Pretenţii. Decizia nr. 1808/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1808/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 5569/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - D. M.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1808/2013
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta ASOCIAȚIA DE proprietari PRIMĂVERII 11- P1 și pe intimații I. M., I. G. D. și I. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.09.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Rejudecand cauza după casare cu retinere se constata următoarele:
Prin sentința civilă nr._/31 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive de folosință a părților I. G. și I. M. și s-a respins ca atare acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari primăverii 11-P, în contradictoriu cu acești pârâți: s-a respins capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 2660,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011, formulat de reclamanta Asociația de Proprietari Primăverii 11-P1, în contradictoriu cu pârâții I. G. D. și I. V.; s-a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților I. G. D. și I. V. și s-a dispus obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 816,61 lei cu titlu de penalități pentru întârzierea la plata cheltuielilor de întreținere pentru perioada noiembrie 2009 - noiembrie 2011; s-a admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și au fost obligați pârâții I. G. D. și I. V. să plătească reclamantei suma de 50 lei cu acest titlu (reprezentând onorariu parțial avocat).
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_, reclamanta Asociația de proprietari Primăverii 11-P1 a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților I. G. I. M., I. G. D. și I. V. la plata sumei de 2660,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante în perioada august 2010 – noiembrie 2011, și a sumei de 1790,66 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului datorat în perioada septembrie 2009 - noiembrie 2011 și la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari prezenta cerere de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că pârâții, în calitate de proprietari ai apartamentului aflat în administrarea asociației, nu au achitat integral debitele și penalitățile calculate pentru acest apartament, astfel încât, la data promovării acțiunii datorau sumele evidențiate în pretenția litigioasă. Pârâții au fost somați să achite această sumă de care au luat cunoștință prin afișarea listelor de plată. Întrucât pârâții refuză să achite debitul restant, au fost calculate penalități pe zi de întârziere în conformitate cu prevederile art. 31 alin.1 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de P., Lg.114/1996, Lg. 230/2007, hotărârii Adunării Generale și Hotărârii Comitetului executiv. Reclamanta apreciază că afișarea listelor de plată reprezintă o notificare periodică a proprietarilor cu privire la cheltuieli și datorii, pârâții necontestând lunar sumele cuprinse în liste.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31 alin.1 din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de P., Lg. 230/2007, HG nr. 1275/2000, Lg. 198/1997, art. 25 Lg. 326/2001.
În temeiul dispozițiilor nart. 242 alin.2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecata cauzei și în lipsa reprezentanților săi.
Cu privire la modalitatea de calcul a penalităților, prin cerere atașată, reclamanta a făcut următoarele precizări: penalitățile au fost calculate în procent de 0,1% potrivit deciziei din 28.08.2007, în procent de 0,05% potrivit deciziei din 11.10.2010 și în procent de 0,04% potrivit deciziei din 11.01.2011.
Anexat cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar: somație, încheiere CF nr. 4439/28.01.2009, dovezi de comunicare, liste de plată, fișă individuală pârâți, calcul petenții și penalități, listă penalități, statutul asociației de proprietari, proces verbal al Adunării Generale a Asociației din 18.03.2007, proces verbal al Adunării Generale a Asociației din 21.03.2010, decizie din 28.08.2007, decizie din 11.10.2010, decizie din 11.01.2011, facturi fiscale, sentințe civile atestând obligații de plată către furnizori de utilități, sentința civilă nr. 404/04.08.1997.
La solicitarea instanței, în data de 12.04.2012, reclamanta înaintează prin registratură la dosar, copii de pe toate listele de plată aferente perioadei pentru care se solicită debit și penalități prin acțiune (filele 46-72 dosar).
La termenul din 20.04.2012, pârâtul I. G. D. depune la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia învederează următoarele împrejurări: în perioada septembrie 2009-noiembrie 2009 a efectuat plăți parțiale la cheltuielile de întreținere, dovedite cu chitanțele anexate. Reclamanta a inclus în mod nelegal și abuziv pe lista de plată a lunii ianuarie 2012 cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, ocazionate de prezentul proces și a sistat în mod unilateral citirea apometrelor tocmai pentru a adăuga la cheltuieli anumite sume de bani. Pârâtul arată și că venitul familiei sale este de numai 106,90 lei, din care importante sume de bani sunt date pe medicamente, pentru că suferă de o . afecțiuni; arată că are și un copil în întreținere.
Întâmpinarea nu este motivată în drept. Anexat acesteia, pârâtul depune la dosar înscrisuri: acte stare civilă, acte medicale, chitanțe eliberatorii.
La termenul din 20.04.2012 pârâtul I. G. D., prezent personal în instanță, arată că pârâții I. G. și I. M. sunt decedați, instanța invocând, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale pasive de folosință a acestora.
La data de 24.05.2012, reclamanta depune la dosar precizări la acțiune, arătând că, de la data introducerii acțiunii pârâții au mai achitat suma de 730 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și suma de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În administrarea probei cu înscrisuri pârâtul I. G. D. depune la dosar acte stare civilă, certificate deces, chitanță eliberatorie.
Pârâta I. V., deși legal citată, nu formulează întâmpinare și nici alte apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța reține în mod prioritar că raportului juridic litigios îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, în vigoare până la data de 01.10.2011. Instanța, urmează să soluționeze cu prioritate excepția invocată, dând eficiență dispozițiilor imperative ale art.137 C.proc.civ. potrivit cu care „ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Față de excepția lipsei capacității procesuale pasive de folosință a pârâților I. G. și I. M., instanța a reținut:
Capacitatea procesuală este, alături de afirmarea unui drept, justificarea unui interes și calitatea procesuală o condiție generală de exercițiu a acțiunii civile, care atrage prin neîndeplinirea sa admiterea excepției cu același nume și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, făcând de prisos cercetarea în tot sau în parte a fondului cauzei.
Potrivit art. 42 C.proc.civ. lipsa capacității poate fi invocată în orice stare a pricinii fiind un atribut care aparține în exclusivitate subiectelor de drept, persoane fizice sau juridice.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații, capacitatea procesuală de folosință fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin.1 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință încetează la moartea persoanei.
În condițiile art. 41 alin 1 C.proc.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. per a contrario, o persoană care nu are capacitatea de folosință a drepturilor sale nu poate sta în judecată.
Pârâta I. M. a decedat la data de 13.07.2003, conform copie certificatului de deces . nr._, anexată la dosar.
Pârâtul I. G. a decedat la data de 27.12.2006, conform copie certificatului de deces . nr._, anexată la dosar.
Prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.02.2012.
Așadar, și față de cele de mai sus, excepția invocată apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare cu consecința respingerii cererii formulate în contradictoriu cu pârâții I.
Cu privire la fondul cauzei, în raport cu acțiunea formulată de către reclamantă, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația de a achita cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației, iar în caz de neplată sau de întârziere în efectuarea plății în termenul stabilit, proprietarul este obligat să plătească și o penalitate în cuantumul stabilit prin hotărârea adunării generale a asociației, conform cu dispozițiile art. 49 din același act normativ.
Pârâtul I. G. D. este fiul pârâților decedați și, împreună cu soția sa, pârâta I. V., locuiește în apartamentul nr. 15, situat în Iași,, ., ., . calitatea de membrii ai Asociației de proprietari Primăverii 11-P1.
Așa cum reiese din conținutul sentinței civile nr. 232/13.01.2010, aflate în copie la filele 35-36 dosar, pârâții au mai fost anterior acționați în judecată, fiind obligați, prin sus menționata hotărâre, la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente perioadei februarie 2008-iulie 2009.
Analizând listele de plată depuse de reclamantă în susținere, fișa individuală a pârâților (fila 9) ce reliefează atât cuantumul cheltuielilor lunare cât și plățile efectuate de aceștia în perioada anterioară formulării acțiunii, instanța a constatat că pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011 (la care se mărginește judecata potrivit disponibilității reclamantei), pârâții nu datorează nici o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de întreținere.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului restant, instanța a reținut că, prin procesele verbale anuale ale Adunării Generale a Asociației (la dosar), s-a statuat procentul penalităților percepute în caz de întârziere (conform procesului verbal anexat la dosar) față de care a fost corect calculat procentul de penalitate.Pe de altă parte, la pronunțarea soluției pentru acest capăt de cerere instanța va avea în vedere strict perioada de timp pentru care a fost solicitată pretenția privind plata penalităților și împrejurarea, confirmată de reclamantă, că, din totalul sumei datorate cu titlu de penalități, pârâții au achitat suma de 70 lei. Așadar, cumulând aritmetic penalitățile datorate pentru sumele achitate cu întârziere în perioada septembrie 2009 - noiembrie 2011, așa cum sunt acestea corect calculate și evidențiate la fiele 14-15 dosar, rezultă o creanță totală de 886,61 lei din care pârâții au achitat 70 lei.
Trebuie menționat, totodată, că instanța nu poate extinde cercetarea judecătorească dincolo de petitul acțiunii întrucât s-ar încălca dispozițiile imperative ale ar. 129 alin6 C.proc.civ., instanța constatând că debitul solicitat și o parte a penalităților nu sunt, în fapt, datorate, pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 2660,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011 și a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere.
Față de pretenția accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanța a reținut, prin raportare la soluția dată capătului de cerere principal, că pârâta este în culpă procesuală într-un grad proporțional cu soluția de admitere în parte a celei de-a doua pretenții, drept pentru care a admis în parte și în aceeași măsură și acest capăt de cerere, obligându-i pe pârâții I. G. D. și I. V. să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parțial avocat.
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația de Proprietari Primăverii 11-P1, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că în mod eronat se reține că pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011 pârâții nu datorează nicio sumă de bani. La data de 31.07.2010 (înainte de începerea perioadei aflate în discuție) restanța la cheltuielile asociației era de 3678,49 lei. În perioada august 1010 – noiembrie 2011 totalul cheltuielilor cuprinse în lista de plată este de 2801,67 lei (144,22 + 122,49 + 133,33 + 152,18 + 239,19 + 298,94 + 241,6 + 236,58 + 151,26 + 152,35 + 167,07 + 138,96 + 118,35 + 101,13 + 97,12 + 302,50). În același interval de timp august 2010 – noiembrie 2011 s-au efectuat plăți la cheltuielile asociației în valoare de 3520 lei dar toate aceste plăți au achitat doar datorii restante la 31.07.2012.
Recurenta prezinta cateva exemple: chitanța_/24.11.2010 în valoare de 350 lei a achitat debite restante din perioada: diferență aprilie 2009 – parțial iulie 2009; chitanța_/31.03.2011 în valoare de 350 lei a achitat debite restante din perioada: diferență octombrie 2009 – parțial ianuarie 2010; chitanța_/25.10.2011 în valoare de 380 lei a achitat debite restante din perioada: diferență aprilie 2010 – parțial iulie 2010. Această situație e evidențiată în fișa de cont și chitanțele mai sus menționate. În concluzie, la sfârșitul lunii noiembrie 2011 familia I. a ajuns cu plățile la cheltuielile asociației doar la luna iulie 2010. Luând în considerare și celelalte plăți (350 + 230 + 150 + 180) efectuate până la pronunțarea sentinței (perioada ianuarie 2012 – mai 2012) familia I. a rămas în acest dosar cu o datorie de 1750,16 lei la cheltuielile asociației calculate pentru perioada parțial ianuarie 2011 – noiembrie 2011.
Cu privire la penalități consideră ca s-a greșit din nou ajungându-se la concluzia că în perioada septembrie 2009 – noiembrie 2011 penalitățile calculate sunt în valoare de doar 886,61 lei deși în realitate ele sunt în valoare de 1790,66 lei. În tabelele de penalități anexate, prima rubrică reprezintă luna pentru care s-au calculat penalități și nu luna în care s-au calculat penalități. Deci este vorba de cheltuiala unei anumite luni care nu a fost achitată în termen scadent și care a generat pentru penalități care au fost calculate în cadrul altor luni. Așa cum se poate vedea și din precizările de mai sus în perioada 01.09.2009 – 30.11.2011 s-au calculat penalități atât pentru cheltuielile asociației calculate și neîncasate în perioada 08.2010 – 08.2011 cât și pentru toate sumele ce au fost calculate până la data de 31.07.2010 și nu au fost achitate în termenul scadent. Astfel datoria lunii martie 2009 a fost achitată cu chitanța nr._ la data de 28.09.2010 și până la această dată s-au calculat penalități.Recurenta a susținut că s-au calculat debitele astfel: cheltuiala lunii 05/2009 având o valoare de 127,91 lei a condus în intervalul 01.08.2009 – 31.08.2010 (396 zile), prin aplicarea unei penalități de 0,1 %/zi, la calcularea unei penalități de 50,65 lei, în intervalul 01.09.2010 – 24.,11.2010 (85 zile), prin aplicarea unei penalități de 0,05 %/zi, la calcularea unei penalități de 5,44 lei, cheltuiala lunii 03/2010 având o valoare de 289,35 lei a condus în intervalul 01.06.2010 – 31.08.2010 (92 zile), prin aplicarea unei penalități de 0,1 %/zi, la calcularea unei penalități de 18,61 lei în intervalul 01.09.2010 – 30.11.2010 (91 zile), prin aplicarea unei penalități de 0,05 %/zi, la calcularea unei penalități de 9,20 lei în intervalul 01.12.2010 – 30.08.2011 (273 zile), prin aplicarea unei penalități de 0,04 %/zi, la calcularea unei penalități de 22,09 lei, cheltuiala lunii 02/2011 având o valoare de 246,10 lei a condus în intervalul 01.05.2011 – 30.11.2011 (214 zile), prin aplicarea unei penalități de 0,04 %/zi, la calcularea unei penalități de 21,07 lei. În concluzie, în intervalul 01.09.2009 – 30.11.2011 neachitarea la timp a cheltuielilor cuprinse în listele de plată ale lunilor mai 2008 – august 2011 a condus la calcularea unor penalități în valoare de 1790,66 lei. Luând în considerare plățile (50 + 20 + 20) efectuate până la pronunțarea sentinței (perioada ianuarie 2012 – mai 2012) familia I. a rămas în acest dosar cu o datorie de 1700,66 lei la penalitățile calculate în perioada noiembrie 2009 – noiembrie 2011. Având în vedere cele prezentate mai sus rezultă că și diminuarea cheltuielilor de judecată este nejustificată, sumele cerute față de cele inițiale scăzând doar prin plățile efectuate de debitori.
La cererea de recurs au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul I. G. D. a solicitat respingerea recursului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că a fost chemat în judecată, împreună cu pârâții I. V., I. G. și I. M., de către Asociația de proprietari Primăverii 11 – P1, pentru a se dispune obligarea lor la plata sumei de 2660,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante în perioada august 1010 – noiembrie 2011 și a sumei de 1790,66 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente debitului datorat în perioada septembrie 2009 – noiembrie 2011, precum și la plata cheltuielilor de judecată; anterior însă el a mai fost chemat în judecată de Asociația de proprietari, iar prin sentința civilă nr. 232/13.01.2010 pronunțată în dosarul nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași a fost obligat la plata debitului și a penalităților de întârziere aferente perioadei februarie 2008 – iulie 2009. Prin sentința civilă nr._ din data de 31.05.2012 instanța de fond a dispus admiterea excepției lipsei capacității procesual pasive de folosință a celorlalți doi pârâți I. G. și I. M., având în vedere faptul că aceștia erau decedați la data introducerii acțiunii, a respins capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 2.660,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011 și a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, obligând la plata sumei de 816,61 lei pentru perioada noiembrie 2009 – noiembrie 2011. Consideră sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, pronunțată cu o interpretare corectă a legii și a probatoriului administrat.
Astfel, instanța de fond a ținut seama la momentul pronunțării sentinței, în primul rând, de cererea formulată de către reclamantă, și mai ales de perioada pentru care s-a solicitat debitul și penalitățile de întârziere. Astfel, consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că debitul solicitat și o parte din penalități nu sunt datorate pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată. Astfel, așa cum a reținut instanța de fond, pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011 pentru care el a fost chemat în judecată nu se datorează sume de bani cu titlu de debit, motivat de faptul că a achitat datoriile restante aferente acestei perioade. De altfel, așa cum se poate observa din fișa de client depusă de către recurentă atașat la motivele de recurs, fișa care de altfel este emisă pe numele defuncților I. G. și M.,debitul solicitat de către reclamantă în acțiunea introductivă nu este aferent perioadei pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată, și anume august 2010 – noiembrie 2011, ci este anterior acestei perioade, debitul restant fiind reprezentat în totalitate de debitul și penalitățile de întârziere pentru care a fost acționat în instanță de către Asociația de proprietari și pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr. 232 din data de 13.01.2010 în dosarul nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași. De altfel, Asociația de proprietari nu a procedat niciodată la executarea sa silită în baza acestei sentințe, și nici la includerea în listele de plată a acestei datorii. Consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că în perioada pentru care a fost chemat în judecată, și anume august 2010 – noiembrie 2011, a achitat în totalitate datoriile către asociația de proprietari aferente lunilor respective. Atitudinea oscilantă și neclară a reclamantei se poate observa chiar și din motivele de recurs, înscris în care se regăsesc susțineri contrare, în sensul că se susține faptul că în această perioadă pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată, august 2010 – noiembrie 2011, a efectuat plăți la cheltuielile de întreținere în sumă de 3520 lei, însă că ele au stins datorii restante la 31.07.2012. Prin urmare, chiar din această susținere reiese faptul că pentru perioada pentru care a fost chemat în judecată, și anume august 2010 – noiembrie 2011, a achitat cheltuielile de întreținere la asociația de proprietari.
Consideră că în mod corect instanța de fond a observat faptul că datoria pentru care a fost chemat în judecată nu reprezintă cheltuielile de întreținere datorate în perioada pentru care a fost chemat în judecată, ci reprezintă un debit vechi anterior anului 2010 pentru care a fost deja chemat în judecată și pentru care s-a pronunțat o sentință civilă, debit care a fost introdus în fișa individuală de către reclamantă, dar neexecutat (fie silit, fie prin introducerea pe listele de plată a ratelor lunare stabilite de instanță). Acest fapt se poate observa de altfel cu ușurință din analizarea fișei individuale, din care rezultă că la momentul august 2010 soldul este de 3678,49 lei, iar la sfârșitul perioadei pentru care a fost chemat în judecată, și anume noiembrie 2011, acest sold s-a diminuat la 2660,16 lei. Din această operațiune matematică nu poate rezulta decât faptul că în perioada pentru care a fost chemat în judecată nu numai că a achitat debitul aferent lunilor respective, ci a și achitat o parte din debitul restant ce a fost stabilit prin hotărârea judecătorească.
Prin urmare, consideră că în mod corect instanța a constatat, raportat la perioada pentru care a fost chemat în judecată și având în vedere principiul disponibilității reglementat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, că nu datorează nici o sumă de bani cu titlul de debit.
Intimatul a solicitat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Legal citată intimata I. V. nu a depus întâmpinare in recurs și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
* * *
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul a constată întemeiat recursul formulat si prin decizia nr 1575/20.06.2013 a dispus admiterea recursului declarat de recurenta Asociația de proprietari Primăverii 11-P1 împotriva sentinței civile nr._/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ /2011, sentință pe care a casat-o în parte.
S-a reținut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile. S-a fixat termen în ședința publică la 04.09.2013 pentru administrarea probei .
S-au menținut dispozițiile sentinței recurate referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive de folosință a pârâților I. G. și I. M.. Pentru a pronunta aceasta decizie de casare cu retinere Tribunalul a retinut că prima instanță a fost investită de reclamanta Asociația de Proprietari Primăverii 11 – P1 cu acțiunea având ca obiect obligarea pârâților I. la plata cheltuielilor de întreținere corespunzătoare perioadei august 2010 – noiembrie 2011 și a penalităților de întârziere calculate pentru intervalul septembrie 2009 – noiembrie 2011.
În soluționarea pretențiilor reclamantei, instanța a avut în vedere, pe de o parte, sumele înscrise în listele de plată pentru perioadele menționate, precum și chitanțele prin care debitorii au probat efectuarea unor plăți parțiale.
Tribunalul a apreciat că în verificarea pretențiilor reclamantei se impunea efectuarea unei expertize contabile care să urmărească atât modul de stabilire a cotei lunare de contribuție la cheltuielile de întreținere în sarcina pârâților, dar și a penalităților de întârziere în raport de reglementările legale precum și debitul existent la data formulării cererii de chemare în judecată în raport de plățile efectuate de debitori.
Tribunalul a notat că, în contextul reliefat un simplu calcul matematic nu poate clarifica situația pretențiilor reclamantei iar în baza art. 129 Cod procedură civilă, care consacră principiul rolului activ al judecătorului în procesul civil (rol activ care se manifestă în primul rând în materie probatorie), judecătorul este obligat să depună toate diligențele pentru descoperirea adevărului și stabilirea corectă a situației de fapt.
Tribunalul a apreciat că se impune casarea în parte a dispozițiilor sentinței atacate ,doar cu privire la modul de soluționare a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții I. G. D. și I. V., fiind incidente prevederile art. 312 alin.3 Cod procedură civilă (conform cărora casarea hotărârii se dispune în cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi ), si a reținut spre rejudecare acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții I. G. D. și I. V. pentru administrare probei cu expertiză contabilă.
Tribunalul constată ca după casarea cu retinere, fiind supusa dezbaterilor, din oficiu necesitatea administrarii probei cu expertiza contabila reclamanta a precizat ca nu intelege sa solicite aceasta proba in dovedirea pretentiilor
In acest context al refuzului reclamantei de administrare a probei tehnice de specialitate Tribunalul constata ca aceasta proba stiintifica era absolut necesară pentru a stabili existența sau inexistența sumelor pretinse de reclamantă, cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, respectiv penalități de întârziere, în condițiile în care reclamanta a susținut că plățile efectuate au fost imputate, în parte, în contul debitelor anterioare, stabilite prin sentința civilă nr. 232/13.01.2010 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2009. Potrivit acestei sentințe, pârâții I. au fost obligați către reclamantă la plata sumei de 3751,83 lei (din care 3096,29 lei – cheltuieli de întreținere corespunzătoare perioadei februarie 2008 – iulie 2009 și 655,54 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade) eșalonată în zece rate lunare ..Avand in vedere si principiul neagravarii situatiei recurentei in propria cale de atac, consacrat de art 296 teza a 2-a C. pr. civ Tribunalul urmeaza a dispune in sensul celor cuprinse in dispozitivul prezentei decizii .
Vazand si disp part 275 C. pr. civ vor fi compensate cheltuielile de judecată în limita sumei de 50 lei și va fi obligată recurenta Asociația de Proprietari Primăverii 11-P1 la plata către intimații pârâții I. G. D. și I. V. a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Rejudecând în limitele stabilite prin decizia de casare:
Respinge capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 2660,16 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada august 2010 – noiembrie 2011, formulat de reclamanta Asociația de Proprietari Primăverii 11-P1, cu sediul în Iași, ., ., parter, județul Iași în contradictoriu cu pârâții: I. G. D. și I. V., cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași
Admite în parte capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere. Obligă pe pârâții I. G. D. și I. V. să plătească reclamantei suma de 816,61 lei cu titlu de penalități pentru întârzierea la plata cheltuielilor de întreținere pentru perioada noiembrie 2009 – noiembrie 2011.
Compensează cheltuielile de judecată în limita sumei de 50 lei și obligă pe recurenta Asociația de Proprietari Primăverii 11-P1 la plata către intimații pârâții I. G. D. și I. V. a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2013.
Președinte, D. M. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. |
Red. P.C
2 ex./23.06.2013
Jud. fond: Z. L. M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1203/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
