Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 530/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 17071/303/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ NR. 530 A
Ședința publică din data de 16.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. C. – T.
Judecător: T. I.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă E. G., cu domiciliul în orașul Chitila, ..12, jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. S. C., în mun. București, .. 15, ., etaj 3, apt.128, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 618/20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul-pârât E. A. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă E. G. personal și asistată de doamna avocat S. C. și intimatul-pârât E. A. D. personal și asistat de doamna avocat T. R..
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Avocat S. C., pentru apelanta-reclamantă, arată că a lua la cunoștință despre întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât, și depune la dosarul cauzei dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
Avocat T. R., pentru intimatul-pârât, arată că motivele de apel au fost trimise de apelantă prin plic la data de 30.03.2015, o altă dovadă că s-a promovat apel neexistând la dosar, astfel încât, având în vedere că termenul de declarare a apelului era de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, respectiv de la data de 20.03.2015, înțelege să invoce tardivitatea formulării apelului.
Avocat S. C., având cuvântul, învederează instanței că la fila 18 din dosar există apelul declarat de reclamantă la data de 26.03.2015 și comunicat prin mail, s-a așteptat apoi hotărârea și ulterior au fost depuse și motivele de apel, astfel că solicită respingerea acestei excepții.
Instanța, verificând, constată că într-adevăr există depus apelul declarat de apelanta-reclamantă E. G., înregistrat la Judecătoria Slobozia la data de 26.03.2015.
Față de această situație, apărătorul intimatului-pârât învederează că înțelege să nu mai susțină această excepție.
Avocat T. R., pentru intimatul-pârât, arată că prin întâmpinare s-a solicitat decăderea apelantei întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 470 Cod procedură civilă, în sensul că prin cererea de apel aceasta nu a indicat motivele de fapt pe care se sprijină cererea.
La interpelarea instanței, apărătorii părților declară pe rând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, astfel că instanța acordă cuvântul apelantei prin apărător pentru susținerea apelului, în raport și de apărările formulate de către intimatul-pârât în întâmpinarea depusă.
Avocat S. C., referitor la această sancțiune a decăderii învederează dispozițiile art. 470 alin. 5 Cod procedură civilă, prin care se arată că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă de la data comunicării.
Apreciază că apelanta-reclamantă s-a încadrat în acest termen, și există dovada la dosar.
În baza dispozițiilor art. 999 Cod procedură civilă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii apelantei.
Temeinicia prezentei cereri subzistă în condițiile în care atât apelanta cât și minora au dreptul de a le fi respectată viața de familie, în acest sens fiind și dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din punctul său de vedere, chiar și pentru o măsură luată provizoriu nu este în interesul minorei ca aceasta să fie îngrijită de către bunica paternă. Consideră că acest fapt contravine dispozițiilor alin. 2 al art. 5 din Legea nr. 272/2004. De asemenea, consideră că instanța de fond a trecut peste probele evidente în dosar, care dovedesc faptul că minora este îngrijită de către bunica paternă, și în susținerea acestui lucru vine caracterizarea depusă de către educatoarea minorei, și de asemenea răspunsurile la interogatoriu date de către intimatul-pârât prin care recunoaște că are un loc de muncă în București, că într-adevăr face naveta între satul Orboiești și locul de muncă din București, toate aceste aspecte relevând faptul că minora nu este îngrijită îndeaproape de către tată.
Din punctul său de vedere apreciază că instanța de fond a statuat în mod corect și asupra calificării mediului de la domiciliul mamei, și a arătat că este un mediu propice pentru dezvoltarea normală a minorei.
Cu toate acestea, hotărârea instanței de fond a fost de stabilire a domiciliului minorei la domiciliul tatălui, în condițiile în care pentru minoră ar fi greu să schimbe școala, care se află destul de aproape și mama poate să o înscrie pe minoră în clasa I.
De asemenea, cu privire la programul de vizitare, așa cum a arătat pe larg în motivele de apel dar și în concluziile scrise pe care le va depune, de ce nu este favorabil și nu duce la o apropiere între părți, având în vedere că intimatul pune piedici în dezvoltarea relației dintre mamă și minoră.
Se depun concluzii scrise și se arată de către apărătorul apelantei-reclamante că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocat T. R., pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefiind fondat, dacă se va trece peste excepția invocată, apreciind că Judecătoria Slobozia a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și a avut în vedere în primul rând interesul superior al copilului, așa cum dispozițiile legale prevăd.
Minora, de la naștere și până în prezent s-a aflat numai în domiciliul din Orboiești, acolo a fost îngrijită de părinți, inițial dar ajutați în permanență de bunica paternă.
Situația care este în prezent era și înainte ca părțile să se separeu, în sensul că mama minorei avea serviciu la București și numai în weekend venea acasă în Orboiești, astfel încât în mod permanent minora era îngrijită în principal, așa cum s-a afirmat, de către bunica paternă. După ce părțile sa-u separat, tatăl a fost cel care a preluat sarcinile îngrijirii și întreținerii minorei, în prezent acesta făcând naveta între București și Orboiești zilnic.
Urmează a se avea în vedere faptul că mediul familial al minorei este acolo în Orboiești, în afară că frecventează cursurile școlii, acolo are prieteni, acolo are bunici, acolo se înțelege foarte bine cu tatăl.
Mama dorește să ia minora, cel puțin provizoriu cum susține, din acest mediu și să o ducă pe aceasta într-un mediu total necunoscut. Nu a încercat niciodată să ia minora și să meargă cu ea la domiciliul său actual, în domiciliul în care stă cu chirie, în care se află mai multe persoane, necunoscute minorei.
De altfel, cum a rezultat și din probele din dosar, legătura dintre minoră și bunica maternă este aproape inexistentă, de la naștere și până în prezent aceasta văzând-o pe minoră de 2 – 3 ori.
Mai mult, chiar dacă după separarea părților, mama minorei nu a fost niciodată împiedicată să își vadă copilul, ba a mai fost și găzduită peste noapte ori de câte ori a vrut, de către bunica paternă, tocmai în scopul de a nu periclita în nici un fel legăturile personale dintre minoră și mamă, aceasta nerespectând nici măcar programul stabilit prin ordonanța președințială, nemaivăzându-și copilul de aproape o lună, fără să fi fost împiedicată să facă acest lucru.
De aceea, cel puțin până la soluționarea acțiunii de divorț, având în vedere probele administrate, apreciază că se impune menținerea hotărârii instanței de fond, în sensul ca minora să aibă domiciliul provizoriu la tată, până când se va stabili definitiv, prin probe, care este interesul superior al minorei, acela de a avea domiciliul pe mai departe acolo unde s-a născut, a crescut și unde este bine îngrijită, fără cheltuieli de judecată.
Avocat S. C., având cuvântul în replică, arată că se vorbește despre faptul că mama nu a încercat să o ducă pe minoră în mediul în care locuiește, însă aceasta a fost împiedicată de către intimat, în sensul că i-a cerut acestuia să o aducă personal și să o ia la momentul în care se întoarce acasă, iar acesta nu a dorit.
Instanța, considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului cu minori și familie de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.618 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe cale de ordonanță președințială s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă E. G., cu domiciliul în orașul Chitila, ..12, jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. S. C., în mun. București, ..15, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant E. A. D., cu domiciliul în comuna Andrășești, ..
S-a admis cererea formulată de pârâtul-reclamant E. A. D., cu domiciliul în . în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă E. G., cu domiciliul în orașul Chitila, ..12, jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. S. C., în mun. București, ..15, ..
S-a stabilit domiciliul minorei E. A. C., până la soluționarea definitivă a procesului de divorț ce face obiectul dosarului nr._/303/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia la tatăl acesteia, pârâtul-reclamant E. A. D., în comuna Andrășești, ..
A fost obligată reclamanta pârâtă la plata lunară a unei pensii de întreținere în cuantum egal cu 1/4 din venitul net al acesteia către pârâtul reclamant, în favoarea minorei E. A. C., până la soluționarea definitivă a procesului de divorț ce face obiectul dosarului nr._/303/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia.
S-a stabilit ca reclamanta pârâtă să aibă legături personale cu minora până la soluționarea definitivă a procesului de divorț ce face obiectul dosarului nr._/303/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia: în fiecare săptămână, în ziua de sâmbătă, de la ora 09:00 la ora 17:00 la domiciliul minorei din loc. Orboiești, jud. Ialomița; în perioada Sărbătorilor de iarnă, 3 zile după C. (26,27,28 decembrie) la domiciliul mamei; în perioada Sărbătorilor P., în ziua de luni, după duminica Paștelui, la domiciliul mamei.
S-a luat act a că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că procedura specială a ordonanței președințiale presupune, potrivit dispozițiilor legale enunțate, art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, existența urgenței în luarea măsurii cerute (păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau paguba iminentă ce nu s-ar putea repara), aspect ce trebuie să rezulte din fapte concrete, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum și neprejudecarea fondului.
Analizând cerințele impuse de textul de lege, în raport de probele administrate, instanța a constatat că acestea sunt îndeplinite în cauza de față.
Astfel, în ceea ce privește existența urgenței în luarea măsurii cerute, aceasta derivă din necesitatea de a reglementa situația juridică a minorului, temporar, până la soluționarea dosarului având ca obiect divorț, în care instanța se va pronunța obligatoriu asupra capetelor accesorii divorțului, privind stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorității părintești asupra minorului și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea sa.
Urgența derivă, de asemenea, și din necesitatea de a asigura un echilibru și o stabilitate relațiilor de familie ale minorului, certitudinea unui cămin și a unor venituri necesare creșterii și educării acestora și a unui climat familial stabil, aspecte deosebit de importante pentru dezvoltarea psihică a copilului, pe fondul unei lipse de coeziune emoțională și familială între părinții acestuia, dovedite de materialul probator aflat la dosar.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege precitat, și anume vremelnicia măsurii, instanța a reținut că potrivit înscrisurilor de la dosar, pe rolul instanței a fost înregistrat dosarul nr._/303/2014, având ca obiect divorț cu minori, privind aceleași părți, astfel că și condiția vremelniciei este îndeplinită, reclamanta urmărind prin prezenta cerere luarea unor măsuri provizorii, pe perioadă determinată, respectiv până la stingerea litigiului având ca obiect soluționarea în fond a cererii de divorț cu toate capetele accesorii.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, instanța a reținut că judecătorul nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru a se evita pronunțarea unei soluții arbitrare, realizează un examen sumar, „pipăind fondul”, pentru a se vedea de partea cui este aparența drepturilor pretinse, respectiv cuantificarea împrejurărilor care să justifice stabilirea domiciliului minorului și stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea de ordonanță președințială formulată atât pe cale principală cât și pe cale reconvențională este admisibilă.
În ceea ce privește domiciliul minorului, instanța a reținut, pe baza declarațiilor martorilor audiați, răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei – pârâte și referatul de anchetă socială de la domiciliul tatălui, că la acest moment părțile sunt despărțite în fapt, despărțirea producându-se cu mai puțin de 1 an în urmă, minora locuind de la despărțirea părinților în același loc în care locuiește de la naștere, la domiciliul pârâtului, în localitatea Orboiești, jud. Ialomița.
Instanța a apreciază, în raport și de specificul procedurii ordonanței președințiale, că din perspectiva interesului superior al copilului, analiza primordială ce se impune a fi realizată în cauză, vizează asigurarea unui climat familial, social și emoțional cât mai propice pentru dezvoltarea normală a minorei rezultată din căsătoria părților.
D. urmare, reținând pe baza probelor administrate că minora este în prezent bine îngrijită și corespunzător integrată în mediul familial și social de la domiciliul tatălui, având în vedere caracterul urgent și vremelnic al procedurii, dar și vârsta minorei, instanța a considerat că este în interesul acesteia ca în cursul procesului de divorț dintre părinții săi să rămână într-un mediu cu care este obișnuită și în care este perfect integrată, respectiv domiciliul tatălui din ..
Deși a calificat mediul de la domiciliul mamei ca fiind tot unul propice pentru dezvoltarea normală a minorei, a considerat instanța că schimbarea în acest moment a domiciliului ar atrage și o întrerupere, chiar temporară a cursurilor școlare pe care minora le frecventează cu rezultate foarte bune.
Față de întregul probatoriu aflat la dosarul cauzei și de situația specială a minorei, instanța a considerat că până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, se impune ca domiciliul minorei să fie stabilit la tată, astfel că a respins cererea reclamantei de stabilire a domiciliului copilului la aceasta și a admis cererea pârâtului, stabilind în consecință, ca domiciliul minorei E. A. C., până la soluționarea definitivă a procesului de divorț ce face obiectul dosarului nr._/303/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Slobozia să fie la pârâtul-reclamant E. A. D. în comuna Andrășești, ..
În ceea ce privește pensia de întreținere datorată în favoarea minorei, instanța a reținut că plata unei pensii de întreținere incumbă părintelui nerezident, cu care nu locuiește copilul, și urmează a fi plătită către părintele rezident, în favoarea copilului.
Astfel, în considerarea soluției date la primul capăt de cerere, instanța a reținut că reclamanta-pârâtă nu are calitatea de părinte rezident, motiv pentru care a respins cererea acesteia privind obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, admițând cererea pârâtului reclamant de obligare a reclamantei pârâte la plata unei pensii de întreținere în raport cu veniturile pe care aceasta le realizează, în conformitate cu art. 529, alin. 1 și alin. 2 Cod civil, cuantumul obligației de întreținere fiind stabilit la ¼ din venitul net lunar.
În privința programului de legături personale solicitat de reclamanta pârâtă, instanța a procedat la stabilirea unui program de vizitare, având în vedere dispozițiile art.401 cod civil și ținând seama de interesul minorei.
Astfel, pornind de la considerentul că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră și mama sa, fără ca acest lucru să dăuneze copilului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate, dată fiind vârsta fragedă a minorei, instanța a apreciat că legăturile personale pe care le va avea mama cu aceasta ar trebui desfășurate în condiții cât mai favorabile pentru minoră, fără a fi implicate eforturi mari pentru aceasta din urmă, respectiv deplasarea într-o localitate străină, la peste 100 km de domiciliul său.
D. urmare a stabilit următorul program: în fiecare săptămână, în ziua de sâmbătă, de la ora 09:00 la ora 17:00 la domiciliul minorei din loc. Orboiești, jud. Ialomița; în perioada Sărbătorilor de iarnă, 3 zile după C. (26,27,28 decembrie) la domiciliul mamei; în perioada Sărbătorilor P., în ziua de luni, după duminica Paștelui, la domiciliul mamei.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei pârâte și a admis în tot acțiunea pârâtului reclamant, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta E. G. criticând - o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cererea de apel a fost depusă la Judecătoria Slobozia la data de 26.03.2015, în termenul legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 999 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind motivat prin cererea depusă la data de 30.03.2015, în condițiile ar. 470 alin. 5 Cod procedură civilă, cu respectarea termenului de 5 zile calculat de la comunicarea hotărârii, care s-a realizat la 27.03.2015.
În apelul declarat, apelanta critică soluția de stabilire a domiciliului minorei la tată, susținând că instanța de fond a apreciat greșit că este în interesul minorei ca aceasta să rămână, chiar provizoriu în domiciliul pârâtului și astfel să se afle exclusiv în grija bunicii paterne, câtă vreme dispozițiile legale incidente în cauză statuează că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
Astfel, se arată de către apelantă că probele administrate în cauză reliefează că părinții locuiesc în București, iar prin stabilirea domiciliului copilului la tată, în . ca minora să fie îngrijită de către bunica paternă, aceasta urmând a se ocupa exclusiv de creșterea copilului, deoarece tatăl, făcând naveta București – Andrășești, . să de ocupe îndeaproape de minoră.
Faptul că minora a fost până la această vârstă în grija bunicii paterne nu este un argument suficient pentru ca domiciliul copilului să fie stabilit acolo unde acesta se află în prezent, în condițiile în care probele administrate relevă că mama oferă un mediu propice pentru dezvoltarea normală a copilului, acestea probând și că în interesul minorei este să locuiască împreună cu mama sa, prin aceasta putând să treacă mai ușor peste efectele divorțului părinților.
O altă critică vizează obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de ¼ din veniturile sale nete lunare, deci într-o sumă de bani, în condițiile în care obligația de întreținere se poate executa și în natură, apelanta susținând că în acest sens a administrat probe care fac dovada că a executat obligația de întreținere în natură.
Ultima critică adusă sentinței pronunțate vizează stabilirea de către instanța de fond, a unui program de vizitare a minorei total nefavorabil, fiind obligată să stea cu copilul în domiciliul fostului soț unde nu este dorită, având în vedere litigiile existente și situația conflictuală pe care mama acestuia o generează.
Apelanta este nemulțumită și de faptul că s-a stabilit ca minora să petreacă în domiciliul ei o singură zi, din perioada Sărbătorilor P., trebuind să o ia în domiciliul său și să o aducă în aceeași zi, ceea ce afectează esențial timpul pe care îl mai are de stat împreună.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul E. A. D. solicită respingerea apelului.
Acesta a susținut că cererea de apel nu cuprinde motivele de fapt pe care se sprijină, ceea ce atrage sancțiunea decăderii, a cărei aplicare solicită a fi făcută, invocând prevederile art. 470 pct. 3 alin. 1 lit. c și d Cod procedură civilă.
Răspunzând criticilor din apel, intimatul susține că instanța de fond a analizat temeinic toate probele administrate și a avut în vedere în principal interesul superior al minorei, care este primordial, astfel că, atâta timp cât reclamanta nu a probat că anterior separării s-ar fi ocupat de copil sau că în prezent ar putea să o facă, justificat a dispus ca domiciliul minorei să fie la el.
Din probele dosarului reiese că cel care se îngrijește zilnic de minoră este el, fiind ajutat de mama sa, cu care copilul a locuit de la naștere, în domiciliul din Orboiești, unde și urmează cursurile școlii din comună.
Întrucât între el și minoră există puternice legături afective, care nu s-au stabilit și între mamă și minoră, intimatul susține că se impune ca minora să aibă domiciliul la locuința sa.
Referitor la pensia de întreținere se arată că aceasta a fost legal stabilită, în condițiile în care prestația în natură realizată de către apelantă nu a corespuns nevoilor minorei și nici nu a fost în raport cu veniturile apelane4i.
Și programul de vizitare a minorei este apreciat de către intimat ca fiind corect stabilit de instanță, în condițiile în care acesta este provizoriu și ținând seama de faptul că mama nu a fost împiedicată să vină să vadă copilul în domiciliul tatălui, unde a și fost bine primită.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată apelul declarat de apelanta E. G. ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește sancțiunea decăderii din dreptul de a motiva apelul, solicitată de către intimat a fi aplicată în cauză, tribunalul, consideră că atâta timp cât apelanta a învederat în cuprinsul motivelor de apel aspectele de fapt apreciate ca probate și care, în opinia sa, fac să considere netemeinică hotărârea pronunțată, tribunalul consideră că cerința impusă de art. 470 alin. 1 lit. c din codul de procedură civilă este respectată, astfel că nu sunt aplicabile prevederile alin. 3 privind decăderea din dreptul de a motiva apelul în fapt.
Analizând hotărârea sub aspectul stabilirii domiciliului minorei, reținând doar pentru acuratețea deciziei, că în Noul Cod civil este reglementată instituția locuinței copilului – art. 400, iar nu a domiciliului minorului, tribunalul consideră că sunt netemeinice cererile formulate de părți pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale pentru stabilirea provizorie a domiciliului minorei rezultate din căsătoria lor, în procedura specială a ordonanței președințiale, deoarece situația de fapt invocată de acestea nu justifică luarea în mod provizoriu a unei astfel de măsuri.
Aceasta deoarece, în cauză nu s-a probat existența vreunei împrejurări care să reclame stabilirea domiciliului minorei la unul dintre părinți, prin procedura prevăzută în art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, urgența impusă de textul de lege nefiind probată în cauză.
Este de observat că inițial cererea de stabilire a domiciliului copilului a fost formulată de către E. A. D., acesta reclamând urgența luării măsurii provizorii, fără a arăta în concret în ce constă aceasta, în condițiile în care minora se aflat în domiciliul său, locuind împreună și fără a se susține, cum dealtfel nici nu a rezultat din minimul de probe administrate în cauză nu că mama a inițiat vreun demers prin care să încerce a scoate copilul din mediul în care acesta a crescut, respectiv că l-ar fi luat fără acordul tatălui din locuința acestuia.
Solicitarea stabilirii domiciliului minorei pe perioada divorțului la mamă s-a făcut de către E. G. prin cererea reconvențională depusă la dosarul nr._ ce a fost conexat la prezentul și în care s-a continuat judecata, aceasta susținând în esență că din luna septembrie 2014 reclamanta – pârâtă nu a mai fost primită la domiciliul bunicii paterne, ceea ce face ca legătura dintre aceasta și minoră să fie pusă în pericol, precum și nevoia minorei de a se bucura de afecțiunea mamei.
Având în vedere situația de fapt existentă la data sesizării instanței și ulterior pe parcursul procesului, privind locuința și implicit domiciliul minorei E. A. C., așa cum reiese din chiar susținerile părților, precum și din probele administrate în cauză, tribunalul consideră că intervenția instanței pentru luarea unei măsuri provizorii până la pronunțarea divorțului cu privire la domiciliul minorei nu se impune, deoarece, nici una dintre părți nu a dovedit urgența instituirii acesteia, condiție obligatorie pentru ca instanța să se pronunțe pe calea ordonanței președințiale.
Este adevărat că, așa cum a reținut și instanța de fond, interesul superior al copilului necesită ca acestuia să-i fie asigurat un echilibru și o stabilitate în ceea ce privește relațiile de familie, certitudinea unui cămin și a unui climat familial, însă câtă vreme din probele dosarului nu a rezultat că la acest moment situația locativă a minorei ar fi perturbată, într-o manieră care să impună luarea unei măsuri provizorii, tribunalul consideră că disputa dintre părți cu privire la situația minorei după desfacerea căsătorie, inclusiv exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței va fi tranșată odată cu judecarea procesului de divorț.
În consecință, reținând ca neîntemeiată și cererea pârâtului – reclamant E. A. D. de stabilire a domiciliului minorei la el, tribunalul, în considerarea celor enunțate mai sus, va admite apelul declarat de către apelanta E. G. și va schimba sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul că va respinge această cerere, acțiunea pârâtului urmând astfel să fie admisă doar în parte.
Critica vizând stabilirea pensiei de întreținere în cotă de ¼ din veniturile nete lunare ale apelantei – reclamante este apreciată de tribunal ca nefondată, deoarece, în condițiile în care copilul rămâne în grija tatălui, cu care și locuiește, așa cum a considerat și instanța de fond, părintele nerezident, în speță mama, datorează în condițiile art. 529 și următoarele Cod civil întreținere, în raport cu nevoile copilului și cu mijloacele materiale ale reclamantei.
Chiar dacă potrivit art. 530 alin. 1 Cod civil obligația de întreținere se execută în natură, iar în cauză apelanta – reclamantă a dovedit că atunci când a mers la minoră în vizită i-a dus alimente, iar uneori haine și jucării, în condițiile în care între părți a intervenit o lipsă de comunicare datorată separării în fapt și disputelor privind situația copilului, ceea ce face ca între cei doi părinți să nu existe o colaborare normală în legătură cu nevoile concrete ale minorei, tribunalul consideră că cel puțin la acest moment obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere în bani s-a dispus întemeiat de către prima instanță, apelul fiind nefondat sub cel de-al doilea motiv.
Verificând hotărârea în raport de critica din apel vizând modalitatea în care reclamanta urmează a păstra legăturile personale cu minora, tribunalul consideră că neîntemeiat judecătorul fondului nu a încuviințat ca apelanta să o ia pe minoră în domiciliul său și în alte perioade, în afara sărbătorilor de iarnă și pascale, în condițiile în care, probele administrate relevă că mama are condiții corespunzătoare pentru găzduirea minorei, că între cele două există o afecțiune specifică raporturilor mamă – fiică, iar vârsta copilului, peste 7 ani, permite deplasarea acestuia de la domiciliul tatălui la cel al mamei fără ca prin aceasta să fie afectat fizic sau psihic.
Luarea minorei în domiciliul mamei la sfârșit de săptămână de cel puțin două ori pe lună, în prima și a treia săptămână de vinerea de la ora 17 până duminica la ora 17, precum și în vacanța școlară de vară, în luna iulie, este considerată de tribunal ca o modalitate de exercitare a legăturilor personale pe care reclamanta trebuie să le aibă cu minora, de natură a asigura, pe de o parte, respectarea dreptul legal recunoscut de art. 401 Cod civil părintelui cu care copilul nu locuiește permanent, iar pe de altă parte, de a răspunde nevoii minorei de a se bucura de prezența mamei sale și a familiei acesteia, respectiv a bunicilor materni, întru cadru în care relații copilului cu aceștia să se dezvolte nestingherit de prezența tatălui sau a familiei acestuia.
Așa fiind, tribunalul, admițând apelul, va schimba hotărârea pronunțată și în ceea ce privește modalitatea în care reclamanta își exercită legăturile personale cu minora, astfel că va stabili să o ia pe aceasta în domiciliul său de vineri de la ora 17 până duminică la ora 17, în prima și a treia săptămână din lună și în vacanța de vară de la data de 1 iulie până la data de 1 august.
Schimbând în parte sentința civilă nr. 618 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în sensul celor reținute mai sus, urmare a admiterii apelului declarat de apelanta E. G., tribunalul va menține celelalte dispoziții ale hotărârii pronunțate privind admiterea în parte a cererii reclamantei, obligarea acesteia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei și păstrarea legăturilor personale ale reclamantei cu minora în perioada sărbătorilor de iarnă și pascale.
Va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Văzând și prevederile art. 483 alin. 2 și art. 634 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, admite ca fondat apelul declarat de apelanta – reclamantă E. G., cu domiciliul în orașul Chitila, ..12, jud. Ilfov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. S. C., în mun. București, .. 15, ., ., sector 4 împotriva sentinței civile nr. 618 din 20.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o schimbă în parte, cât privește modalitatea de realizare a legăturilor personale ale reclamantei cu minora și modul de soluționare a cererii formulată de pârâtul – reclamant E. A. D., pe care o admite în parte și în consecință:
Respinge cererea formulată de pârâtul – reclamant privind stabilirea domiciliului minorei E. A. C..
Stabilește ca reclamanta pârâtă să aibă legături personale cu minora de vineri de la ora 17 până duminică la ora 17 în domiciliul reclamantei, în prima și a treia săptămână din lună și în perioada vacanței de vară de la data de 1 iulie până la data de 1 august.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate privind admiterea în parte a cererii reclamantei, obligarea acesteia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei și păstrarea legăturilor personale ale reclamantei cu minora în perioada sărbătorilor de iarnă și pascale.
Ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. / tehnored.: D.C.T.
4 ex. / 19.06.2015
Jud. fond: V. S. A.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1312/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 770/2015. Tribunalul... → |
|---|
