Obligaţie de a face. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 2741/312/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 253/A
Ședința publică de la 2 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant D. G., domiciliat în mun. Slobozia, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1767 din 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. A., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., jud. Ialomița și P. D., cu domiciliul în mun. Slobozia, .. 44, ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant D. G., personal și asistat de avocat ales T. R. din Baroul Ialomița și pentru intimații-pârâți P. M. A. și P. D., avocat ales S. M. din Baroul Ialomița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că expertul desemnat în cauză – dl. D. G. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică, după care;
Apărătorii părților, întrebați fiind, pe rând arată că au luat cunoștință de lucrarea de expertiză efectuată în cauză.
La interpelarea instanței, apărătorul apelantului-reclamant, av. T. R., învederează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, însă are de punctat o chestiune cu privire la care instanța urmează să aprecieze, respectiv să precizeze expertul care ar fi soluția, urmare a constatărilor făcute, cu privire la gard, sens în care solicită să se suplimenteze raportul de expertiză cu acest răspuns.
Apărătorul intimaților-pârâți, av. S. M., arată că nu are obiecțiuni de formulat la lucrarea de expertiză efectuată de expertul D. G.. Cu privire la solicitarea părții adverse susține că, din punctul său de vedere, nu are nicio justificare față de obiectul cauzei și față de probele administrate până la acest moment.
Avocat T. R. precizează instanței că apelantul-reclamant s-a adresat și Inspectoratului de Stat în Construcții, reprezentanții acestei instituții s-au prezentat la fața locului, au prelevat probe în sensul că au mers până la structura de rezistență a peretelui, iar soluția urmează să i se comunice săptămâna viitoare, sens în care, dacă instanța apreciază că răspunsul va fi lămuritor față de obiectul cererii, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune și acest răspuns. La interpelarea instanței, precizează că Inspectoratul de Stat în Construcții prin prelevarea acestor probe nu urmează să stabilească data construirii gardului, ci să aprecieze cu privire stabilitatea acestuia și dacă există pericol.
Tribunalul în ceea ce privește solicitarea de suplimentare a raportului de expertiză, consideră că instanța urmează să dea soluția, în niciun caz expertul nu poate da o soluție cu privire la prezenta cauză, astfel încât instanța urmează să aprecieze constatările făcute de acesta, să stabilească situația de fapt și temeiul juridic dacă este aplicabil în cauză. În ceea ce privește solicitarea de acordare a unui termen în vederea obținerii relațiilor de la Inspectoratul de Stat în Construcții, tribunalul apreciază aceste relații ca nefiind utile cauzei, având în vedere celelalte înscrisuri din dosarul cauzei și, de asemenea, indicațiile date de instanța de control judiciar, sens în care respinge cererea de amânare a cauzei.
Apărătorii părților, întrebați fiind, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul ia act și, considerându-se lămurit, constată încheiată cercetarea judecătorească, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea/combaterea motivelor de apel.
Avocat T. R., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului ca fiind fondat și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii Judecătoriei Slobozia prin admiterea acțiunii formulate de către reclamantul D. G. și omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul D. G.. Din acesta și din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și martori, a rezultat faptul că acest gard despărțitor edificat între proprietatea lui D. G. și proprietatea lui P. D. în prezent, nu corespunde regulilor de siguranță, gardul a fost edificat pe perete de zidărie din blocheti de beton, fără sâmburi din beton și centură de siguranță, supraînălțarea gardului, chiar dacă a fost făcută conform Ordinului D.S.P., din punctul său de vedere, pune în pericol pe proprietari, pe de o parte, iar pe de altă parte gardul așa cum a fost supraînălțat obturează lumina naturală care pătrunde înspre proprietatea apelantului-reclamant D. G..
Având în vedere că, deși chiar și instanța de recurs a apreciat că situația acestui gard trebuie raportată la existența și la condițiile de funcționare ale spălătoriei astfel încât să nu fie deranjat nici D. G., în prezent activitatea spălătoriei este suspendată. Mai mult, D. G. nu se mai află în imediata vecinătate a proprietarului spălătoriei, ci, pentru că s-a vândut o fâșie de teren de o jumătate de metru, proprietar este acum P. D., așa încât acesta nu justifică menținerea unui gard astfel supraînălțat .
Pentru aceste considerente și având în vedere probele administrate, apreciază că apelul este fondat și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat; cu plata cheltuielilor de judecată.
Avocat S. M., pentru intimații-pârâți, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
În soluția ce se va pronunța în cauză, instanța va trebui să plece de la decizia pronunțată de Curtea de Apel București, care a stabilit limitele rejudecării. Astfel, instanța de control judiciar a reținut că dacă se adeverește că supraînălțarea s-a realizat înainte de 01.10.2011, acțiunea reclamantului trebuie respinsă, ținând cont de temeiul de drept invocat de acesta, iar dacă supraînălțarea s-a realizat după data de 01.10.2011, se va stabili soluția în funcție de întreg probatoriul administrat, reținându-se că supraînălțarea s-a realizat și ca efect al plângerilor formulate de reclamant.
În anul 2009 a fost construită spălătoria și s-a făcut și un gard ca urmare a plângerilor repetate ale dl. D. . S-a ajuns la concluzia impusă de către Direcția de Sănătate Publică și de Protecția Mediului de a se supraînălța acest gard până la dimensiunea de astăzi tocmai pentru a fi protejat reclamantul. Astăzi, același reclamant solicită să se dărâme gardul.
Precizează că acest gard în forma în care este astăzi a fost realizat în anul 2010. Această concluzie are la bază declarația martorului audiat la cererea intimaților și care a precizat instanței că el a fost cel care a construit acest gard în anul 2010.
Există la dosarul cauzei, la filele 55 – 59, documente ale organelor de control aduse de către dl. D., care au constatat situația de fapt, respectiv cum era acest gard și că el corespundea cerințelor în așa fel încât să fie protejat reclamantul de zgomotul produs și de vaporii de apă rezultați.
Partea adversă în contraprobă a adus un martor cu care intimații sunt în litigiu pentru că este celălalt vecin și anume martorul D. care, speculând ceea ce a spus C.A.B. ca dată de referință – 01.10.2011 –, a arătat în mod nereal că gardul a fost realizat în vara anului 2012. Această afirmație este mincinoasă pentru că reclamantul D. G. a introdus acțiunea de desființare a gardului supraînălțat la data de 11.05.2012, adică atunci când, după spusele martorului D., gardul încă nu s-ar fi construit.
Din ansamblul probator existent până la acest moment, apreciază că instanța va trebui să dea curs hotărârii pronunțate de C.A.B. și să respingă de plano acest apel, menținând sentința pronunțată de Judecătoria Slobozia, întrucât gardul este construit în anul 2010, aspect constatat de toate organele de control la acel moment.
Prin absurd, chiar dacă i se va da dreptate martorului D. și se va constatat că acest gard a fost construit în vara anului 2012, nu există niciun motiv pentru desființarea acestui gard pentru că el corespunde normelor care reglementează activitatea în construcții, aspect dovedit prin existența autorizației de construire care există la dosarul cauzei, autorizația de construire pentru acest gard a fost emisă de o autoritate competentă și anume Primăria Slobozia și nu a fost contestată de către partea adversă în procedura de contencios administrativ așa cum prevede legea.
Pentru aceste considerente și pentru cele cuprinse în concluziile scrise depuse la data de 27.11.2014, solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
În replică, apărătorul apelantului-reclamant arată că, pe de o parte, gardul inițial despărțitor a fost din lemn, în anul 2010 s-a efectuat prima parte a construcției, iar în anul 2012 s-a venit cu supraînălțarea, acele panouri, iar pe de altă parte autorizația obținută de P. D. este din 2013, pentru același tip de gard, dar în condițiile în care P. D. nu are spălătorie .
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 11.05.2012, sub număr unic de dosar_, reclamantul D. G., cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta P. M. A., cu domiciliul în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, solicitând obligarea pârâtei la desființarea gardului supraînălțat existent între proprietatea sa și cea a pârâtei, pe hotarul de sud al acesteia, precum și la respectarea servituții de vedere, conform prevederilor legale.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului casă de locuit și teren aferent din municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, iar pârâta este proprietarul terenului învecinat, situat pe ., pe latura de sud a acestuia, pe care l-a dobândit prin cumpărare de la fostul proprietar, P. V..
A mai arătat reclamantul că pe această latură există un gard comun despărțitor, edificat însă prin supraînălțare, pe o lungime de 25,07 m, având o înălțime totală de 4,25 m. Inițial gardul avea un soclu din beton de 0,60 m înălțime cu pereți de zidărie de 2,55 m înălțime. Fără acordul său, s-a realizat de către proprietarul fondului vecin supraînălțătoare pe înălțimea de 1,10 m și aplecătoare de 0,80 m.
Precizează reclamantul că pentru această supraînălțare nu există autorizație, nu se respectă prescripțiile de proiectare, iar o astfel de supraînălțare, ce depășește 5,00 m dacă se ia în considerare și aplecătoarea, conduce la creșterea eforturilor generate de presiunea vântului și la mărirea instabilității elementelor structurale, existând pericolul producerii de accidente, cel mai important fiind însă faptul că se blochează pătrunderea luminii naturale în interiorul locuinței sale, toate ferestrele locuinței sale de pe latura cu proprietatea pârâtei fiind întunecate.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu martori și efectuarea unei expertize de specialitate.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 755 din Noul Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 10.07.2012, pârâta a depus întâmpinare (filele 18, 19 din dosar), prin care a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pârâta a solicitat, de asemenea, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că este proprietar asupra imobilului teren situat la adresa indicată de reclamant, însă construcțiile edificate pe acest teren nu sunt proprietatea sa.
A mai arătat pârâta că imobilul este închiriat unei firme, .., ce desfășoară activitate de spălătorie auto. După deschiderea spălătoriei, reclamantul a făcut zeci de reclamații pentru stoparea activității, pentru care și-a dat acordul inițial. Urmare controalelor efectuate de instituțiile abilitate la sesizarea reclamantului, printre alte măsuri dispuse pentru asigurarea confortului acestuia, s-a impus societății utilizatoare inclusiv măsura supraînălțării gardului.
Pe fond, pârâta a arătat că reclamantul nu invocă niciun text de lege în baza căruia ar putea justifica cererea de chemare în judecată. Norma invocată este o normă generală, din materia servituților, ce nu justifică temeinicia acțiunii promovate de reclamant.
În dovedire, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu și probei testimoniale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din data de 18.09.2012, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
Tot la acel termen de judecată, instanța a încuviințat, în baza art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială, cu un martor și efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcții civile și industriale, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 16.10.2012, a fost audiată martora D. Chirața.
La data de 08.01.2013, expert tehnic judiciar C. V. a depus decont justificativ și raportul de expertiză conținând și planșe foto (filele 131 – 141 din dosar), iar la data de 29.03.2013, a depus raportul de expertiză suplimentar (răspuns la obiecțiunile formulate de pârâtă la Raportul de expertiză - filele 152 – 154 din dosar).
La termenul de judecată din data de 09.04.2013, instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată de către reclamant, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu numitul P. D., cu domiciliul în municipiul Slobozia, .. 44, ., etaj 2, apartament 7, județul Ialomița, a dispus introducerea acestuia în cauză, în calitate de pârât și citarea acestuia cu copie de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile aflate la dosar (fila 162 din dosar).
La data de 11.06.2013, pârâtul P. D. a depus concluzii scrise (filele 179 – 182 din dosar).
Prin sentința civilă nr. 1767 din 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. A., invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a respins cererea de chemare în judecată, modificată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 11.05.2012, sub număr unic de dosar_, formulată de reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâta P. M. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins cererea de chemare în judecată, modificată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 11.05.2012 sub număr unic de dosar_, formulată de reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâtul P. D., ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâții au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Analizând cu prioritate, prin prisma înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. A., invocată de pârâtă prin întâmpinare, față de fondul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1372/05 aprilie 2004 la BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița (fila 64 din dosar), numiții G. I. și G. C. au vândut numitului P. V. dreptul de proprietate asupra terenului având categoria de folosință curți-construcții, situat în intravilanul municipiului Slobozia, ., județul Ialomița, în suprafață de 420 mp, conform măsurătorilor cadastrale, deși în titlul de proprietate al autorilor inițiali este înscrisă suprafața de 413 mp, având următoarele laturi și vecinătăți: la Nord – pe o latură de 37,90 ml D. I.; la Sud – pe o latură de 38,39 ml D. G.; la Est – pe o latură de 10,91 ml D. G.; la Vest – pe o latură de 10,94 ml . prin numărul cadastral 1595.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1049/24.03.2011, la BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița (fila 26 din dosar), numiții P. V. și P. A. au vândut pârâtei din prezenta cauză, P. M. A., dreptul de proprietate asupra terenului având categoria de folosință curți-construcții, situat în intravilanul municipiului Slobozia, ., județul Ialomița, teren identificat prin numărul cadastral 1595/1 intabulat în C.F. a municipiului Slobozia nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._), în suprafață de 401 mp, având următoarele laturi și vecinătăți: la Nord – pe o latură de 37,97 ml lot nr. 2 identificat prin număr cadastral 1595/2; la Sud – pe o latură de 39,39 ml D. G.; la Est – pe o latură de 10,41 ml D. G.; la Vest – pe o latură de 10,44 ml .> Conform contractului, terenul descris mai sus a făcut parte din suprafața de 420 mp identificată prin număr cadastral 1595, intabulată în C.F. a municipiului Slobozia nr. 6724, pe care numitului P. V. a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1372/05 aprilie 2004 la BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița (fila 64 din dosar), despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Instanța reține că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat desființarea gardului supraînălțat ce delimitează, pe latura de sud a acestui teren, proprietatea pârâtei P. M. A. de proprietatea reclamantului D. G..
Or, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5004/17.12.2012, la BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița (filele 157, 158 din dosar), pârâta P. M. A. a vândut pârâtului P. D., dreptul de proprietate asupra terenului având categoria de folosință curți-construcții, situat în intravilanul municipiului Slobozia, ., județul Ialomița, teren identificat prin numărul cadastral_, intabulat în C.F. a municipiului Slobozia nr._, în suprafață de 48 mp, având următoarele laturi și vecinătăți: la Nord – pe o latură de 38,25 ml lot nr. 1 identificat prin număr cadastral_ și pe o latură de 1,00 ml un imobil identificat prin numărul adastral 1595/2; la Sud – pe o latură de 39,39 ml D. G.; la Est – pe o latură de 10,41 ml D. G.; la Vest – pe o latură de 09,41 ml lot nr. 1 identificat prin număr cadastral_, pe o latură de 1,00 ml .> Conform contractului, terenul descris mai sus (lot nr. 2) a rezultat din dezlipirea, prin actul de dezlipire autentificat sub nr. 5003 /17.12.2012 de BNP P. M., a terenului identificat prin număr cadastral 1595/1, intabulat în C.F. a municipiului Slobozia nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr._), în suprafață de 401 mp, pe care pârâta P. M. A. l-a dobândit prin cumpărare de la numiții P. V. și P. A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1049/24.03.2011, la BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița (fila 26 din dosar).
În concluzie, terenul deținut la acest moment în proprietate de către pârâta P. M. nu se mai învecinează, pe latura de sud, în litigiu, cu terenul reclamantului D. G., gardul supraînălțat despre care se face vorbire în cererea introductivă de instanță delimitând actualmente, pe latura de sud, terenul în suprafață de 48 mp proprietatea pârâtului P. D. de cel al reclamantului D. G..
Față de considerentele anterior expuse, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. M. A. apare ca întemeiată, urmând a fi admisă și, pe cale de consecință, instanța urmează a respinge cererea de chemare în judecată, modificată, formulată de reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâta P. M. A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, cu privire la cererea de chemare în judecată, modificată, formulată de reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâtul P. D., analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, pârâtul P. D. a dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5004/17.12.2012, la BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița (filele 157, 158 din dosar), de la pârâta P. M. A., dreptul de proprietate asupra terenului având categoria de folosință curți-construcții, situat în intravilanul municipiului Slobozia, ., județul Ialomița, teren identificat prin numărul cadastral_, intabulat în C.F. a municipiului Slobozia nr._, în suprafață de 48 mp, ce se învecinează în partea de sud, pe o latură de 39,39 ml, cu proprietatea reclamantului D. G..
Prin cererea de chemare în judecată de față, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat desființarea gardului supraînălțat existent între cele două proprietăți, pe latura de sud și respectarea servituții de vedere, conform prevederilor legale.
Instanța a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Pe terenul din municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, funcționează o spălătorie auto, în baza autorizației de mediu nr. 142/08.12.2009, eliberată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului – Agenția pentru Protecția Mediului Ialomița, urmare solicitării .. Slobozia (filele 39, 40 din dosar).
Din cuprinsul autorizației de mediu, a rezultat că una din condițiile impuse de această instituție la autorizare este edificarea unui zid de protecție fonică, cu înălțimea de 2,5 m, în vederea protecției mediului.
Din referatul de evaluare privind impactul asupra stării de sănătate a populației, întocmit de Ministerul Sănătății – Institutul de Sănătate Publică București (filele 57 – 62 din dosar), a rezultat necesitatea edificării, la limita proprietăților învecinate, a unui gard înalt de cel puțin 2,50 m, din beton și material fono și hidro izolant, apreciindu-se a fi benefică chiar dublarea acestui gard cu spațiu verde de aceeași înălțime, concluziile referatului fiind acelea că „un eventual impact negativ asupra sănătății populației poate fi evitat prin respectarea condițiilor enumerate în referat, inclusiv a celei menționate anterior.
De asemenea, analizând Anexa la Fișa tehnică în vederea emiterii Acordului Unic pentru obținerea acordului sanitar nr. 72/05.02.2009, eliberată de Direcția pentru Sănătate Publică Ialomița (filele 154, 155 din dosar), a rezultat că s-a impus beneficiarului spălătoriei auto ca la construcția obiectivului „Spălătorie auto”, din municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, să se respecte obligațiile impuse de ISP București, pentru prevenirea factorilor de risc de poluare a mediului și a afectării confortului și sănătății populației, între care și obligația ca la limita proprietăților învecinate să se construiască un gard înalt de cel puțin 2,50 m, din beton și material fono și hidro izolant, apreciindu-se a fi benefică chiar dublarea acestui gard cu spațiu verde de aceeași înălțime (fila 55 din dosar).
Conformându-se obligațiilor stabilite de către instituțiile abilitate ale statului, beneficiarul obiectivului „Spălătorie auto” a edificat acest gard de protecție.
Reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată faptul că gardul astfel supraînălțat nu permite pătrunderea luminii naturale în interiorul locuinței sale, concluzia Raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză fiind aceea că, în adevăr, gardul în litigiu, situat la distanța de 1,80 m de locuința reclamantului, afectează pătrunderea luminii naturale în interiorul locuinței reclamantului.
Însă, așa cum s-a reținut anterior, în documentele de autorizare emise de instituțiile abilitate, s-a impus edificarea acestui gard ca o măsură de protecție a mediului și a sănătății populației și, pe cale de consecință, atât timp cât spălătoria funcționează la această adresă, se impune cu necesitate ca gardul să fie menținut.
În ceea ce privește pericolul de cădere, sub acțiunea vântului, pe care l-ar reprezenta acest gard, din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de domnul expert tehnic judiciar C. V. a rezultat că „orice construcție este supusă încărcării accidentale din vânt. Această încărcare este direct proporțională cu suprafața expusă vântului”.
S-a arătat în continuare în raport că, în situația de față, gardul supraînălțat conduce la creșterea încărcării accidentale din acțiunea vântului, fapt ce poate afecta stabilitatea și rezistența acestuia.
Așadar, din concluziile raportului de expertiză nu a rezultat că gardul în cauză ar prezenta un pericol iminent de cădere care să atragă o temere justificată a reclamantului.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, în sensul că la edificarea gardului nu s-a obținut autorizație de construire, conform legislației în materia autorizării construcțiilor, instanța reține că pârâtul P. D., după ce a dobândit în proprietate terenul în litigiu, a făcut demersuri pentru . ceea ce privește acest aspect.
Astfel, la data de 11 martie 2013, urmare cererii adresate de pârâtul P. D., Primarul municipiului Slobozia, județul Ialomița a emis autorizația de construire nr._ (filele 155, 156 din dosar), prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru „Realizare împrejmuire teren”, pentru imobilul situat în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița.
Față de cele anterior reținute, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la desființarea gardului situat pe latura de sud a proprietății pârâtului (nordul proprietății reclamantului), apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la respectarea servituții de vedere, instanța reamintește că servitutea de vedere obligă reciproc pe proprietarii imobilelor învecinate de a nu deschide ferestre, baloane, etc., la o anumită distanță față de fondul învecinat.
Or, în cazul dedus judecății, nu suntem în situația ca pârâtul să fi deschis vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății vecinului său, reclamantul din prezenta cauză, cu încălcarea prevederilor legale în materia servituții de vedere.
În consecință, având în vedere probatoriul administrat în cauză și considerentele mai sus reținute, instanța va respinge cererea reclamantului, modificată, formulată în contradictoriu cu pârâtul P. D., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal a declarat apel motivat reclamantul D. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta a susținut că instanța de fond nu a apreciat corect probele administrate în cauză și a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile.
S-a menționat că, în mod greșit, a considerat instanța că în raportul de expertiză nu se specifică faptul că gardul prezintă un pericol iminent de cădere, reținând fără temei și că noul proprietar al terenului a obținut toate avizele necesare.
Apelantul a învederat că înscrisurile depuse la dosar probează faptul că autorizația obținută de pârât este pro causa, aceasta fiind identică cu cei care au deținut-o anterior, menționând și că instanța a ignorat faptul că această autorizație a fost anulată.
Întrucât pârâtul a devenit proprietarul unei fâșii de teren pe parcursul procesului, iar acesta nu a edificat gardul, ci la preluat pe cel existent, în condițiile în care gardul nu respecta nici o normă legală, față și de cele stabilite în raport de expertiză care confirmă faptul că supraînălțarea gardului prezintă un pericol, apelantul consideră că soluția instanței este rezultatul unei interpretări greșite a probelor administrate.
D. urmare, solicită admiterea apelului, deoarece, gardul a cărui desființare o solicită obturează pătrunderea luminii naturale.
Prin decizia civilă nr. 167 A/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 296 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul D. G., împotriva sentinței civile nr. 1767 din 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o păstrează în tot.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul a devenit proprietarul unei suprafețe de teren ce a aparținut numitei P. M. A., care se învecinează cu terenul proprietatea reclamantului pe latura de sud, pe o lungime de 39,39 m.
Probele administrate în cauză au dovedit că edificarea supraînălțării gardului care se află pe terenul proprietatea pârâtului a fost impusă de organele abilitate, pentru funcționarea în condiții legale a obiectivului “Spălătorie auto”, încă din anul 2009.
Este de observat că din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că, la data la care s-a edificat construcția în care urma să funcționeze spălătoria la parter, reclamantul D. G., în calitate de proprietar al imobilului vecin al terenului pe care aceasta s-a ridicat, și-a dat acordul pentru realizarea construcției și a amenajării.
În condițiile în care ridicarea gardului la nivelul de minim 2,50 m, cu propunerea de dublare cu spațiu verde de aceeași înălțime, a fost o una din condițiile obligatorii stabilite pentru ca obiectivul “Spălătorie auto”, să poată funcționa în așa fel încât să nu aibă un impact negativ asupra sănătății populației, reținând că reclamantul a fost de acord inițial cu edificarea construcției în care urma să se desfășoare activitatea comercială specifică, construcție edificată în baza unei autorizații a cărei anulare a intervenit ulterior și în legătură cu care pârâtul a făcut demersuri pentru a intra în legalitate, tribunalul a considerat că întemeiat instanța de fond a respins cererea formulată.
Împrejurarea că supraînălțarea gardului edificat în condițiile arătate mai sus afectează dreptul de proprietate al reclamantului, deoarece obturează pătrunderea luminii naturale în imobilul construcție aparținând acestuia, nu a justificat cererea de demolare a construcției, câtă vreme din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că ferestrele de la parterul imobilul proprietatea reclamantului se află la o distanță de 1,80 m de gardul despărțitor al proprietăților, fiind nesocotite astfel dispozițiile art. 612 din Codul civil de la 1864, aplicabile în cauză față de data la care reclamantul și-a edificat construcția, care este anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, norma menționată fiind incidentă în raport de prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011.
Față de toate considerente enunțate, tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a respins, ca nefiind fondat, apelul declarat de apelantul D. G. împotriva sentinței civile nr. 1767 din 18 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care a păstrat-o în tot.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. G. invocând faptul că este nemulțumit de decizia atacată având în vedere că instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată, nu a apreciat corect probele administrate și a interpretat eronat dispozițiile legale, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Reclamantul a arătat că instanța de apel nu a făcut o motivare proprie și în raport de criticile formulate, ci s-a mărginit să reia din motivarea instanței de fond.
Reclamantul a arătat că instanța de fond nu a studiat actele dosarului.
Pe de o parte, dacă ar fi avut în vedere toate documentele depuse la dosar ar fi sesizat că autorizația obținută de către P. D. este identică cu cea a predecesorilor săi în materia gardului, este clar obținută pro causa de la niște autorități locale incompetente.
Această autorizație a fost anulată, aspect de care nu s-a ținut cont.
Nu s-a reținut că P. D. a cumpărat de la nepoata sa P. M. A. o bucățică de teren pentru care nu se poate elibera nici o autorizație. Înstrăinarea acestei fâșii de 50 cm. s-a făcut în timpul procesului prezent.
Se învederează că P. D. nu a construit nici un gard, l-a preluat pe cel existent în condițiile în care vechiul gard nu a respectat nici o formă legală. Autorizația de construire este dată în condiții de ignorare completă a legii.
Raportul de expertiză este lămuritor în această pricină, astfel încât reclamantul solicită să se constate că gardul supraînălțat îi obturează acestuia pătrunderea luminii naturale. Reclamantul subliniază că nu a fost de acord cu înființarea spălătoriei și de mai mulți ani există numeroase procese pentru desființarea acestei societăți.
Reclamantul solicită admiterea recursului formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimatul-pârât P. D. a depus note scrise, prin care a combătut susținerile din cuprinsul motivelor de recurs și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În calea de atac a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în sentința civilă nr.2073/21.06.2013 pronunțată de către Tribunalul Ialomița și decizia civilă nr.2820/02.07.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București-Secția de C. Administrativ.
Prin decizia civilă nr. 567/R/18.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis recursul declarat de către recurentul reclamant D. G. împotriva deciziei civile nr. 167/A/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, s-a casat această decizie și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului .
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ la data de 09.10.2013.
La termenul din 10.07.2014 apelantul, asistat de avocat, a precizat că temeiul său juridic îl constituie dispozițiile Noului cod civil .
În rejudecarea apelului s-au încuviințat pentru fiecare parte proba cu înscrisuri și proba testimonială cu un martor și s-a dispus completarea expertizei tehnice imobiliare .
Au fost audiați martorii D. I. propus de apelant și C. G. propus de intimați, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei .
S-a depus completarea raportului de expertiză de către expert C. V. .
La termenul din 05.02.2015 s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către expert D. G., raportul fiind întocmit și depus la dosar .
Tribunalul, în rejudecarea apelului, analizând motivele de apel invocate și îndrumările date de instanța de control judiciar, constată următoarele:
În ceea ce privește data la care s-a realizat supraînălțarea gardului, tribunalul constată că ambele expertize s-au raportat la procesul verbal încheiat de D.S.P.- D.C.S.P. Ialomița la data de 13.07.2010, stabilind ca supraînălțarea a avut loc evident anterior acestei date, întrucât în cuprinsul procesului verbal se menționează că s-a realizat o „supraînălțare de separație la minim 1,50 m între vecinătăți din material fono și hidroizolant” .
Rezultă astfel că supraînălțarea a avut loc în perioada 16.09.2009 (data procesului verbal prin care s-a constatat necesitatea supraînălțării ) – 13.07.2010 (data procesului verbal prin care s-a constatat efectuarea supraînălțării) .
Se observă că această perioadă este anterioară datei de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil . Cum apelantul reclamant a arătat, atât în cererea inițială de chemare în judecată, cât și în fața instanței de apel, că temeiul acțiunii sale este art. 755 din Noul Cod civil, tribunalul va da curs indicațiilor instanței de control din considerentele deciziei civile nr. 567R/18.03.2014, conform art. 315 alin. 1 C.pr.civ. .
Astfel, tribunalul constată, în urma probelor administrate, că supraînălțarea gardului a avut loc înainte de 01.10.2011, situație de fapt față de care nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 755 din Noul Cod Civil invocate de reclamant, deoarece art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011 prevede că dispozițiile noului Cod Civil se aplică „tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după .” . Cum supraînălțarea a fost realizată înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, 01.10.2011, dispozițiile acestui nu sunt aplicabile .
Prin urmare, soluția instanței de fond de respingere a cererii reclamantului este corectă, motivarea instanței de fond urmând a fi înlocuită cu prezenta motivare . În consecință, tribunalul nu va mai analiza nici motivele de apel care vizează aplicarea, de către prima instanță, a dispozițiilor Vechiului Cod Civil .
Față de considerentele de mai sus tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant D. G. .
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga apelantul la plata sumei de 1240 lei către intimatul P. D., cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar .
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 296 C.pr.civ. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant D. G., domiciliat în mun. Slobozia, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1767/18.06.2013 a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 274 C.pr.civ. obligă apelantul la plata sumei de 1240 lei către P. D. reprezentând cheltuieli de judecată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015 .
Președinte, L. M. | Judecător, R. M. I. | |
Grefier, M. I. |
Red.M.L.I.
Tehnored.I.M.
5 ex./09.04.2014
Jud.fond.A. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 189/2015. Tribunalul... → |
|---|
