Contestaţie la executare. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 1706/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - D. M.
Grefier -I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurentul C. C. M. și pe intimatele C.N.A.S. - C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE LOCALE IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 15.01.2014, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.01.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea legal timbrată, înregistrată la instanță sub nr. 1706/18.01.2012 contestatorul C. C. M. a chemat în judecată pe intimata C. de Asigurări de Sănătate Iași solicitând să se dispună pe calea contestației la executare anularea actelor de executare silită efectuate de intimată în dosarul de executare 9866/2011 și încetarea executării silite.Totodată a solicitat și cheltuieli de judecată.
Contestatorul arată că, la data de 03.01.2012, i s-a comunicat somația și titlul executoriu emis de intimată în dosarul de executare 9866/2011 pentru suma de 15.161 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate(9.594 lei), dobânzi(4.203 lei) și penalități de întârziere(1.364 lei), însă nu i s-a comunicat decizia de impunere nr. 8734/2011, executarea silită fiind începută cui încălcarea dispozițiilor legale.
Precizează că decizia de impunere a fost emisă în anul 2011 pentru sume calculate din anul 2006, ceea ce denotă reaua sa credință.
Susține că titlul executoriu nu cuprinde elementele prevăzute de art. 43 pct. 2, art. 141 pct. 4 din OG 92/2003.
În dovedirea contestației a depus înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul intimatei.
În drept a invocat dispozițiile art. 172 și următoarele din OG 92/2003 și art. 242 alin. 1 pct. 2 și art. 274 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât contestatorul datorează suma la care a fost somat, acesta nedepunând declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 al. 2 Cod procedură fiscală și sustrăgându-se de la obligația legală de a-și declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor ce îi reveneau.
Precizează că i-a comunicat decizia de impunere prin intermediul serviciilor poștale, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă acesta nu a ridicat corespondența, astfel că a procedat la comunicarea deciziei prin publicitate.
Prin sentința nr._/19.12.2012 Judecătoria Iași a respins ca nefondată contestația la executare, reținând următoarele argumente:
,,Intimata a comunicat contestatorului prin serviciile poștale, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, decizia de impunere la domiciliul acestuia, respectiv cel indicat și în contestație, însă acesta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a o ridica, astfel că a procedat la comunicarea acesteia prin publicitate potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală.
Contestatorul nu a făcut dovada că în perioada 16.11.-28.11.2011 ar fi fost internat în spital sau ar fi avut vreun alt eveniment de natură a-l împiedica să-și ridice corespondența.
Acesta nu a contestat decizia de impune astfel că aceasta constituie titlul de creanță în baza căruia s-a emis titlul executoriu potrivit art. 141 Cod procedură civilă.
Executarea silită a fost emisă în baza deciziei de impunere necontestată de contestator pentru sumele prevăzute și cuprinsul acesteia și detaliate în calculul anexat(filele 16-17) ce nu poate fi cenzurat de instanțele de drept comun, ci doar de instanțele de contencios-administrativ potrivit depozițiilor legale, după soluționarea contestației înregistrate la organul emitent în 30 zile de la comunicarea potrivit art. 205-207 din OG 92/2003.
Executarea silită a fost inițiată prin comunicarea somației și a titlului executoriu, iar contestația formulată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, potrivit art. 172 din OG 92/2003’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. M. C. arătând că titlul executoriu nu cuprinde elementele obligatorii prev. de art. 43 pct. 2 din OG nr. 92/2003; decizia de impunere nu i-a fost comunicată, recomandata cu confirmare de primire nu poartă semnătura sa; prima instanță a apreciat în mod eronat că s-ar fi făcut comunicarea prin publicitate, deși nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, și fără a se arăta modalitatea în care s-a realizat publicitatea.
Intimatul C. a depus precizări în care a arătat că toate dosarele de executare au fost predate ANAF.
În cursul recursului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Decizia de impunere constituie titlu de creanță și devine titlu executoriu, putând da naștere la executarea silită, cu condiția comunicării ei către debitor, și după expirarea termenului de contestare și de plată.
Analizând actele de executare prin prisma modului, în care intimata a înțeles să comunice contestatorului decizia de impunere în baza căruia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente.
În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Trebuie arătat că prin dispozițiile alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, se reține că, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Redând în esență textul art. 92 din Codul de procedură civilă, rezultă că, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal.
Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate.
În lipsa persoanelor arătate în alineatul precedent ori nu voiesc ori nu pot să semneze „adeverința de primire”, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale sus citate în materia, ce reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, este de reținut că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, este adevărat fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, însă, trimiterea expresă la dispozițiile dreptului comun „Codul de procedură civilă” pe segmentul comunicării actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, stabilește ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar, în modalitățile prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. și numai în subsidiar dacă nu s-a realizat comunicarea actului,se poate apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
În speță, comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nu s-a realizat, expirând termenul de păstrare, situația în care era necesară comunicarea prin publicitate. Deși pârâtul a susținut pe tot parcursul procesului că a realizat comunicarea prin publicitate (prima instanță acordând credit pârâtei), totuși pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, motiv pentru care instanța nu poate reține că reclamantului i-a fost comunicată decizia de impunere.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că modul de comunicare a titlului de creanță fiscală s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Codul de procedură fiscală, motiv pentru care va admite recursul, va admite contestația și va anula somația de plată și titlul executoriu emise de intimată în sarcina contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul C. CIOABNU M. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2012 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în tot, în sensul urmator:
Admite contestatia la executare formulata de contestatorul C. CIOABNU M. in contradictoriu cu C., ANAF – Administratia Finantelor Publice IASI.
Anulează somația nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011 emise de C.-C. de asigurări de sănătate Iași.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatei la plata de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publica, azi 23.01.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, D. M. |
Grefier, I. A. G. |
Red/Tehnored:MD/GIA
2 ex/03.02.2014
Judecător fond: B. T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 120/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul... → |
|---|
