Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 7/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/R
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. I.
JUDECĂTOR: D. R.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant M. I., domiciliat în Amara, ., jud. Ialomița și recurenta-pârâtă T. (fosta M.) TUDORIȚA, domiciliată în Amara, .. 75, jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 2586 din data de 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat ales T. R. din Baroul Ialomița, cu împuternicire avocațială depusă la fila 12 dosar, lipsind recurenta-pârâtă T. (fosta M.) Tudorița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- recurenta-pârâtă T. Tudorița nu a depus dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 1220 lei așa cum i s-a pus în vedere prin citație la termenul anterior;
- prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20.01.2015, instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentul-reclamant M. I. și a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1220 lei, aferentă cererii de recurs, după care;
Apărătorul recurentului-reclamant precizează că a criticat și la fond expertiza efectuată sub aspectul faptului că M. I. a solicitat să i se atribuie în lot o suprafață mai mare de teren aferent locuinței. În principiu, ambele părți au căzut de acord cu lotizarea în natură, cu separarea imobilului astfel cum a stabilit expertul, însă dl. M. I., având în vedere că locuiește permanent acolo, intimata fiind plecată în străinătate și neavând atât de mare nevoie, cel puțin pentru un timp, de acest teren pe care până acum l-a cultivat recurentul-reclamant și din care își susține existența completându-și veniturile, astfel că din acest punct de vedere solicită refacerea raportului de expertiză cu o nouă variantă în sensul de a i se atribui recurentului-reclamant M. I. o suprafață de teren aferent din porțiunea liberă neocupată de construcții.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului-reclamant, arată că solicită ca toată suprafața liberă să i se atribuie recurentului-reclamant M. I.. De asemenea, precizează că există lotizat terenul în acest sens, dar evaluarea nu mai corespunde. Expertul a ținut să facă niște loturi echilibrate valoric și din acest punct de vedere ar trebui ca recurentul-reclamant M. I. să plătească o sultă, însă să se stabilească cuantumul acesteia. Dacă instanța apreciază că poate să facă această evaluare, nu mai solicită refacerea expertizei.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentului-reclamant arată că în expertiză terenul este evaluat pe metru pătrat.
Tribunalul respinge solicitarea formulată de recurentul-reclamant, prin apărător, cu privire la efectuarea unei expertize, având în vedere că la dosarul cauzei există o propunere de lotizare în sensul solicitat de acesta și, de asemenea, este menționată de expert și valoarea terenului solicitat de către recurentul-reclamant.
Avocat T. R., pentru recurentul-reclamant, învederează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța invocă, din oficiu, în ceea ce privește recursul formulat de recurenta-pârâtă T. Tudorița excepția netimbrăii, având în vedere că a fost citată cu mențiunea consemnării taxei judiciare de timbru în valoare de 1220 lei așa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 14.01.2015, obligație neîndeplinită de către aceasta. Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul, considerându-se lămurit, constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția invocată din oficiu, cât și în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant M. I., având cuvântul, cu privire la excepția netimbrării recursului formulat de recurenta T. Tudorița, excepție invocată din oficiu de instanță, solicită admiterea acesteia ca fiind întemeiată.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului formulat de recurentul-reclamant M. I. și schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în ceea ce privește ieșirea din indiviziune a imobilului și atribuirea în natură a acestuia. Solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit o variantă convenabilă pentru ambele părți așa cum acestea au precizat și în fața instanței de fond în sensul lotizării în natură a imobilului casă de locuit cu varianta propusă de expert, însă reclamantul solicită ca suprafața de teren aferentă construcțiilor, liberă de construcții, să fie atribuită în lotul acestuia .
În subsidiar, în situația în care instanța nu va primi acest punct de vedere, solicită omologarea raportului de expertiză așa cum a fost întocmit și să se atribuire loturile așa cum au fost precizate de expert; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării invocată din oficiu de instanță în ceea ce privește recursul formulat de T. Tudorița și pe fondul cauzei în ceea ce privește recursul declarat de M. I..
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând cu privire la recursurile civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2586 din data de 11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. I., domiciliat în Amara, ., județul Ialomița în contradictoriu cu pârâta T. (fostă M.) TUDORIȚA, domiciliată în Amara la fam. C. Rossi, .. 75, județul Ialomița, ca întemeiată.
S-a constatat că reclamantul M. I. și pârâta T. (fostă M.) TUDORIȚA, au dobândit în timpul căsătoriei (05.02.1978 – 11.11.2007), în cote egale de câte 1/2 pentru fiecare, următoarele bunuri comune, astfel: imobilul casă de locuit în suprafață de 134 mp și terenul aferent de 855 mp (din acte) și 897 mp (din măsurători) situat în Amara, ., județul Ialomița.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul casă de locuit în suprafață de 134 mp și terenul aferent de 855 mp (din acte) și 897 mp (din măsurători) situat în Amara, ., județul Ialomița.
S-a omologat în parte raportul de expertiză imobiliară întocmit în prezentul dosar de dl. expert E. S. G..
S-a atribuit reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă de locuit în suprafață de 134 mp și terenul aferent de 855 mp (din acte) și 897 mp (din măsurători) situat în Amara, ., județul Ialomița.
A obligat reclamantul către pârâtă la plata unei sulte de 59.674 lei și a stabilit termen de achitare a sultei 1 an și 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
A obligat pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.559,48 lei.
În argumentarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2829/11.12.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin neapelare, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părțile din prezenta cauza, respectiv reclamantul M. I. și pârâta T. (fostă M.) TUDORIȚA la data de 05.02.1978 și trecută în Registrul de stare civilă al Primăriei Amara sub nr. 7 din 05.02.1978, din culpă comună.
În ceea ce privește bunurile comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei (05.02.1978 – 11.11.2007), instanța a reținut următoarele, astfel:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1982/30.06.1986 și titlului de proprietate nr._/_ din 12.12.1996, rezultă că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei un imobil casă de locuit în suprafață de 134 mp și terenul aferent de 855 mp (din acte) și 897 mp (din măsurători) situat în Amara, ., județul Ialomița.
În ceea ce privește bunurile comune dobândite de către soți în timpul căsătoriei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 30 Codul familiei (în vigoare la data faptelor), care prevăd că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, orice convenție contrară fiind nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, prin art. 31, Codul familiei determinând în mod limitativ care sunt categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț. În cauză, ambele părți recunosc deopotrivă calitatea de bun comun a imobilului, nici o altă probă administrată neînvederând contrariul.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 36 Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora, iar dacă aceștia nu se învoiesc, împărțirea bunurilor comune se va hotărî de către instanța judecătorească, criteriul esențial în această materie fiind acela al gradului de contribuție efectivă la dobândirea universalității bunurilor comune, iar nu pentru fiecare bun în parte. În cauză, instanța de fond a constatat, de asemenea, că ambele părți sunt de acord ca partajul bunurilor comune dobândite pe timpul căsătoriei de foștii soți să se realizeze în cote egale.
Prin urmare, coroborând dispozițiile legale invocate și situația de fapt prezentată, instanța a reținut că pe timpul căsătoriei părțile au dobândit, în cote egale de câte 1/2 pentru fiecare, următoarele bunuri comune, astfel:
- imobil casă de locuit în suprafață de 134 mp și terenul aferent de 855 mp (din acte) și 897 mp (din măsurători) situat în Amara, ., județul Ialomița.
Potrivit art. 355 Cod civ. coroborat cu art. 669 Cod civ. încetarea regimului comunității prin partaj poate fi cerută oricând; încetarea indiviziunii ținând de esența proprietății comune pe cote părți si presupune nu obligativitatea, ci dreptul subiectiv de a cere oricând ieșirea din indiviziune.
În baza art. 6739 si art. 67310 alin.1 Cod proc.civ., instanța de fond a omologat în parte raportul de expertiză imobiliară întocmit în prezentul dosar, doar în ceea ce privește valoarea imobilului și faptul că acesta nu este comod partajabil în natură.
Cu privire la modalitatea cel puțin stranie și inegală de împărțire a imobilului propusă de expert și având in vedere și dispoz. art. 67310 alin. 4 Cod proc. civ. (la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind, totodată, sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care este obligat să le plătească), dar și solicitările reclamantului în sensul că trăiește efectiv în casă (spre deosebire de pârâtă care este plecată din țară de mai mult timp) cultivând terenul din care se întreține, instanța de fond a atribuit reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă de locuit în suprafață de 134 mp și terenul aferent de 855 mp (din acte) și 897 mp (din măsurători) situat în Amara, ., județul Ialomița, urmând ca reclamantul sa plătească pârâtei o sultă de 59.674 lei, stabilind, conform art. 67310 alin. 4 Cod proc. civ., un termen de 1 an și 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, având in vedere că veniturile reclamantului sunt destul de reduse.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant, a dispus ieșirea din indiviziune a părților și a atribuit imobilul reclamantului, conform celor precizate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul M. I., cât și pârâta T. (fostă M.) Tudorița.
Recurentul-reclamant M. I. prin recursul formulat critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea acestuia în ceea ce privește modalitatea în care s-a dispus ieșirea din indiviziune în mod concret.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a admis acțiunea și i-a atribuit întreg imobilul, obligându-l la plata sultei către intimata-pârâtă.
Critică această soluție având în vedere că instanța de fond, în mod eronat, i-a respins obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză imobiliară. A solicitat ca partajarea imobilului să se facă în natură, în două loturi, însă să-i fie atribuit mai mult teren intravilan aferent.
Ca atare, solicită să se dispună partajarea imobilului în natură, în două loturi, cel puțin așa cum s-a stabilit prin expertiză întrucât, cu toată străduința sa, nu poate achita sulta stabilită, dar nici nu are alt loc unde să poată trăi, pârâta locuind în străinătate.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, iar în dovedire se solicită proba cu înscrisuri.
Recurenta-pârâtă T. Tudorița (fostă M.) prin recursul formulat solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței criticate și, rejudecând cauza, să se omologheze în integralitate raportul de expertiză, în sensul partajării în natură a imobilului casă de locuit și atribuirii loturilor în varianta propusă de expert, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că prima instanță pentru a face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 673 pct. 10 alin. 4 VCPC trebuia să aibă un material probator.
Învederează instanței faptul că împreună cu reclamantul au doi copii majori: o fată plecată din țară și un băiat, căsătorit, la rândul lui, cu copii. Fiul lor locuiește împreună cu reclamantul în imobilul casă de locuit, imobil care arată la momentul actual așa cum a constatat expertul deoarece cu banii trimiși de ea, fiul lor a adus îmbunătățiri casei de locuit și a întreținut-o.
În opinia sa, hotărârii pronunțate în cauză îi sunt aplicabile dispozițiile art. 303 pct. 7 VCPC în sensul că nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Un alt motiv de recurs se referă la termenul acordat reclamantului de 1 an și 6 luni în vederea achitării sultei, care apare ca o încălcare a dreptului său de proprietate. Este un termen exagerat de mare care o prejudiciază din toate punctele de vedere: material – față de rata inflației și din punct de vedere al protecției sociale – nu are unde să locuiască timp de 1 an și 6 luni.
Prin acordarea acestui termen, sentința recurată apare părtinitoare pentru reclamant și inechitabilă pentru ea.
Pentru aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului său.
În drept – art.303 pct. 7 VCPC, art. 303 pct. 9 VCPC, iar în dovedire – înscrisuri.
Tribunalul, în ceea ce privește recursul declarat de T. Tudorița, urmează a-l anula ca netimbrat pentru următoarele considerente:
Recurenta T. Tudorița a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 1220 lei. Deși procedura de citare a fost corect îndeplinită, recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu a achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din citația pentru termenul din data de 22.01.2015, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că, în cauză nu operează scutirea legală – personală sau ca obiect – de obligația timbrării, tribunalul urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, să admită excepția netimbrării cererii de recurs invocată din oficiu și să dispună anularea recursului, ca netimbrat.
În ceea ce privește recursul declarat de M. I., analizând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților, precum și din oficiu, constată că recursul declarat în cauză de recurenta este fondat pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 6739 Cod proc. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama și de acordul părților. La ultimul termen de judecată în fața Judecătoriei Slobozia, ambele părți reprezentate de apărători au solicitat atribuirea loturilor conform raportului de expertiză după ce recurentului reclamant i-au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză prin care solicitase atribuirea unei suprafețe mai mari de teren în spatele curții.
Tribunalul constată că prima instanță nu a ținut cont la atribuirea loturilor de voința părților, atribuind întregul imobil reclamantului în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat acest lucru. Ca atare, tribunalul va avea în vedere poziția exprimată de părți în sensul că sunt de acord cu atribuirea loturilor așa cum au fost formate de expert. Însă, în ceea ce privește lotul care i se cuvine recurentului reclamant, tribunalul va ține seama de faptul că suprafața de teren care îi revine acestuia potrivit raportului de expertiză este mult mai mică decât cea reținută în lotul pârâtei. Astfel, potrivit lotizării întocmită de expert, reclamantului îi revine o suprafață de 177 mp, iar pârâtei o suprafață de 612 mp. Cum, potrivit susținerilor recurentului reclamant, acesta locuiește efectiv în casă, iar pârâta este plecată din țară de mult timp, având nevoie de terenul aferent grădinii pentru a se întreține întrucât veniturile sale din pensie sunt reduse, tribunalul apreciază că se impuse a i se atribui recurentului suprafața de teren aferentă sublotului 03 din raportul de expertiză, respectiv suprafața de 342 mp. Instanța nu va mai proceda la împărțirea în două loturi a acestui teren în condițiile în care nu există o astfel de solicitare din partea vreunei părți, iar terenul este incomod partajabil în natură, așa cum susține și expertul.
Din raportul de expertiză imobiliară rezultă că 1 mp teren aferent casei de locuit are valoarea de 8,5 euro, în raport expertul stabilind și valoarea suprafeței de 342 mp care formează sublotul 03 la suma de_ lei. Având în vedere că prin atribuirea sublotului 03 către recurentul reclamant, cele două loturi formate de expert nu mai sunt egale valoric, tribunalul îl va obliga pe recurent la plata către intimata pârâtă a sumei de_ lei reprezentând sultă. Ținând seama de posibilitățile materiale reduse ale recurentului reclamant, instanța îl va obliga pe acesta să achite pârâtei intimate sulta în termen de 1 an de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Prin urmare, tribunalul va admite recursul declarat de M. I. împotriva sentinței civile nr. 2586/11.11.2014 a Judecătoriei Slobozia pe care o va modifică în parte cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune, astfel:
Va atribui reclamantului M. I. în deplină proprietate:
- sublotul 01 din raportul de expertiză, respectiv încăperile 1, 2, 4 și parțial 3 din casa de locuit C1 și suprafața de 177 mp teren aferent cuprins între punctele 11, 12, 13, 5, 2, 16, 17 cu următoarele vecinătăți: N – O. R. pe 11 ml între pct. 11-13; S – sublot 04 pe 12,25 ml între pct. 16-17; E – sublot 02 pe 14,69 mp între pct. 13-16; V – sublot 03 pe 15,55 ml între pct. 11-17;
- sublotul 03 din raportul de expertiză, respectiv suprafața de 342 mp teren aferent casei de locuit cuprins între pct. 8, 9, 10, 11, 17 cu următoarele vecinătăți: N – O. R. pe 17,50 ml între pct. 10-11; S – M. C. pe 17,39 ml între pct. 8-9; E – sublot 01 pe 15,55 mp între pct. 11-17 și sublot 04 pe 3,51 ml între pct. 8-17; V – m.d. P. E. pe 20,20 ml între pct. 9-10
Va atribui pârâtei T. (fostă M.) Tudorița în deplină proprietate:
- sublotul 02 din raportul de expertiză, respectiv încăperile 5, 6, 7 și parțial 3 din casa de locuit C1 și suprafața de 270 mp teren aferent cuprins între punctele 13, 14, 15, 16, 2, 5 cu următoarele vecinătăți: N – O. R. pe 18,61 ml între pct. 13-14; S – sublot 04 pe 18,30 ml între pct. 15-16; E – .,30 mp între pct. 14-15; V – sublot 01 pe 14,69 ml între pct. 13-16.
Sublotul 04 în suprafață de 108 mp teren aferent casei de locuit va rămâne în indiviziune pentru asigurarea servituții de acces, fiecare parte deținând cota de ½ din această suprafață.
Va obliga reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte în valoare de 12.941 lei în termen de 1 an de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 va obliga intimata la plata către stat a sumei de 1220 lei reprezentând suma pentru care recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Văzând și prevederile art. 377 pct. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta T. (fostă M.) Tudorița, domiciliată în Amara, .. 75, jud. Ialomița.
În baza art. 312 (1) Cod procedură civilă, admite recursul declarat de M. I., cu domiciliul în Amara, ., jud. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 2586/11.11.2014 a Judecătoriei Slobozia, pe care o modifică în parte cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune, astfel:
Atribuire reclamantului M. I. în deplină proprietate:
- sublotul 01 din raportul de expertiză, respectiv încăperile 1, 2, 4 și parțial 3 din casa de locuit C1 și suprafața de 177 mp teren aferent cuprins între punctele 11, 12, 13, 5, 2, 16, 17 cu următoarele vecinătăți: N – O. R. pe 11 ml între pct. 11-13; S – sublot 04 pe 12,25 ml între pct. 16-17; E – sublot 02 pe 14,69 mp între pct. 13-16; V – sublot 03 pe 15,55 ml între pct. 11-17;
- sublotul 03 din raportul de expertiză, respectiv suprafața de 342 mp teren aferent casei de locuit cuprins între pct. 8, 9, 10, 11, 17 cu următoarele vecinătăți: N – O. R. pe 17,50 ml între pct. 10-11; S – M. C. pe 17,39 ml între pct. 8-9; E – sublot 01 pe 15,55 mp între pct. 11-17 și sublot 04 pe 3,51 ml între pct. 8-17; V – m.d. P. E. pe 20,20 ml între pct. 9-10
Atribuie pârâtei T. (fostă M.) Tudorița în deplină proprietate:
- sublotul 02 din raportul de expertiză, respectiv încăperile 5, 6, 7 și parțial 3 din casa de locuit C1 și suprafața de 270 mp teren aferent cuprins între punctele 13, 14, 15, 16, 2, 5 cu următoarele vecinătăți: N – O. R. pe 18,61 ml între pct. 13-14; S – sublot 04 pe 18,30 ml între pct. 15-16; E – .,30 mp între pct. 14-15; V – sublot 01 pe 14,69 ml între pct. 13-16.
Sublotul 04 în suprafață de 108 mp teren aferent casei de locuit rămâne în indiviziune pentru asigurarea servituții de acces, fiecare parte deținând cota de ½ din această suprafață.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte în valoare de 12.941 lei în termen de 1 an de la data pronunțării prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 obligă intimata la plata către stat a sumei de 1220 lei reprezentând suma pentru care recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. R. D. T. I. I. M.
Red.I. M.
Tehnored.I. M.
2 ex./30.01.2015
Jud.fond.S. P.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 639/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1906/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
