45.400 lei solicitată de către B. Rosoaga M. prin somația emisă la 25.09.2014 reprezintă solicitarea efectuării unei plăți nedatorate excedând dreptului de creanță al creditorului S. T. așa cum a fost acesta stabilit prin sentința civilă nr._ și modificată prin decizia civilă nr. 442/2014.
Față de cele prezentate, se solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, respectiv admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea actelor de executare emise de B. Rosoaga M..
În drept: art. 466 – 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile legale invocate în cuprinsul contestației la executare.
Apelantul S. T. în motivarea apelului arată că instanța de fond în mod nelegal a înlăturat onorariul de avocat stabilit conform încheierii din data de 17.07.2014 pentru faptul că onorariul de avocat în cuantum de 7.500 lei nu este susținut de documente justificative, punând astfel la îndoială temeinicia încheierii privind cheltuielile de executare, respectiv a unui document emis de către executorul judecătoresc în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor efectuate în dosar.
Așa cum rezultă din înscrisurile atașate cererii de apel, pentru promovarea dosarului de executare silită, a angajat-o pe avocat C. Z. ( care i-a reprezentat interesele în toate etapele procesuale ce au avut loc în vederea obținerii titlului executoriu) pentru efectuarea în continuare a tuturor demersurilor legate de punerea în executare a titlului executoriu, de la momentul ridicării titlului executoriu până la finalizarea contestației la executare (fond și apel) și a cererilor de suspendare a executării.
În ceea ce privește decizia instanței de a reduce cheltuielile solicitate spre decontare de către B. Rosoaga M., de la suma de 1.000 lei la suma de 500 lei, pe motiv că acestea nu ar fi justificate de chitanțe, apelantul S. T. solicită a se observa că modalitatea de stabilire a acestor cheltuieli aduse spre decontare nu a fost prinsă ca motiv al contestației la executare, instanța supunând analizei o parte a cheltuielilor de executare care nu a fost contestată de către debitoare.
În dovedirea cererii de apel au fost depuse înscrisuri.
S. R. prin M.F.P. – D.G.R.F.P. Ploiești – A.J.F.P. Ialomița a formulat întâmpinare la apelul formulat de S. T. solicitând respingerea acestuia.
Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelurilor de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul S. R., tribunalul reține următoarele:
Prima critică din apel, ce vizează formularea unei noi cereri de executare silită în condițiile în care exista o executare silită anterioară pentru care s-a dispus suspendarea provizorie, nu poate fi reținută întrucât în primul dosar de executare nr. 112/2014, prin sentința civilă nr. 1169/03.09.2014 a Judecătoriei Urziceni s-a admis contestația la executare a debitorului Ministerul Finanțelor Publice și s-au anulat toate actele de executare silită din dosarul nr. 112/2014, reținându-se că executarea s-a pornit greșit împotriva Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile în care în titlul executoriu debitor figura S. R. . În dosarul de executare 182/2014 executarea a fost pornită împotriva debitorului S. R., spre deosebire de dosarul nr. 112/2014 unde debitor era Ministerul Finanțelor Publice . Totodată, susținerile contestatorului că se generează noi cheltuieli de executare nu pot fi reținute întrucât toate actele de executare din dosarul nr. 112/2014 au fost anulate prin sentința civilă sus menționată .
Al doilea motiv de apel vizează nerespectarea dispozițiilor art. 2 din OG 22/2002 . Și acest motiv apare ca neîntemeiat în condițiile în care apelantul nu a făcut dovada că executarea creanței nu a început sau continuat din cauza lipsei de fonduri pentru a opera termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002. Acest termen de 6 luni nu operează automat, pentru orice cerere de executare silită, ci numai în situații excepționale, când debitorul face dovada lipsei de fonduri . Mai mult, în cazul de față, plățile au fost deja efectuate de debitor, deci au existat fonduri pentru plată .
Și al treilea motiv de apel, referitor la cheltuielile de executare, apare ca neîntemeiat deoarece suma de_ lei nu reprezintă doar onorariul executorului judecătoresc, ci este formată din: 1000 lei cheltuieli de executare silită, sumă redusă de instanța de fond la 500 lei, 6400 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 7500 lei onorariul avocatului în faza executării silite, îndepărtat de prima instanță . În ceea ce privește faptul datorării sau nu a acestor cheltuieli de executare din prisma dispozițiilor art. 2 din OG 22/2002, și tribunalul apreciază, ca și instanța de fond, că executarea silită s-a pornit în mod corect ca urmare a neplății de bună voie a sumelor rezultate din titlurile executorii, astfel încât debitorul datorează cheltuieli de executare, plata fiind făcută după începerea executării silite .
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul S. T., tribunalul constată următoarele:
Referitor la suma de 7500 lei onorariu avocat, tribunalul constată că în apel s-au depus înscrisuri doveditoare pentru aceasta (factura și chitanța ) însă apreciază că acest cuantum este disproporționat față de munca efectiv prestată de avocat în cadrul executării silite . Conform art. 451 alin. 2 N.C.pr.civ., „instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.” Față de aceste dispoziții tribunalul constată că munca avocatului în faza de executare silită a constat doar în depunerea cererii de executare silită, de fapt completarea unei cereri tip, activitate care nu justifică un onorariu de 7500 lei . Tribunalul nu poate avea în vedere, pentru justificarea acestui onorariu, activitatea prestată de avocat în cadrul contestației la executare, deoarece acest litigiu nu exista la data emiterii facturii și întocmirii procesului verbal de cheltuieli și nu putea fi nici măcar preconizat, contestația la executare fiind promovată de debitor. Prin urmare, tribunalul apreciază să suma de 200 lei este suficientă pentru activitatea prestată efectiv de avocat în cadrul executării silite, motiv pentru care va reduce onorariul acestuia la de la 7500 lei la 200 lei .
Referitor la cheltuielile de executare, tribunalul apreciază acest motiv ca neîntemeiat, considerând, ca și instanța de fond, că suma de 1000 lei este nejustificat de mare, față de formalitățile din faza executării silite constând în formularea cererii de încuviințare a executării silite, întocmirea procesului verbal de cheltuieli, emiterea și comunicarea somației și a adreselor de înființare a popririi .
Față de considerentele de mai sus și textele legale invocate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. va respinge apelul declarat de apelantul contestator S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1455 din 10.11.2014 a Judecătoriei Urziceni, ca neîntemeiat, în baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ. va admite apelul declarat de apelantul pârât S. T., împotriva sentinței civile nr. 1455 din 10.11.2014 a Judecătoriei Urziceni, pe care o va schimba în parte în ceea ce privește suma de 7500 lei reprezentând onorariul avocatului creditorului în faza executării silite, pe care o reduce la 7300 lei și, în consecință:
Va anula în parte încheierea nr. 182 din 17.07.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc R. M. în dosarul de executare nr. 182/2014 precum și actele de executare subsecvente, respectiv în ceea ce privește suma de 7300 lei reprezentând onorariul avocatului creditorului în faza executării silite .
Va întoarce în parte executarea doar cu privire la sumele de 7300 lei și 500 lei mai sus arătate .
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate .
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 N.C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. respinge apelul declarat de apelantul contestator S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1455 din data de 10.11.2014 a Judecătoriei Urziceni, ca neîntemeiat.
În baza art. 480 alin. 2 N.C.pr.civ. admite apelul declarat de apelantul pârât S. T., cu domiciliul în Satu M., ..23, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1455 din data de 10.11.2014 a Judecătoriei Urziceni, pe care o schimbă în parte în ceea ce privește suma de 7500 lei reprezentând onorariul avocatului creditorului în faza executării silite, pe care o reduce la 7300 lei și, în consecință:
Anulează în parte încheierea nr. 182 din 17.07.2014 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc R. M. în dosarul de executare nr. 182/2014 precum și actele de executare subsecvente, respectiv în ceea ce privește suma de 7300 lei reprezentând onorariul avocatului creditorului în faza executării silite.
Întoarce în parte executarea doar cu privire la sumele de 7300 lei și 500 lei sus arătate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitiva .
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015 .
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. MarianaMunteanu L. I. N. G.
Red./tehnored.MLI
04 ex/21.05.2015
Jud.fond-M.S.M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 389/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 684/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
