Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 06-08-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 1325/229/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.552 A
Ședința publică din data de 6 august 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil- minori și familie, formulat de apelanta-reclamantă M. V. C. împotriva sentinței civile nr.298/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. Simonica pentru apelanta-reclamantă și a lipsit intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că intimatul-pârât a depus la dosar cerere prin care învederează că este de acord cu apelul formulat de către apelanta-reclamantă.
Avocat T. Simonica pentru apelanta-reclamantă solicită în susținerea cererii proba cu înscrisurile depuse la dosar. Depune chitanțele cu care face dovada onorariului de avocat și a cheltuielilor de transport și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză sau excepții de invocat.
Tribunalul apreciază ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei proba cu înscrisuri propusă de către apelantă, o încuviințează și ia act că înscrisurile sunt depuse la dosar după care, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților.
Avocat T. Simonica pentru apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, apreciind că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală doar în ceea ce privește capătul de cerere constând în exercitarea autorității părintești.
În susținerea apelului consideră că în cauză pot fi aplicate prevederile art.35 alin.8 din Legea nr.272/2004, legiuitorul dând eficacitate per ansamblu interesului superior al copilului astfel că instanța de fond putea să extindă acest articol coroborat și cu dispozițiile noului cod civil și mai ales cu voința minorei în vârstă de 15 ani.
Din întregul material probatoriu rezultă lipsa de interes a intimatului în ceea ce privește creșterea și educarea copilului această lipsă de interes având consecințe asupra activităților minorei deoarece este nevoie de acordul tatălui, însă acesta este greu de găsit întrucât lucrează în străinătate și mai mult, are o altă familie.
Față de declarația depusă de intimat la dosar prin care este de acord cu cererea apelantei, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu plata cheltuielilor de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.298 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Fetești s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta M. V.-C., CNP-_ domiciliată în Fetești, . județul Ialomița cu rezidență în Italia, Provincia Varese, orașul Ferno in Ticino nr.20 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat T. Simonica în Fetești, . împotriva pârâtului S. M., CNP-_, domiciliat în Slobozia, ..1, . județul Ialomița.
S-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora S. A. - A., născută la data de 30 01 2000, de către ambii părinți și s-a stabilit locuința minorei S. A. - A. la mamă.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de naștere ., nr._ eliberat de Primăria Municipiului Slobozia – act naștere nr. 142/31.01.2000 – minora S. A.– A. s-a născut la data de 30 ianuarie 2000 și este fiica lui S. M. și M. V. C..
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art.398 alin.1, art.483 și art.496 Cod civil, s-a desprins concluzia că instanța este chemată, în caz de neînțelegere, să soluționeze modul de exercitare a autorității părintești și să stabilească locuința copilului minor.
A arătat instanța că în ceea ce privește modul de exercitare al autorității părintești, regula este aceea că autoritatea părintească se exercită de ambii părinți.
Excepția o reprezintă situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, când instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. În această situație, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Potrivit art.35 alin 7se considera motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești”.
Solicitarea reclamantei ca autoritatea părinteasca față de minoră să fie exercitată exclusiv de către aceasta nu a fost primită de instanță, în primul rând pentru că reclamanta nu a invocat vreun ,, motiv temeinic,, așa cum acestea se regăsesc în accepțiunea prevederilor articolelor menționate din Legea 272/2004 și în al doilea rând pentru faptul că nici probele administrate în cauză nu au reliefat un asemenea motiv.
Astfel depozițiile martorilor audiați în cauză au făcut referire la relațiile dintre reclamantă și pârât dar și la faptul că pârâtul achita minorei pensie de întreținere. În acest sens, distanțele mari între locuințele părinților, uneori situate chiar în state diferite, nu constituie, prin ele însele, motive temeinice pentru exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către unul din părinți.
În absența oricăror probe și a reținerii unui motiv pentru exercitarea autorității de către unul dintre părinți, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun.
Împrejurarea că minora locuiește cu mama în Italia nu justifică înlăturarea celuilalt părinte de la luarea deciziilor importante care îl privesc, fiind esențial pentru dezvoltarea firească a copilului și pentru respectarea interesului său superior ca tatăl să fie o prezență constantă în viața sa și să își exercite în mod corespunzător drepturile și obligațiile părintești care îi revin.
A reținut instanța de fond că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi consumator de droguri sau de alcool, că ar pune în pericol grav dezvoltarea minorului, nefiind incidentă nici o altă situație similară, care să justifice exercitarea autorității părintești doar de către mamă.
Stabilirea locuinței minorei la unul din părinți nu se rezumă la obligarea acestuia de a-i oferi acesteia o cameră în care să locuiască, ci chiar îngrijirea și educarea permanentă de care are nevoie minora.
Din probatoriul administrat reiese în mod cert că minora este bine îngrijită de către mamă, că aceasta îi dedică timp minorei și că cele două sunt foarte atașate una de cealaltă.
Având în vedere toate aceste aspecte precum si concluziile comisiei rogatorii, instanța a dispus stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei M. V. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. V.-C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește capătul de cerere care vizează exercitarea autorității părintești, solicitând exercitarea exclusiv a acesteia și nu în comun cu intimatul-pârât.
În motivarea cererii apelanta-reclamantă arată că instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, respectiv declarațiile olografe ale minorei în care aceasta declară că nu își cunoaște tatăl, acesta nu a luat niciodată legătura cu ea și cu care nu are nici o relație. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimatul a încercat să se exonereze de răspunderea paternă încă de la nașterea minorei, a contestat chiar paternitatea acesteia, nu a contribuit niciodată la creșterea copilului, pensia de întreținere plătind-o sporadic deși lucrează în străinătate și realizează venituri.
Față de aceste aspecte rezultă neîndoielnic faptul că pârâtul nu a oferit garanții morale minorei, nu s-a ocupat creșterea și educarea acesteia, nu s-a prezentat niciodată la instanță pentru a-și susține un punct de vedere sau să-și manifeste interesul pentru a vizita minora, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut dispozițiile legale în domeniu fără a ține seama și de comportamentul, atitudinea tatălui față de copil.
Apelanta apreciază că în cauză pot fi aplicate prevederile art.35 alin.8 din Legea nr.272/2004 iar dispozițiile art.35 alin.7 nu pot fi interpretate doar stricto senso, legiuitorul dând eficacitate per ansamblu interesului superior al copilului astfel că instanța putea să extindă acest articol coroborat și cu dispozițiile noului cod civil și mai ales cu voința minorei în vârstă de 15 ani.
Pentru aspectele arătate solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate doar cu privire la schimbarea măsurii de exercitare a autorității părintești în mod exclusiv de către apelantă iar pe fondul cauzei solicită admiterea integrală a cererii principale astfel cum a fost formulată și individualizată.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.466,470,479, 480 C.pr.civ. iar în susținerea cererii solicită proba cu înscrisuri.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în cauză, la data de 5 august 2015 depunând o cerere prin care arată că apreciază ca îndreptățită cererea reclamantei și consimte la aceasta.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și de dispozițiilor art.476 cod procedură civilă și având în vedere probele administrate, apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Art.483 alin. (1) C.civ. definește „autoritatea părintească" drept „ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți".
Potrivit art.398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorității părintești are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorințele părinților, care, nu de puține ori, pot fi egoiste si posesive.
Cu toate acestea, pot interveni și situații obiective care să facă imposibilă exercitarea autorității părintești de ambii părinți, acestea fiind prevăzute de art.507 NCC, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinți, indiferent dacă părinții sunt căsătoriți sau nu.
Din probatoriul administrat tribunalul constată existența de motive întemeiate, astfel cum art.398 Codul civil prevede, pentru ca autoritatea părintească să se exercite în mod exclusiv de către reclamantă, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți creând minorei o suferință sufletească ce nu poate fi îndepărtată decât prin stabilirea exercitării autorității părintești în mod exclusiv de către mama sa.
Tribunalul are în vedere comportamentul pârâtului care manifestă un dezinteres total față de copil și refuzul clar și fără echivoc al acestuia de a se implica în viața copilului, atitudine care marchează într-un mod negativ și dureros viața copilului. Audiată de autoritățile din Italia, minora a declarat că nu își amintește nimic despre el, că nu a făcut niciodată parte din viața ei, nu a căutat-o și nu vrea să știe despre el deoarece este un străin pentru ea.
Se menționează în raportul de evaluare psihologică faptul că vorbind despre tatăl ei, minora evidențiază furie și tristețe și cât de mult a suferit.
Având în vedere că intimatul pârât a depus la dosar, în calea de atac, o declarație prin care arată că este de acord cu cererea reclamantei, față de lipsa de implicare a acestuia în viața minorei și trauma psihică provocată acesteia prin acest comportament tribunalul apreciază că există motive temeinice pentru a se dispune ca exercitarea autorității părintești să se facă numai de către un părinte, respectiv numai de către mamă, această măsură răspunzând interesului superior al copilului.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat,urmând ca în baza art.480 alin.2 și 3 să îl admită și pe cale de consecință va schimba în parte sentința apelată, numai în ceea ce privește autoritatea părintească, ce urmează să fie exercitată numai de către mamă, păstrându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Având în vedere că intimatul pârât este cel căzut în pretenții, apelanta având câștig de cauză, în baza art.453 cod procedură civilă tribunalul îl va obliga pe acesta către apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.070 lei din care 70 lei reprezintă cheltuieli de transport iar 1.000 lei onorariu avocat.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.2 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelanta reclamantă M. V. C. CNP-_ domiciliată în Fetești, . județul Ialomița cu rezidență în Italia, Provincia Varese, orașul Ferno in Ticino nr.20 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat T. Simonica în Fetești, Aleea Depoului ., . împotriva sentinței civile nr.298 din 16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Fetești pe care o schimbă în parte, cât privește admiterea cererii principale și soluția dată capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești și în consecință:
Admite în tot cererea formulată de către reclamanta M. V. C. în contradictoriu cu pârâtul S. M. CNP-_, domiciliat în Slobozia, ..1, . județul Ialomița..
Dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora S. A. A., născută la 30.01.2000, să se facă doar de către reclamanta M. V. C..
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe intimatul S. M. către apelanta M. V. C. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.070 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. RalucaMunteanu L. I. B. C.
Semnează Președintele
Completului.
Red.tehnored. IMR
6 ex/20.08.2015
Judec.fond T. F. A.
..08.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1173/2015. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1312/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
