Ordin de protecţie. Decizia nr. 639/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 639/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 639/A
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Tribunalul Ialomița este reprezentat prin
Procuror D. V.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât U. G., domiciliat în Țăndărei, ., jud. Ialomița, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1480 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U. A. - F., cu domiciliul în com. G. L., ., nr. 57, jud. Ialomița și cu reședința în mun. Slobozia, ., .. A, ., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-pârât, personal și asistat de avocat S. A. din Baroul Ialomița, substituind pe avocat S. M., în baza delegației de substituire nr. 1, pe care o depune la dosarul cauzei la acest termen, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul apelantului-pârât solicită în dovedirea cererii de apel încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul acestei probe depune răspunsul primit de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița din care reiese faptul că apelantul s-a adresat acestei instituții pentru a intra părțile într-un proces de consiliere psihologică, însă intimata nu a fost de acord, precum și răspunsurile la două sesizări făcute de către apelant la I.P.J. Ialomița . Nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a probei solicitate, învederând că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța, în baza art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru apelantul-pârât U. G. proba cu înscrisuri și ia act că acestea au fost depuse la dosarul cauzei. Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul se consideră lămurit, constată încheiată cercetarea judecătorească, cauza în stare de judecată și, în baza art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul apelantului-pârât, avocat S. A., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și revocarea ordinului de protecție emis. S-a emis acest ordin de protecție pe baza unor înregistrări ale apelurilor telefonice, dar, din punctul său de vedere și din probele de la dosar, nu s-a putut face legătura directă a faptului că aceste apeluri au fost transmise de către apelantul U. G.. Alte probe nu sunt la dosar.
Dacă instanța va lua în calcul că aceste apeluri sunt venite de la U. G., solicită a se observa că un element determinant al atitudinii agresive a apelantului este faptul că nu este lăsat să păstreze legături cu minora. Ori, un al doilea ordin de protecție nu va avea un efect benefic în ceea ce privește relația cu minora. Mai mult, consideră că îi va întări mamei convingerea că va putea apela la fel, în baza unor fotografieri de SMS-uri care vin de la numere necunoscute ( în acest sens arată că la termenul trecut au fost depuse înscrisuri de pe două numere de telefon), situație în care relațiile tatălui cu minora vor fi deteriorate. Ori, în opinia sa, instanța trebuie să aibă o atitudine imparțială și să pronunțe o hotărâre în acest dosar care să aibă la bază interesul superior al minorei, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat, în raport de situația de fapt rezultată din administrarea probelor în fața instanței de fond, față de care soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică.
Dezbaterile declarându-se închise în baza art. 394 Cod procedură civilă, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1480/25.06.2015 a Judecătoriei Slobozia, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U. A. F. în contradictoriu cu pârâtul U. G..
S-a dispus, în baza art. 23 din legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, emiterea ordinului de protecție în favoarea reclamantei pentru o perioadă de 6 luni, constând în respectarea de către pârât a următoarelor obligații și interdicții: să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta U. A. F., față de reședința acesteia și față de locul de muncă al acesteia(S.C. Danclis ..) și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta U. A. F..
În temeiul art. 29 alin. 2 din Legea 217/2003, s-a dispus ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
Prezentul ordin de restricție se va comunica I.P.J. Ialomița - Poliția mun. Slobozia.
Suma de 520 lei, ce reprezintă onorariul avocaților desemnați din oficiu, conform delegațiilor pentru asistența judiciară obligatorie atașată la dosar, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Ialomița.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți în perioada 2006-2014, având împreună un copil minor. La data de 18.12.2014 a fost pronunțată hotărârea de divorț a acestora, stabilind autoritate părintească comună, domiciliu pentru copilul minor al acestora la domiciliul mamei precum și program de vizitare a minorei de către tată.
S-a reținut că după pronunțarea divorțului au continuat stările conflictuale între foștii soți, stări care au stat și la baza despărțirii acestora, pârâtul continuând să o amenințe frecvent cu acte de violență, atât telefonic cât și verbal, motiv pentru care Judecătoria Slobozia a emis ordin de protecție împotriva pârâtului, obligându-l la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și interzicându-i comunicarea prin orice mijloc cu aceasta.
Din actele depuse la dosarul cauzei s-a reținut faptul că și după emiterea ordinului de protecție emis de instanță, pârâtul a continuat să transmită mesaje de amenințare reclamantei prin care o amenință pe aceasta cu acte de violență sau chiar cu moartea, reproșându-i acesteia aspecte din viața ei personală.
Potrivit adresei nr._/25.06.2015 emisă de Poliția mun. Slobozia s-a arătat că este evidentă starea conflictuală dintre cei doi foști soți, în sensul în care pârâtul U. G. îi aduce amenințări cu moartea atât telefonic cât și în mod direct.
De asemenea, cu privire la pârât au fost înregistrate două dosare penale, unul pentru infracțiuni privind violența în familie, iar cel de-al doilea cu privire la săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, încălcând obligațiile impuse acestuia prin ordinul de protecție emis de instanță.
Instanța de fond a administrat proba cu martori, fiind audiat câte un martor propus de fiecare dintre cele două părți și a mai avut în vedere și mesajele telefonice transmise reclamantei prin care aceasta este insultată și amenințată cu acte de violență fizică, aducându-i-se reproșuri cu privire la viața personală a acesteia în mod nejustificat, pârâtul neavând nici un drept să le facă.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile atașate, instanța de fond a apreciat că pârâtul manifestă violență îndeosebi psihică asupra reclamantei.
Violența psihologică nu are nici o justificare și s-a manifestat prin jignirea și amenințarea reclamantei cu acte de violență, în așa fel încât acesteia să i se producă stări de temere cu privire la integritatea sa fizică.
Prima instanță a reținut că comportamentul violent al membrilor de familie este incompatibil cu ordinea și cu morala familială și este de natură să pună în pericol integritatea fizică și sănătatea reclamantei. În acest caz, actele antisociale ale pârâtului trebuie sancționate cu promptitudine și cu fermitate în vederea restabilirii raporturilor normale, a reeducării celui vinovat și a prevenirii unor manifestări similare.
Măsura obligării pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă, de reședința acesteia și locul de muncă, și să nu aibă contact telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, se justifică prin necesitatea apărării dreptului reclamantei de a beneficia de integritate psihică și fizică, raportat la actele de violență psihică săvârșite de pârât împotriva reclamantei, acte dovedite în cauză.
Analizând situația de fapt mai sus expusă prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a apreciat că integritatea fizică, psihică și viața reclamantei sunt puse în pericol prin actele de violență exercitate de către pârât, motiv pentru care a dispus emiterea ordinului de protecție în favoarea reclamantei pentru o perioadă de șase luni.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul U. G. .
În motivarea apelului s-a arătat că declarațiile martorului prezentat de reclamantă nu reflectă realitatea întrucât niciodată martorul nu a asistat la nici un potențial conflict între el și reclamantă, declarațiile acestuia bazându-se pe ceea ce a auzit discutându-se în localitate .
Apelantul a mai arătat că a respectat în totalitate interdicțiile impuse prin hotărârea 461/2015, în perioada de 3 luni impusă de instanță nemaiavând nici un contact cu reclamanta, ci doar cu fiica sa, a respectat distanțele impuse însă nu este vina sa că s-a aflat în aceeași zonă din oraș cu reclamanta, iar aceasta l-a fotografiat, inducând în eroare instanța .
Apelantul a mai menționat că nu a contactat-o telefonic sau prin mesaje pe reclamantă, nu a urmărit-o sau amenințat-o în nici un fel și apreciază că această nouă interdicție îi îngrădește dreptul de a-și vedea fetița și de a-și desfășura activitățile zilnice fiindu-i teamă să nu fie din nou fotografiat sau să fie fabricate din nou probe în defavoarea sa.
În drept apelantul a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă și ale legii 217/2003 .
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
În ceea ce privește declarația martorului C. T., audiat de instanța de fond la cererea intimatei reclamante, tribunalul constată că în mod corect instanța a luat în considerare depoziția acestuia, întrucât el a perceput personal amenințările pe care apelantul le-a adus reclamantei într-o întâlnire pe care martorul a avut-o cu apelantul în data de 15.05.2015, astfel încât relatările sale provin și dintr-un fapt perceput personal și nu numai din relatările tatălui reclamantei .
În ceea ce privește temeinicia hotărârii apelate, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că integritatea fizică, psihică și viața reclamantei sunt puse în pericol de către pârât, fapt care rezultă din ansamblul probatoriul administrat . Astfel, atât din declarația martorului C. T., cât și din mesajele trimise intimatei reclamante rezultă că apelantul pârât a amenințat-o pe intimata reclamantă cu acte de violență sau chiar cu moartea, în condițiile în care era deja emis un ordin de protecție a intimatei și apelantul avea interdicție de a o contacta pe intimată prin orice modalitate .
Referitor la motivul de apel ce privește îngrădirea dreptului apelantul de a-și vederea copilul și de a-și desfășura activitățile zilnice, tribunalul constată că acest ordin nu vizează copilul și nu trebuie să afecteze relația tată – copil și nici activitățile zilnice ale apelantului care locuiește în localitatea Țăndărei, intimata locuind în Slobozia .
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază motivele de apel ca neîntemeiate urmând ca, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., să respingă apelul .
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. respinge apelul declarat de apelantul-pârât U. G., domiciliat în Țăndărei, ., jud. Ialomița, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1480 din data de 25.06.2015 a Judecătoriei Slobozia, ca neîntemeiat .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015 .
Președinte, L. M. | Judecător, R. M. I. | |
Grefier, M. I. |
Red./Tehnored.M.L.I.
6 ex./18.09.2015
Jud.fond. L. C.
| ← Curatelă. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
