Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 548/330/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 389 A
Ședința Camerei de Consiliu din data de 14 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – I. M.
Grefier – N. G.
Pe rol judecarea cauzei privind pe apelanta S.C. E. P. SA împotriva Încheierii din data de 09.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, B. R. M. și B. SA, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul față de actele și lucrările dosarului și apreciind că nu mai sunt alte incidente de soluționat, fiind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin Încheierea din data de 09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni s-a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea S.C. „E. P.” S.A., prin Biroul Executorului Judecătoresc R. M..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de creditoarea S.C. „E. P.” S.A., prin Biroul Executorului Judecătoresc R. M. s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva terțului poprit „B.” S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 210/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, pentru creanța de 6.175.100,30 lei precum și plata cheltuielilor de executare.
Reținând incidența art.632 alin.1 și alin. 2 Cod procedură civilă, precum și a art. 622 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune încuviințarea executării silite, deoarece împotriva sentinței civile nr.210/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ s-au declarat apeluri de către debitoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la data de 04.03.2013 și de către terțul poprit „B.” S.A la data de 23.02.2015.
Având în vedere prevederile art.791 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, până la concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea”, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel creditoarea S.C. E. P. S.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel, apelanta-creditoare arată că încheierea instanței de fond cu motivarea că doar hotărârea de validare rămasă definitivă constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit este netemeinică și nelegală întrucât potrivit dispozițiilor art.665 alin.5 C.pr.civ., cererea de încuviințare a executării silite se poate respinge numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, or, în speță nu este incident niciunul din cazurile enumerate.
Invocă apelanta și dispozițiile art.650 alin.2 și 3 C.pr.civ. conform cărora instanța de executare soluționează contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe și în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Apelanta-creditoare consideră că, întrucât hotărârea a cărei încuviințare s-a solicitat era pronunțată într-o cerere de validare a popririi, ea se înscrie în sfera hotărârilor date de instanța de executare, fiind în toate cazurile executorie, conform celor arătate și având în vedere și prevederile art.632 C.pr.civ. conform cărora constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art.633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii pot fi puse în executare.
O altă critică adusă încheierii atacate constă în faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că dispozițiile Codului de procedură civilă fac distincție clară ( art.633 și art.634) între hotărârile definitive și cele executorii, în sensul în care o hotărâre poate fi executorie, chiar dacă nu este definitivă. În același timp, dispozițiile art.791 C.pr.civ. pe care instanțe le invocă în motivarea sa nu dispun în sensul că apelul ar fi suspensiv de executare, ceea ce înseamnă că textele care prevăd că hotărârea pronunțată în validarea de poprire este executorie sunt pe deplin aplicabile.
Mai mult, legea prevede în mod expres altfel, întrucât art.650 C.pr,.civ. dispune că în toate cazurile instanța de executare pronunță hotărâri executorii.
Pentru aspectele arătate, apelanta solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a încheierii apelate în sensul încuviințării executării silite împotriva terțului poprit B. SA.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ. precum și pe toate dispozițiile invocate în cuprinsul apelului iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-terț poprit B. SA solicită respingerea apelului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea cererii intimatul invocă prevederile art.791 alin.1 C.pr.civ. și art.468 alin.5 C.pr.civ. și apreciază că, față de împrejurarea că a formulat apel împotriva sentinței civile nr.210/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr-_ prin care s-a validat poprirea dispusă de B. R. M., apelul fiind suspensiv de executare, soluția de respingere a încuviințării executării silite a sentinței civile nr.210/11.02.2015 este legală și temeinică.
Cât privește susținerea apelantei că hotărârea a cărei încuviințare a executări silite se solicită fiind o hotărâre de validare poprire intră în sfera hotărârilor date de instanța de executare, deci este executorie în toate cazurile, nu are sustenabilitate în practică de vreme ce art.633 C.pr.civ. precizează în mod expres care sunt hotărârile cu caracter executoriu.
Or, sentința civilă nr.210/11.02.2015 este susceptibilă de apel, în condițiile art.790 C.pr.civ.
Mai invocă intimata-terț poprit și dispozițiile art.791 C.pr.civ. care prevăd în mod expres faptul că numai hotărârea de validare rămasă definitivă constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, nu și sentința civilă de primă instanță cum în mod netemeinic susține apelanta-creditoare.
Solicită înlăturarea criticii potrivit căreia apelul nu ar fi suspensiv de executare având în vedere că norma specială nu prevede expres împrejurarea că apelul este suspensiv de executare, situație care se completează cu norma generală care prevede în mod expres la art.468 alin.5 C.pr.civ. condițiile în care devine suspensivă hotărârea susceptibilă de apel.
Pentru aspectele arătate solicită respingerea apelului.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.471 alin.5 C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Ulterior, prin adresa înregistrată la instanță la data de 07.05.2015, apelanta, învederând că în judecarea apelului împotriva hotărârii prin care s-a dispus validarea popririi împotriva B. S.A., prin Decizia nr.274/16.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița s-au admis apelurile debitoarei și al terțului poprit, respingându-se cererea de validare a popririi ca neîntemeiată, solicită să se ia act că prezentul apel a rămas fără obiect și să se dispună în consecință.
Tribunalul, analizând încheierea apelată în raport de înscrisurile depuse la dosar, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Motivul de apel privind greșita aplicare a art.665 alin.5 cod procedură civilă nu este fondat, textul art.791 alin.1 cod procedură civilă fiind clar, în sensul reținut și de instanța de fond că numai hotărârea de validare a popririi rămasă definitivă constituie titlu executoriu.
Cum în cauză hotărârea de validare nu era definitivă și nu sunt incidente nici dispozițiile art.633 cod procedură civilă, în mod corect instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Cum situația reținută de instanța de fond există și în apel și mai mult, în plus, s-a desființat hotărârea invocată drept titlu executoriu, prin Decizia nr.274/16.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița fiind admise apelurile debitoarei și al terțului poprit și pe cale de consecință respingându-se cererea de validare a popririi ca neîntemeiată, tribunalul apreciază Încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste considerente apreciază apelul ca fiind nefundat, urmând ca în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. E. P. S.A. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., nr. 20, parter, ., prin administrator judiciar MG Activ Insolvency S.P.R.L., cu sediul în C. .. 2, ., prin Biroul Executorului Judecătoresc R. M., cu sediul în Urziceni, ., .. 4, județul Ialomița împotriva Încheierii din data de 09.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. MarianaMunteanu L. I. N. G.
Red./tehnored.IRM/06 ex/25.05.2015/Jud.fond-S.M.M.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 139/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 410/2015. Tribunalul... → |
|---|
