Pretenţii. Decizia nr. 1222/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1222/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 16383/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Mai 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1222/2013
Pe rol judecarea recursului civil declarat de I. G. împotriva sentinței civile nr. 9342/2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat fiind M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 9342/2.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. M. în contradictor cu pârâtul I. G..
A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 5457 lei cu titlu de impozit aferent autovehiculului marca R. ._ ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți la data de 6.09.2004.
A obligat pe pârât să predea reclamantei certificatul de casare al autovehiculului mai sus menționat.
A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1441,13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a constatat că, prin acțiunea civilă legal timbrată înregistrată de instanță sub numărul_/19.05.2011, reclamanta M. M. a chemat în judecată pe pârâtul I. G. solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâtului la plata sumei de 4680 lei penalități aferente reprezentând prejudiciul pe care i l-a cauzat prin neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o.
Totodată a solicitat și cheltuieli de judecată.
Reclamanta arată la data de 6.04.2004 în calitate de mandatar a soțului său M. V., împuternicită prin procură specială nr. 2910/2004 i-a vândut pârâtului la prețul de 3500 lei autoutilitară marca R. D 135 F cu ., . nr._, an fabricație 1979, însă acesta nu a depus diligențele necesare pentru a-l înmatricula pe numele său astfel că s-a acumulat un impozit de 4344 lei și penalități la care solicită ca acesta să fie obligat.
În drept au fost invocate disp. Art. 1073 și următoarele Cod civil.
La termenul din 11.01.2012 a depus precizări prin care a solicitat ca pârâtul să fie obligat să îi înmâneze certificatul de casare pentru a scoate autoturismul din evidențele fiscale și de a-l radia de Poliția rutieră întrucât a aflat că autoutilitara a fost predată la REMAT.
Totodată a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5457 lei cu titlu de impozit, sumă ce rezultă din înștiințarea de plată nr. 1/13.09.2011.
Din analiza probelor administrate instanța a reținut următoarele:
Părțile au încheiat contractul de vânzare cumpărare (f 4) datat 6.09.2004 privind vânzarea cumpărarea unei autoutilitare, fapt recunoscut de pârât la interogator.
Pârâtul a recunoscut că la data predării diferenței de bani respectiv 8.04.2004 trebuiau să se semneze documentele pentru radierea de pe numele proprietarului și a declarat că nu a înmatriculat-o pe numele său, că nu a ținut-o pe drum circa 4-5 ani dar nu a predat-o la casare, ci a dezmembrat-o fiind degradată.
A precizat totodată că nu a plătit impozit și că era datoria reclamantei de a radia mijlocul de transport din evidențele fiscale.
Din contractul întocmit de părți rezultă că la data lății diferenței de bani se vor semna actele în vederea radierii și că pârâtul a luat cunoștința de starea tehnică a autovehiculului.
Pârâtul a preluat bunul în proprietate și de la acea dată avea obligația de a-l înmatricula pe numele său și de a achita impozitele aferente.
Prin pasivitatea sa a creat fostului proprietar un prejudiciu de 5457 lei evidențiat în înștiințarea de plată nr. 1/2011 (f. 14) cu titlu de impozit auto.
Acțiunea formulată este întemeiată și potrivit art. 998 și 1073 cod civil instanța dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 5457 lei cu titlu de impozit aferent mijlocului de transport și obligarea să predea certificatul de casare, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a dispus obligarea pârâtului și la plata sumei de 1441,13 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. G..
Recurentul a susținut că sentința de fond este nelegală deoarece l-a obligat la îndeplinirea obligației asumate deși nici intimata nu și le-a îndeplinit pe ale sale.
Recurentul arată că nu a folosit niciodată autoturism cumpărat de la intimată și este incorect a fi obligat la plata unei sume de bani mai mare decât prețul plătit. Recurentul învederează că la momentul plății diferenței de preț, mașina era degradată și nu poate fi folosită în scopul pentru care a fost cumpărată motiv pentru care a fost dezmembrată.
Consideră recurentul că nu poate fi obligat la plata impozitului pentru un bun pe care nu l-a folosit niciodată ci obligația îi aparține intimatei.
Recurentul arată că actele de radiere a bunului ar fi trebuit semnate dar era obligată intimata să depună diligențe în acest sens.
A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Legal citată intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Din probele administrate cu ocazia judecării cauzei în fond rezultă clar încheierea contractului de vânzare cumpărare a autoturismului. Raporturile juridice dintre părți sunt recunoscute de acestea.
Susținerea recurentului în sensul că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale nu poate fi reținută de Tribunal atât timp cât nu s-a formulat cerere reconvențională sau întâmpinare.
Nici susținerea în legătură cu bunul care nu putea fi folosit, nu poate fi avută în vedere deoarece recurentul a plătit diferența de preț. Recurentul a recunoscut la interogatoriu că și-a asumat obligația de semnare a documentelor necesare radierii bunului din evidențele legale și mai mult, contrar celor afirmate în recurs a recunoscut că a folosit autoutilitara 4 – 5 ani (fila 17 verso).
Este astfel, evident faptul că părțile au încheiat un act translativ de proprietate având ca obiect autoturismul iar obligația de înmormântare pe numele noului proprietar și radiere a înmatriculării anterioare aparține cumpărătorului.
Neîndeplinindu-și obligațiile asumate, recurentul a cauzat intimatei un prejudiciu constituit din impozitul plătit ulterior vânzării.
În raport de aceste considerente, constatăm neîntemeiat recursul care va fi respins cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul I. G. împotriva sentinței civile nr. 9342/2.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul I. G. la plata sumei de 500 lei către intimata M. M. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.05.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/05.12.2013
Judecător fond: T. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1208/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1223/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
