Pensie întreţinere. Sentința nr. 1312/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1312/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2684/229/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 676A
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Judecător – D. C. T.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea apelului minori și familie privind pe apelantul-pârât T. G. împotriva sentinței civile nr.1312/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. A., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât T. G., asistat de avocat S. A. și intimatul-reclamant T. A., asistat de avocat Z. Adreea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul-reclamant a depus întâmpinare;
Prioritar dezbaterilor, instanța dă sfaturi de împăcare părților.
Apelantul-pârât T. G. arată că s-a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, dar reclamantul nu s-a prezentat. Întrebat fiind arată că în prezent are o pensie de 3.200 lei și este dispus să-i dea fiului său o pensie de 150 lei/lună.
Intimatul-reclamant T. A. arată că are un venit lunar de 670 lei și nu s-a prezentat la mediere motivat de faptul că pârâtul a refuzat să-i comunice ce venituri realizează pe lună.
Apelantul-pârât T. G. arată că venitul pe care îl realizează din pensie este confidențial și nu se poate ajunge la o înțelegere între părți având în vedere relațiile conflictuale.
Apărătorul apelantului-pârât arată că întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant la dosarul cauzei este depusă peste termenul legal și solicită decăderea acestuia din dreptul de a mai depune înscrisuri.
La rândul său depune extras de cont din care rezultă că apelantul a contractat un credit, pentru care plătește o rată lunară de 1.000 lei.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că, în opinia sa, întâmpinarea este depusă în termen legal și depune în susținerea afirmațiilor tichet recomandare.
Totodată solicită proba cu înscrisuri respectiv decizia medicală asupra capacității de muncă.
Instanța verificând actele și lucrările dosarului respinge excepția tardivității depunerii întâmpinării având în vedere că s-a stabilit un termen de depunere al întâmpinării de 5 zile, aceasta a fost primită pe 04.08.2015 iar aceasta s-a depus pe 10.08.2015, în termenul prevăzut de lege.
Instanța, în ședință publică, înmânează apărătorului apelantului-pârât un exemplar al întâmpinării și acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv dovada împrumutului contractat de apelant.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv decizia medicală asupra capacității de muncă din care rezultă că intimatul are capacitatea de muncă pierdută în totalitate.
Apărătorul apelantului-pârât solicită acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării, având în vedere că la data formulării apelului decizia medicală nu exista, aceasta fiind emisă la dara de 17.07.2015.
Instanța admite proba cu înscrisuri pentru ambele părți, ia act că acestea au fost depuse la dosar și respinge cererea de amânare formulată de apărătorul apelantului-pârât având în vedere că starea de sănătate a intimatului era cunoscută, iar întâmpinarea se afla la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantului-pârât și apărătorul intimatului-reclamant, pe rând, întrebați fiind, arată că nu au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și acordă cuvântul în susținerea respectiv combaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului și în baza art.480 Cod procedură civilă schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, pentru următoarele considerente:
Învederează că și prin decizia înmânată la acest termen rezultă că reclamantul are un handicap accentuat de grad 2 care se încadrează sub incidența Legii nr. 448/2006. Arată că, persoanele care au un handicap accentuat nu au capacitatea de muncă pierdută, conform dispozițiilor legale, motiv pentru care nu poate fi reținut faptul că intimatul este încadrat într-un grad de invaliditate astfel cum a reținut instanța de fond, acesta putând presta o muncă. Apreciază că în mod greși instanța de fond a reținut faptul că dreptul la muncă al reclamantului se prezumă, în opinia sa acesta trebuind demonstrat și trebuie demonstrat cu acte medicale, singurul act medical care stabilește fără putință de tăgadă faptul că o persoană are sau nu capacitate de muncă este certificatul medico-legal, ori la dosarul cauzei sunt depuse doar decizii medicale care îi sunt necesare intimatului pentru a obține venituri sociale, stabilite prin legi speciale, și nu există un certificat medico-legal. În susținerea afirmațiilor arată că este decizia ICCJ nr.211 din 08.02.1978 care arată că, incapacitatea de muncă trebuie dovedită cu act medico-legal. Arată că potrivit dispozițiilor art.513 teza 2 din Codul civil obligația de întreținere se datorează numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Ori condițiile prevăzute de lege în speța de față sunt cele prevăzute de art.524 din Codul civil. Arată că potrivit art.524 cod civil are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie neputându-se întreține din munca sau bunurile sale. Precizează că două sunt condițiile prevăzute de lege pentru ca p persoană să aibă dreptul la întreținere din partea celeilalte persoane: starea de nevoie și imposibilitatea de a se întreține singur. Învederează că, la acestea, din jurisprudența dar și din dispozițiile art. 526 Cod civil s-a mai adăugat o a treia condiție, respectiv comportamentul corespunzător al creditorului întreținerii.
Apreciază că, în cauză, nu a fost dovedită lipsa capacității de muncă, nu există relații între cele două părți, intimatul are un venit de 670 lei, acesta fiind venitul minim pe economie. De asemenea, arată că apelantul este o persoană care a lucrat în cadrul armatei și are această pensie datorită propriilor merite. Din punctul său de vedere hotărârea pronunțată de prima instanță este o sancțiune primită de apelantul-pârât pentru faptul că o viață întreagă a muncit, a învățat, a respectat niște rigori impuse de viața militară.
Învederează că între cele două părți nu există relații, intimatul nu îi spune tată apelantului și nu îl respectă.
În situația în care instanța va trece peste aceste aspecte și va considera că intimatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea primi o pensie solicită ca aceasta să fie calculată la valoarea la care apelantul a spus că o poate plăti, având în vedere că acesta are un împrumut bancar de 1.000 lei/lună, este persoană în vârstă și necesită medicamente, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că din decizia medicală asupra capacității de muncă nr.2577 rezultă că intimatul are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, este încadrat în grad de invaliditate II.
Cu privire la cea de-a doua critică din motivele de apel arată că art.516 Cod civil stabilește că obligația de întreținere este datorată între părinți și copii, art.524 Cod civil care stabilește că are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neavând putința de a munci, fiind dovedită starea de nevoie, și art. 527 din același act normativ care spune că poate fi obligat la întreținere numai cel care are venituri, fiind făcută dovada că au crescut veniturile apelantului de la 30 lei la 320 lei.
În opinia sa apelul este nefondat, solicită respingerea lui, fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1312 pronunțată de Judecătoria Fetești la data de 16.05.2014 s-a admis cererea formulată de reclamantul T. A., cu domiciliul în mun. Fetești, .. F1, ., județul Ialomița în contradictoriu cu pârâtul T. G., cu domiciliul în mun. Fetești, ., ., ..
A majorat pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 1214 pronunțată de Judecătoria Fetești la data de 12.06.1998, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 558/21.09.1998 a Tribunalului Ialomița, în sarcina pârâtului, de la suma de 300.000 lei vechi (30 lei) lunar, la suma de 796 lei lunar, de la data introducerii acțiunii, respectiv 18.11.2013, până la încetarea stării de nevoie în care acesta se află, luându-se totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza materialului probator administrat în cauză, că pârâtul T. G. a fost obligat să plătească în favoarea fiului său, reclamantul T. A., o pensie de întreținere în cuantum de 300.000 lei vechi (30 lei), prin sentința civilă nr. 1214 pronunțată de Judecătoria Fetești, definitivă, motivat de faptul că acesta, deși major, este în incapacitate de muncă, fiind încadrat în grad de invaliditate II, aflându-se în stare de nevoie.
S-a constatat, potrivit actelor medicale depuse la dosar, că reclamantul are capacitatea de muncă pierdută, este încadrat în gradul II de invaliditate, beneficiind de o pensie în cuantum de 234 lei. Din cauza afecțiunilor de care suferă, reclamantul nu își poate procura singur toate mijloacele necesare traiului, astfel fiind întrunite dispozițiile art. 516, 526 și 529 Cod civil.
În raport de dispozițiile legale arătate s-a reținut că obligația părintelui persistă și după ajungerea copilului la maturitate, dacă acesta se află în stare de nevoie și există incapacitatea de a munci, câtă vreme se face dovada că subzistă incapacitatea de a munci și în prezent.
Întrucât reclamantul a dovedit că se află în incapacitate de a munci, fiind încadrat în grad de invaliditate II, subzistând starea de nevoie, instanța a considerat că sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii, pentru ca pârâtul să fie obligat legal a presta întreținere reclamantului.
Referitor la veniturile pârâtului, reclamantul a făcut dovada existenței și cuantumului acestora.
Având în vedere toate aceste aspecte, precum și faptul că în cauza dedusă judecății pârâtul nu a contestat starea de nevoie a reclamantului, instanța a stabilit în sarcina pârâtului o pensie de întreținere potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, luând în considerare veniturile pârâtului conform cuponului de pensie aflat la fila 36 dosar.
Astfel, având în vedere nevoile reclamantului T. A., în raport cu vârsta acestuia, respectiv cheltuielile legate de hrană, îmbrăcăminte, etc. instanța l-a obligat pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul său net lunar, sub forma unei sume de bani, respectiv 796 lei.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel motivat pârâtul T. G., considerând-o nelegală și netemeinică.
Se susține de către apelant că instanța de fond a confundat încadrarea în grad de handicap cu încadrarea în grad de invaliditate, reclamantul fiind o persoană cu un handicap accentuat de grad II, aspect ce reiese din certificatul de încadrare în grad de handicap emis sub nr. 4177/04.10.2005, primind în prezent o indemnizație de 340 lei, în baza aceluiași certificat având o . alte drepturi: reducere telefon, gratuitate medicamente, transport, etc..
Faptul că reclamantul nu a întreprins nici un demers în a obține venituri conform bolii de care suferă, faptul că nu a încercat să fructifice prevederile legislative sau să respecte obligațiile legale, nu îi poate fi imputabil apelantului și nici nu trebuie să fie sancționat financiar pentru asta.
D. urmare, motivarea instanței de fond cum că reclamantul este încadrat în grad de invaliditate II, având capacitatea de muncă pierdută, este greșită și trebuie înlăturată.
De asemenea, în mod greșit consideră instanța de fond că starea de nevoie a reclamantului este prezumată relativ de lege, deoarece folosește drept argument faptul că acesta are capacitatea de muncă pierdută.
Niciunul din temeiurile de drept pe care și-a întemeiat cererea reclamantul nu poate fi reținut pentru a fi obligat la plata pensiei de întreținere.
Sarcina dovedirii stării de nevoie revine celui care pretinde întreținere și nu este prezumată.
Consideră că cererea astfel formulată de reclamant este un abuz de drept și a fost făcută cu încălcarea principiului bunei credințe, iar în situația în care instanța ar fi stabilit în mod corect obligarea sa la plata întreținerii reclamantului, cuantumul întreținerii trebuia calculat corespunzător atât veniturilor sale cât și întreținerii familiei în acest moment, respectându-se principiul proporționalității.
Apelantul mai arată că are contractat un credit pentru care plătește 1.000 lei rată/lună, că este o persoană în vârstă și suferă atât el cât și soția sa de numeroase boli cronice, pentru care medicamentele sunt costisitoare.
Instanța a stabilit plata pensiei în raport de dispozițiile art. 529 alin. 2 Cod civil, obligându-l la o pensie de întreținere de 796 lei lunar, în condițiile în care reclamantul are un venit net de 1.136 lei (796 lei pensia + 340 lei indemnizație handicap) la care se adaugă și alte facilități legale, în condițiile în care refuză să muncească, la acest moment salariul minim net fiind de 670 lei/lună (1.626 lei salariul mediu net).
Pentru toate aceste considerente apelatul solicită admiterea apelului și rejudecând să se dispună, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar reducerea cuantumului pensiei de întreținere.
Prin întâmpinarea depusă intimatul-reclamant T. A. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, având în vedere dispozițiile legale care reglementează obligația legală de întreținere, încadrarea în grad de handicap, precum și situația de fapt, probată, care este contrară celei susținute de apelant.
Prima critică adusă sentinței se referă la faptul că reclamantul nu are capacitatea de muncă pierdută, deoarece este persoană cu handicap și nu încadrată în grupă de invaliditate.
Așa cum rezultă din Decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2557/17.07.2015 emisă de Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Slobozia, reclamantul are capacitatea de muncă pierdută total, fiind încadrat în grad de handicap II accentuat conform Deciziei nr. 4177/04.10.2005.
O a doua critică vizează faptul că instanța de fond a confundat încadrarea în grad de handicap cu încadrarea în grad de invaliditate.
Intimatul apreciază că nu este vorba de nicio confuzie, instanța apreciind în mod corect asupra pierderii totale a capacității de muncă, aspect confirmat și de actele medicale depuse în susținerea cererii.
O a treia critică adusă sentinței se referă la greșita interpretare a instanței de fond a dispozițiilor care reglementează obligația de întreținere, în sensul că nu s-a făcut dovada stării de nevoie prevăzută de dispozițiile art. 524 Cod civil. Intimatul consideră că a făcut dovada cu acte medicale valabile, că sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii impuse de lege, respectiv starea de nevoie cât și incapacitatea de a munci, suma pe care acesta o primește cu titlu de pensie de invaliditate neputându-i acoperi nevoile zilnice.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Tribunalul, examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele de apel formulate, de susținerile părților și de prevederile legale incidente, consideră apelul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește criticile vizând greșita reținere a îndeplinirii condițiilor legale pentru ca apelantul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiului său, tribunalul le apreciază ca neîntemeiate, deoarece, din probele administrate la prima instanță de către reclamant și înscrisurile depuse de acesta în apel, rezultă fără echivoc că subzistă și în prezent situația avută în vedere de către instanța care a pronunțat sentința civilă nr. 1214/1998, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 558/1998, prin care apelantul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 30 lei, în favoarea fiului său major.
Astfel, intimatul – reclamant T. A. este persoană ce prezintă un grad de handicap accentuat, gradul II de invaliditate, având capacitate de muncă pierdută total – așa cum rezultă din decizia medicală nr. 2557/17.06.2015 emisă de Casa Teritorială de Pensii Ialomița – Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă, ceea ce face ca starea de nevoie în care acesta se află să fie prezumată legal, prezumție ce nu a fost răsturnată de către apelant prin dovezile administrate.
Starea de nevoie a intimatului – reclamant există, deoarece acesta nu se poate întreține din muncă și nici nu dispune de bunuri care să-i asigure resursele financiare necesare pentru aceasta.
Faptul că intimatul beneficiază lunar de suma de 670 lei, așa cum a declarat în fața instanței de apel în ședința din 22 septembrie 2015, din care 234 lei reprezintă drepturi bănești pentru persoane cu handicap, nu înlătură starea de nevoie în care se află reclamantul, acesta fiind îndreptățit la a solicita și primi întreținere în condițiile art. 516 și următoarele Cod civil, așa cum s-a reținut prin hotărârea pronunțată.
Așa fiind, tribunalul apreciază că printr-o interpretare corectă a probelor administrate și o aplicare întocmai a dispozițiilor legal incidente, instanța de fond a considerat că reclamantul este îndreptățit a primi întreținere de la apelant, acesta din urmă având mijloace pentru a-i plăti lunar o sumă de bani.
Văzând înscrisurile depuse la dosar de către apelantul – pârât din care rezultă că acesta plătește lunar din pensia pe care o încasează, suma de 1.000 lei rată pentru restituirea unui credit bancar, la care se adaugă alte cheltuieli cu întreținerea curentă, a sa și a soției, care are un venit de numai 312 lei lunar, inclusiv pentru procurarea de medicamente, având în vedere vârsta și afecțiunile de care suferă, tribunalul consideră că stabilirea de către instanța de fond a cuantumului pensiei de întreținere la limita maximă de ¼ din venitul net lunar al debitorului obligației s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor art. 527 alin. 2 Cod civil.
Reținând că obligația de întreținere a reclamantului este datorată atât de către tatăl acestuia, cât și de mama acestuia, T. E., cu care reclamantul locuiește și care este beneficiara unei pensii lunare în cuantum de 1432 lei, în raport de considerentele expuse și având în vedere prevederile art. 529 alin. 1 Cod civil, tribunalul stabilește la 500 lei lunar cuantumul obligației de întreținere datorată de apelant în favoarea intimatului, sens în care, admițând apelul, va schimba în parte hotărârea pronunțată, menținând celelalte dispoziții ale acesteia.
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă admite ca fondat apelul declarat de apelantul T. G. cu domiciliul în mun. Fetești, ., ., . împotriva sentinței civile nr.1312 din 16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care o schimbă în parte cât privește cuantumul pensiei de întreținere datorată de apelant pe care îl stabilește la suma de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelante.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22.09.2015.
PreședinteJudecătorGrefier
Red./Tehnored.D.C.T.
4 ex/07.10.2015
Jud fond I. G. C.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 530/2015. Tribunalul... → |
|---|
